Verificarea votului electronic: democratia la un clic distanta?
| 05/12/2014 | Autor Cetatean Categorii: Editoriale |
Redactat de @Cristian Bogdan
Votul electronic la distanță (i-voting) este văzut ca una din soluții pentru problemele votului în diaspora românească. Încurajator în acest sens este că 24 procente din voturile înregistrate la alegerile parlamentare din 2011 într-o altă democrație europeană cam la fel de tânără, Estonia, au fost exprimate electronic de pe calculatoarele și telefoanele cetățenilor. În ciuda criticilor experților internaționali, autoritatea electorală a Estoniei susține că votul electronic e mai sigur decât cel pe hârtie. S-au făcut estimări în legătură cu timpul economisit prin evitarea manipulării pe hârtie a acestor voturi, iar economiile de bani sunt estimate la jumătate de milion de euro, pentru o țară cu un milion de votanți.
Există argumente covârșitoare împotriva votului electronic, până și a votului numărat de calculatoare în secții de votare clasice. Mărturisesc că eu insumi eram total împotriva votului electronic. Ceea ce m-a convins a fost raportul OSCE despre alegerile din Estonia.
Cum au încredere cetățenii și politicienii estonieni într-un asftel de sistem? Cum a răspuns Estonia problemelor binecunoscute ale votului electornic și votului la distanță?
Să examinăm întâi aceste probleme, exprimate prin vocea unei legende a IT-ului si a luptei pentru libertate, Richard Stallman. Voi detalia apoi cum răspunde Estonia acestor provocări, după care voi face considerații despre aplicabilitatea votului electronic la distanta în România și diaspora.
I. Verificabilitate: oare listele suplimentare trec testul cerut votului electronic?
Părerea lui Richard Stallman despre votul electronic nu poate fi ignorată. El știe ce înseamnă îngrădirea libertății prin folosirea tehnologiei: în 1983 la începuturile industriei software, firmele de software țineau la secret codul sursă (textul scris de programator, secret și acum în multe cazuri) iar Stallman a văzut în asta o limitare a libertății, deoarece un programator, oricât de bun, nu putea să îmbunătățească un soft, ci trebuia să-l scrie de la zero. Ideea lui Stallman a fost să facă o versiune liberă a celor mai importante programe, codul sursă e public nu numai la aceste programe ci și la toate softurile derivate din ele. Impactul acestei filozofii e uriaș astăzi: printre multe alte softuri libere, sistemul liber Linux, care rulează pe calculatoare personale, pe serverele celor mai puternice companii, cum ar fi Facebook, Amazon, Twitter, etc, și stând la baza sistemului Android folosit pe milioane de telefoane inteligente. Totul mulțumită idealurilor de libertate ale lui Richard Stallman! Softul liber mai are o calitate: e mai sigur la atacurile hackerilor pentru că codul fiind public, problemele de securitate pot fi găsite de cei ce-l examinează, sau odată ce apare o problemă, poate fi reparată rapid de către comunitatea de programatori voluntari.
Cu o asemenea înțelegere a tehnologiilor informației și impactul ei în societate, care a determinat un astfel de efect la nivel mondial, ne-am aștepta ca Stallman să fie entuziast în legătură cu votul electronic, cel puțin dacă ar fi facilitat de soft liber. Nu e deloc așa: el susține că votul electronic poate duce la limitarea libertăților cetățenești. Adică niște oameni puternici, să zicem guvernul sau serviciile secrete, ne pot fura la alegeri manipulând sistemul electornic de vot.
Principiul binecunoscut la care el face referire este: orice sistem de votare trebuie să fie ușor verificabil de toate părțile implicate. De aceea în sistemele tradiționale de vot urnele sunt la vedere, identitatea votantului e verificată încrucișat, faptul că votantul poate vota o singură dată e deasemenea verificat de către reprezentanți ai tuturor celor implicați, plus observatori independenți. Voturile pot fi numărate în fața celor implicați, pot fi trimise și renumărate la nivele ierarhic superioare, unde de asemenea partidele implicate au reprezentanți. Rezultatele raportate de o secție de votare au sacii cu voturi ca bază de susținere și eventuală re-verificare. Rezultatele locale se afișează public, putând fi comparate cu rezultatele prelucrate la nivele superioare.
Trebuie spus că nu orice proces de vot pe hârtie e verificabil. Spre exemplu lista suplimentară de la alegerile din România încalcă flagrant principiul verificabilității. E departe de a putea fi examinată ușor de către cei prezenți pentru că verificarea votului multiplu pe lista suplimentară presupune în primul rând verificări în altă parte, adică nu la locul faptei! Apoi, presupune verificări laborioase: fiecare poziție de pe lista suplimentară trebuie comparată cu fiecare altă poziție de pe listele suplimentare și cu fiecare poziție de pe listele permanente… Sunt sute de milioane de verificări și dacă ar fi sa fie făcute cu un calculator, el trebuie la rândul lui să fie verificabil de către toate părțile implicate. Nu zic că e imposibil, dar nu e așa simplu cum pare. În general, orice sistem care pare simplu de conceput (cum e însuși votul online, foarte simplu: login, click pe candidat, logout) devine mult mai complicat dacă luăm în considerare principiul verificabilității.
Odată ce se introduc în procesul de votare alte medii decât hârtia, principiul verificabilității încrucișate nu mai e atât ușor de satisfăcut. Critica lui Stallman este în esență că softurile și rețelele nu pot fi verificate încrucișat în timp real, chiar dacă softul folosit ar fi liber! Dacă nu e liber, firma care îl produce poate avea o înțelegere sau afinitate cu politicieni (aici percepem deja ranjetul lui Sebastian Ghita). Softul și rețelele pot fi verificate înainte de vot, dar nimeni nu poate garanta că ceea ce s-a verificat ieri nu a fost modificat între timp. Cetățeanul însuși nu-și poate verifica votul, e posibil să voteze A, sistemul îi confirmă că a votat A, dar înregistrează un vot pentru B… Aceste critici sunt de ajuns ca să demoleze ideea votului cu numărare electronică, în secții de vot tradiționale. La sistemele online, calculatorul sau telefonul folosit acasă de cetățean poate fi atacat de un virus electoral, sau rețeaua folosită poate fi compromisă, cetățeanul se poate conecta la un sistem de vot fals, care apoi votează în numele lui, etc. Ca la orice sistem de vot la distanță, rămân problemele legate de identificarea votantului, și de libertatea votului exercitat departe de orice observator sau reprezentant al unui partid.
Un alt principiu e că toți cei implicați în procesul de votare trebuie să fie egali. Cu alte cuvinte partidul aflat la guvernare trebuie să fie egal cu celelalte, dar și un observator din secția de votare trebuie să aibă aceleași drepturi ca reprezentantul partidului la guvernare. În secția de votare, și de-a lungul și de-a latul procesului electoral, trebuie să existe ”consens” că totul e în regulă. În cazul votului electronic, cei ce achiziționează și administrează sistemul (de exemplu guvernul unui partid) pot avea un avantaj inechitabil.
II. Hartia ca forma ultima de control
Înainte să discutăm în detaliu despre i-voting, care e o formă de vot electronic relevantă pentru rezolvarea marilor probleme ale votului în diaspora, e interesant de observat că multe din sistemele electronice de votare la secție (deci nu la distanță) produc voturi fizice pe hârtie sau pe alt suport care, în caz că vreo parte implicată nu are încredere, pot fi verificate manual. Variantele timpurii de astfel de sisteme se bazează pe perforarea hârtiei de către votant, sistemul urmând să detecteze în dreptul cărui candidat se află orificiul. Deci în acest caz, sistemele electronice ajută procesul, dar pot fi înlocuite de numărători manuale organizate astfel încât să fie posibil de efectuat într-un interval de timp rezonabil de grupuri mici de oameni care se verifică reciproc. Un binecunoscut astfel de caz este renumărarea din statul Florida la alegerile prezidențiale din 2000 când George W Bush a câștigat la o diferență foarte mică. De notat aici și confuzia creată de așezarea candidaților pe buletinul de vot din Palm Beach County (la mijloc se văd perforațiile pentru numărarea electronică, apoi au fost numărate și manual). Fiind un fief democrat, mulți alegători de acolo erau așteptați să voteze cu Al Gore dar se presupune că au votat din greșeală cu Pat Buchanan (el însuși a recunoscut asta).
Lipsa voturilor de hârtie și dificultatea verificării de către cetățean a erorilor software stau la baza unei hotărâri de neconstituționalitate pronunțate de Curtea Constituțională Federală a Germaniei în 2009, declarând în același timp neconstituționale câteva runde de alegeri precedente! Principiul enunțat este că ”determinarea rezultatului trebuie să poate fi examinată în mod sigur de către cetățean, fără cunoștințe de specialitate”, ceea ce e o variantă destul de strictă a principiului verificabilității. Se spune clar că nu e suficient ca voturile să fie stocate doar în memoria electronică, și că modul de stocare a voturilor trebuie să permită renumărarea. Chiar dacă mașinile de vot cu stocare electronică directă (DRE) au multe avantaje (interfața utilizator în mai multe limbi care evită tipărirea de buletine de vot special în acele limbi, accesibilitate pentru persoane cu dizabilități, inclusiv posibilitatea de vot pentru orbi prin căști audio, etc), e clar că nu mai au ce căuta în Germania, în ciuda fiabilității confirmate de milioanele de voturi înregistrate fără probleme pe respectivul tip de mașină, în multe țări. Ca să nu mai vorbim de i-voting.
Un caz interesant este și recentul vot electronic din Namibia. Cu toate că votul în sine e electronic, evitarea votului multiplu se face cu cerneală aplicată pe deget, care nu se șterge decât după câteva zile. Apoi votanții, mulți din ei analfabeți, intră în cabină și votează prin apăsarea unui buton cu imaginea unui candidat. Guvernul a promis rezultatele în 24 de ore, dar a durat o săptămână. Opoziția s-a plans de lipsa voturilor pe suport fizic (paper trail) și deci imposibilitatea renumărării (aceeași problemă ca în Germania). Ce e inedit aici e folosirea unei metode relativ sofisticate pentru votul în sine, combinată cu folosirea unei metode arhaice pentru identificarea votantului și evitarea votului multiplu (folosită și în India). Mai bine zis, evitarea votului multiplu fără identificarea votantului.
III. Exemplul Estoniei: deci, se poate!
Părerea generală e că nu putem vota fără hârtie la secția de votare, chiar dacă accelerăm procesul folosind sisteme electronice. Atunci cum reușește Estonia să organizeze vot electronic la distanță (i-voting)? Am examinat raportul OSCE pentru alegerile parlamentare din 2011. Implicarea OSCE, de care ne amintim că observa alegerile din tânăra noastră democrație în anii 90, nu e cu nimic neașteptată. OSCE a scris un raport mai degrabă pozitiv în legătură cu partea de i-voting, dar a semnalat niște probleme, mai ales la documentarea operațiunilor de pregătire și întreținere a sistemelor centrale de vot. Dar să vedem cum încearcă Estonia să rezolve problemele votului electronic la distanță, pe tot traseul de la cetățean la numărătoarea voturilor.
Identificarea votantului și evitarea votului multiplu se face, în loc de cerneală ca în Namibia, cu un card conținând un certificat digital. Certificatul e citit de calculator de obicei printr-un cititor conectat pe USB. Când utilizatorul face login, tastează și un cod PIN. Această metodă de identificare e folosită în toată lumea în relația cu bănci, autorități fiscale, case de asigurări sociale, etc. În unele țări cetățeanul are un card pentru fiecare astfel de servicii, dar Estonia este lider mondial în domeniul cărților de identitate electronice, și cetățeanul folosește identitatea sa electronică pentru contactul cu statul și cu orice altă entitate. Sigur că există alternative mai sigure de identificare (poate folosirea cititoarelor de amprente), dar cardul cu certificat digital este un mod de identificare considerat suficient de sigur de multe state și bănci din lume. Este, după părerea mea, un mod mult mai sigur de identificare decât cele aplicate la votul prin corespondență (bazat pe certificat electoral pe hârtie sau martori). De asemenea, această identificare folosește certificatul digital al cetățeanului pentru a cripta comunicarea cu serverul de vot. Legătura dintre calculatorul cetățeanului și server e considerată sigură, ca dovadă că nu a fost atacată de experții în domeniu.
Unul din cele două atacuri organizate de cercetători din toată lumea asupra sistemului de vot din Estonia vizează chiar sistemul de identificare. Ideea e că un virus (malware) instalat pe calculator interceptează codul PIN al votantului prin urmărirea apăsărilor de taste, iar data viitoare când utilizatorul citește certificatul digital de pe card (de exemplu pentru a se conecta la o bancă), virusul folosește certificatul și PINul pentru a vota.
Aș avea două remarci aici. Prima e că poate ar fi mult mai lucrativ pentru respectivul virus să se conecteze la bancă în loc, și să transfere o sumă mică într-un cont bancar. A doua (și spun asta în calitate de cercetător) e că cercetătorii din asta trăiesc: din a convinge societatea că are nevoie de cercetarea lor. Cred că sistemul din Estonia e o mană cerească pentru cercetătorii în criptografie și securitate. Nu spun că nu ar avea dreptate, atacurile de care vorbesc ei sunt foarte posibile, dar sunt la fel de posibile și pentru conectarea la bănci, etc. Or acest sistem se folosește în multe țări de ani buni (cel puțin cinci), fără ca cetățenii să protesteze, să se plângă că banii le-au fost luat cu ajutorul virușilor, sau să ceară contact cu băncile exclusiv la ghișeu. În plus, există cititoare de card cu taste incluse, unde acest tip de atac cade (sigur că sunt posibile altele).
Libertatea votului e o problemă la votul la distanță. Estonia are aici două răspunsuri. În primul rând, votul electronic poate fi repetat de oricâte ori, după ce persoana care a constrâns votantul a plecat (că doar trebuie să forțeze și pe alții ca să fie eficient). Asta elimină și votul multiplu, pentru că votul nou îl înlocuiește pe cel vechi, deci rămâne un singur vot. În al doilea rând, votul electronic e anticipat, și se închide cu câteva zile înainte de scrutin. Asta înseamnă că votantul, chiar dacă a fost forțat să voteze într-un anumit fel, poate merge la cabina de vot în ziua scrutinului și să voteze cu cine dorește. Din nou, cred că votul electronic stă mult mai bine decât votul prin corespondență și la acest aspect.
IV. Afara cu Guvernul din procedura de verificare!
Cum stăm cu verificabilitatea votului de către toate părțile implicate? În ce privește verificarea votului de către cetățean, sistemul din Estonia oferă un cod QR afișat pe ecran, care poate fi fotografiat cu telefonul mobil și care reprezintă votul cetățeanului așa cum e înregistrat de sistem. Cetățeanul îl poate verifica oricând și vede de asemenea când e luat în considerare la numătoare.
În ce privește identificarea votanților de către părțile implicate, stăm prost, pentru că votul se face acasă sau oriunde dorește alegătorul. Dar tipul de identificare electronică folosit e general acceptat în societățile avansate, de ce ar mai trebui verificat pentru vot? Odată ce votul ajuns la server, printr-un canal de comunicare criptat, marele avantaj e că trebuie verificat un singur sistem, sistemul de servere. Se poate mult mai rău, de exemplu la recentele alegeri din Moldova a existat un sistem de prevenire a votului multiplu care consta dintr-un calculator prevăzut de stat în fiecare secție de votare. O mare parte din aceste sisteme nu au funcționat cel puțin jumătate din zi, ceea ce subminează întreaga idee. Dar dincolo de asta, ce s-ar fi întâmplat dacă un partid cerea verificarea hardware și software a tuturor acestor calculatoare?
Cum se verifică sistemul central de colectare și numărare a voturilor în Estonia? Codul sursă a sistemului este public. Oricine poate verifica că sistemul face ceea ce trebuie să facă, deci siguranța sistemului profită de publicarea softului exact ca la softul liber. Dar Stallman a indicat pericolul ca nu sistemul verificat să fie rulat, ci o variantă modificată pe ascuns. Ca răspuns, totul e instalat de la zero pe un calculator ”gol” în prezența observatorilor OSCE, începând de la sistemul de operare Linux până la sistemul de vot. Toate operațiunile de configurare, conectare la Internet, execuție și întreținere efectuate cu acest sistem sunt documentate în scris și video. Deci chiar dacă nu există o urma pe hartie a voturilor , există ”paper and video trail” a operațiunilor efectuate, folosind softuri cu cod sursă public (sistemul de operare, sistemul de vot, softul de baza de date, etc). Sigur, vorbim despre pionierat în verificarea sistemelor de vot electronic online, și procedurile nu sunt perfecte. Ușor comic, OSCE a remarcat că uneori camera video nu a filmat ce trebuia. Cercetătorii în securitate au remarcat că cineva a instalat unul din softuri de pe un CD scos dintr-un rucsac, fără suficiente verificări ale CDului. Dar atacul la server (al doilea punct slab găsit de cercetători), chiar dacă pare un mare risc, e relativ ușor de prevenit, pentru că există un singur sistem central.
În privința posibilei inegalități dintre părțile implicate, sistemul din Estonia e rulat de autoritatea electorală, nu de guvern. Identitatea specialiștilor care urmează să lucreze cu sistemul este păstrată secret. E clar că, și în ce privește factorul uman, verificarea trebuie făcută asupra unui număr limitat de persoane, care administrează un singur sistem. Dacă serviciile secrete ale statului funcționează în interesul cetățeanului, nu al partidelor, verificarea integrității acestui număr limitat de persoane nu poate fi o problemă.
Multe din aceste avantaje decurg din faptul că sistemul este centralizat. Acesta este firește și un dezavantaj, dacă centrul cade, cade tot sistemul. Mai mult, sistemul e dependent de rețelele de comunicație pentru ca cetățenii să se poată conecta la acel sistem central. Internetul Estoniei a fost atacat masiv în 2007 de către hackeri ruși, dar estonienii și-au revenit și și-au întărit rețelele. În orice caz, dacă un atac la server sau la rețea are loc în timpul votării, votul clasic pe hârtie există oricum ca soluție de rezervă peste câteva zile.
Chiar dacă votul electronic nu a crescut prezența la vot în Estonia, eu cred că este un model extraordinar. Dacă obstacolele puse de criteriile de verificabilitate în fața votului electronic păreau insurmontabile, eu cred că această mică nație s-a descurcat mai mult decât onorabil și după nouă ani de la primul vot electronic la distanță (2005) și treisprezece ani de la primul test pilot, nu am auzit de proteste ale cetățenilor. Dincolo de toate posibilele pericole, important e ce vrea societatea, angajamentele pe care și le iau ca națiune, pentru îndeplinirea cărora trec cu curaj peste riscurile semnalate de sceptici. E clar că estonienii sunt mândri de e-government-ul lor, de talentele lor IT. Iar votul electronic e parte din acest context mai larg. Faptul că de ani de zile se conectează electronic la bănci și autorități nu poate decât să ajute.
V. Ce solutie fezabila si constitutionala pentru Romania?
Poate un asftel de sistem să fie aplicat în România?
E clar că în primul rând e nevoie de vot anticipat pentru că votul electronic la distanță în ziua votului este prea riscant în privința libertății votului dar și a atacurilor cibernetice. E important ca în ziua scrutinului votul electronic să se fi terminat. În funcție de cât de bine a funcționat, și cât de liber a fost, cetățenii pot decide dacă să meargă la urnele fizice sau ba. O întrebare importantă este dacă votul electronic la distanță (sau chiar cel anticipat!) este sau nu constituțional, să nu ne trezim ca în Germania că nu putem vota fără ”paper trail”, sau în afara zilei scrutinului, sau la distanță, etc.
Presupunând că votul electronic la distanță este constituțional, pentru identificarea cetățeanului este posibila eliberarea de carduri cu certificat digital pentru cetățenii care doresc să voteze electronic, dar orizontul de timp e greu de estimat. Pentru a avea efect în diaspora, vorbim de milioane (!) de carduri. Există multe soluții. În Suedia, băncile, autoritatea fiscală și casa de asigurări sociale au căzut de acord cu stocarea certificatului digital al persoanelor pe cardurile eliberate de bănci, probabil pentru că identificarea electronică la distanță la bancă este necesară cel mai frecvent. În Estonia e invers, cardul e eliberat de stat și folosit atât în relația cu statul cât și la bancă și în alte contexte.
La nivel central, e clar că BEC-ul trebuie să se pregătească cu specialiști IT, pentru că, pentru a respecta principiul echitabilității, ei ar rula sistemul de servere. În ce privește softul, sistemul estonian pare suficient de simplu ca, la talentul IT care există în România, să nu fie o problemă. Se poate adapta sistemul estonian (dacă licența cu care a fost publicat codul sursă permite asta) sau se poate crea unul de la zero. În câteva luni e gata (statul poate lansa un concurs și alege pe cel mai bun) și apoi poate fi testat verificat de către zecile de mii de specialiști IT din țară și de milioanele de specialiști din străinătate. În loc să verificăm fiecare secție de votare cu vreo zece perechi de ochi, putem verifica un singur sistem de către mii de specialiști interesați.
Ar fi suficient sistemul de vot electronic la distanță pentru creșterea participării la vot în diaspora și în țară sau va trebuie completat de votul anticipat la secția de votare sau votul prin corespondență?
Personal cred că votul electronic ca singură formă de vot anticipat la distanță nu e suficient, și s-ar putea să fie considerat discriminatoriu.
El trebuie deci completat ori cu vot anticipat la distanță la localuri oficiale de vot anticipat (o soluție scumpă pentru stat), ori cu vot anticipat prin corespondență (eventual cu identificare electronică a votantului).
Dar înainte de toate, ca în Estonia, trebuie să vrem noi ca societate, indiferent ce spun scepticii din toată lumea. Cea mai mare problema este, cred, numărul mare de votanți care nu se conectează regulat pe internet la autorități sau la bănci. Acestia cu greu vor avea încredere într-un sistem pe care nu l-au practicat vreodată si vor fi mereu usor de convins ca “alegerile au fost fraudate in diaspora“. Asta sustinea pana mai ieri Ponta despre votul din diaspora din 2009. Cred ca lectia administrata in 16 noiembrie l-a facut sa isi inghita limba.
Imaginati-va insa ce ar zice daca (aproape) toata diaspora ar putea vota!
P.S. Republica Moldova introduce votul electronic in diaspora din 2018, noi de ce nu putem?!
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Bună ziua! 🙂
EU deja am citit-o pe Contributors!
http://www.contributors.ro/administratie/justitieordine-publica/verificarea-votului-electronic-democratia-la-un-clic-distanta/?cfcc
Felicitări! 🙂
Scurt si la timp! 🙂
http://www.ziare.com/laura-codruta-kovesi/dna/kovesi-ii-scrie-ministrului-justitiei-dna-cere-control-judiciar-de-60-de-zile-1337085
Salutare 🙂
@Stefan, @DanSu si @Cristian Bogdan, aveti felicitari de la un cititor Contributors 😆 (am facut precizarile necesare acolo)
http://www.contributors.ro/administratie/justitieordine-publica/verificarea-votului-electronic-democratia-la-un-clic-distanta/#comment-217959
Oameni buni, Cocos e fiert si mancat, nu are nici o sansa 😆
http://anticoruptie.hotnews.ro/stiri-anticoruptie-18751763-motivarea-arestarii-preventive-fostei-sefe-anrp-crinuta-dumitrean-gheorghe-stelian-sustine-dat-lui-dorin-cocos-10-milioane-euro-pentru-obtine-niste-despagubiri-anrp.htm
“In cursul anului 2010 am cumpărat de la Dino Sinigalia drepturi litigioase pentru suprafaţa de teren în zona Plumbuita, sector 2, Bucureşti. După ce am achiziţionat acele drepturi, am discutat cu Dorin Cocoş despre posiblilitatea obţinerii de la ANRP a unor despăguburi constând în acţiuni la fondul Proprietatea. Dorin Cocoş mi-a garatat că totul va fi bine şi să am încredere în el, moment în care dosarul a fost validat şi trimis către ANRP. După şedinţa de evaluare, s-a nominalizat un evaluator cu care m-am întâlnit în zona ANRP. La momentul la care evaluatorul a finalizat raportul, mi l-a prezentat, l-am semnat şi am constatat că valoarea totală a terenului este de aproimativ 377.000.000 lei, după aceasta am discutat din nou cu Dorin Cocoş şi i-am spus că s-a rezolvat cu raportul de evaluare, iar acesta, deşi nu avusesem stabilită o înţelegere prealabilă, mi-a cerut 10.000.000 euro aproximativ pentru a interveni pe lângă factorii de decizie din cadrul ANRP în vederea soluţionării dosarului meu, cu toate acestea Dorin Cocoş nu a menţionat numele persoanei la care urma să intervină pentru soluţionarea dosarului. De asemenea, după acest moment, Alin Cocoş mi-a propus să cesionez 25% din drepturi către trei persoane pentru suma de 10.000.000 de euro, fapte care s-au şi petrecut. Ulterior deciziei de restituire, în momentul în care am vândut o parte din acţiunile primite, i-am remis lui Cocoş Dorin, în mai multe tranşe, suma de aproximativ 10.000.000 euro, conform înţelegerii avute. Tot după soluţionarea dosarului, în anturajul lui Dorin Cocoş l-am întâlnit pe Sergiu Diacomatu, vicepreşedinte ANRP, despre care am înţeles că era persoana la care a intervenit Dorin Cocoş“.
Umblau zvonuri de saptamana trecuta ca Diacomatu si Stelu’ au dat declaratii complete, ca sa scape. Iata ca s-au adeverit!
Imediat vine Udrea si declara : nu stiam nimic , acasa nu discutam , era o casatorie bazata doar pe sex contra vuittoane . 😆
Haide Stefane, esti om cu experienta de viata, nu s-a apropiat Cocos de dulapul cu pantofi ai Elenei Udrea, darmite de “dormitorul conjugal”. In schimb, erau amici de portofel 😛
Tovarasa a declarat mereu ca : nu stiam , nu discutam , nu ma interesau afacerile sotului .
Evident ca doar banii legau cuplul .
Ramine inevitabil doar sex contra valuta in dormitorul conjugal .
Pina au fost bani , love story . Cum au disparut , i’m sorry si la tribunal . 🙂
Salut
Articol brici .
Oricare forma de vot complementara celui clasic e un avantaj acordat de stat cetatenilor .
Problema de baza , statul e in slujba cetatenilor sau invers ?
Cu ce se poate citi in presa mioritica si de ani buni , e tocmai ultima varianta ,cea incetatenita in mintile politicienilor romani . 🙁
Justificarile romanesti (cindva Dragnea urla :avem camioane de probe, acum au debitat ca nu pot suplimenta sectile de votare datorita legii. In paralel vezi zilnic cum fac concurs la emis OUG prin care dau derogari pe banda rulanta la o sumedenie de legi) sint tipice unei clase politice depasita de realitate si care se cramponeaza in toate modurile sa nu fie rasturnata de tavalugul istoriei .
Istoria altora ar trebui sa invete pe “iluminatii” nostri dar din pacate ei au ramas mintal la nivelul CC al PCR din RSR . Privilegii , putere care asigura bunastare materiala ,acces la banul public si inevitabilul : “dupa noi potopul” . Oricum ne reciclam . 🙁
salut, Stef! 🙂 Ati facut o treaba super, voi, tripleta diaspo-romana (tu, Cristian Bogdan si DanSu) 😆
Aveti felicitari pe Contributors 😛 Articolul de azi cred ca incheie seria, sau asa pare, in orice caz, multumirile mele publice pentru voi trei!
Frica mareeee! 😆 Mafiotii restituie terenurile de bunavoie!! 😛 C’est du jamais vu, vorba francezului.
la semaine de quatre jeudis! 🙂
Apar ceva informatii si despre expertii evaluatori acreditati prin preferinta! 🙂
Buna seara all 🙂
FADERE-comunicat: “Federaţia asociaţiilor de români din Europa (FADERE) anunţă că va pune la dispoziţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) toate documentele şi informaţiile de care dispune pentru a proba umilinţele la care au fost supuşi românii din diaspora la cele două tururi de scrutin de la prezidenţiale, când au fost împiedicaţi să-şi exercite dreptul de vot. ….”
http://www.ziuacargo.ro/stiri/focus-stiri/fadere-probeaza-la-dna-blocarea-votului-in-diaspora
sarut mana! 🙂 Asta da veste buna!!!
Buna seara,
toti au fost /sunt de buna credinta. de asta ii merge asa de bine tarii:
http://www.ziare.com/ioan-oltean/pdl/oltean-am-recomandat-o-cu-buna-credinta-pe-crinuta-dumitrean-pentru-anrp-1337102
buna seara! 🙂 Sigur ca da, iar noi il credem, Cedric!
Votul exclusiv electronic este, in general, considerat discriminatoriu – vezi “digital divide”. Richard Stallman pare sa aiba dreptate, la fel cum a avut dreptate in aproape toate topicile pe care le-a abordat in ultimii 30 de ani. Daca o frauda, la o banca, poate fi identificata in cateva zile, o frauda electorala electronica devine aproape imposibil de atacat. Rezerva principala a lui Stallman este ca nu se poate creea si respecta in mod convingator, acel “check and balance” cauzat de multiplele mâini independete care verifica votul pe hartie si cu o utilizare masiva de personal. Mai trebuie săpat, dar trebuie facut…
N-am spus vot exlcusiv electronic. Votul electronic la distanta nu e niciodata exclusiv pentru ca e anticipat. Intrebarea e daca votul electronic e ok ca singura forma de vot anticipat sau ca singura forma de vot de acasa, sau ca singura forma de vot la distanta.
Intre votarea electronica si cea traditionala sunt cateva zile bune de pauza. Probabil pentru verificari.
Richard Stallman e un liberal american care nu va avea niciodata incredere in autoritate, nici chiar intr-o autoritate electorala. Dupa exercitiul de documentare pe care l-am facut, vazand si ce a spus OSCE si expertii internationali, argumentele lui Stallman mi se par simpliste. Nu zic ca e super-clar cum se poate implementa i-voting in mod verificabil dar cred ca ce au facut estonienii e un inceput foarte bun. Si fac asta de 13 ani. Daca erau probleme majore, aflam.
Povestea cu renumararea mi se pare cea mai interesanta. Oamenii renumara hartii pentru ca nu sunt buni la numarat hartii. Calculatoarele n-au nevoie sa renumere. CC germana a inchis asa de tare usa ca peste 50 de ani cand toate tarile din jur vor vota electronic, nemtii vor trebui sa schimbe constitutia…
Inca ceva: la orice ora BEC, care ruleaza sistemul, poate sa il anuleze si sa ii indemne pe toti sa mearga la urnele fizice. Frauda electronica, odata detectata, poate fi contracarata prin anularea voturilor electornice, la fel cum la orice alegeri se anuleaza voturile dintr-o sectie cand se stie ca un numar mare de voturi frauduloase au ajuns in urna.
Eu continui sa-i dau dreptate lui Stallman la nivel de principiu. Atata ca sistemele pe hartie se verifica intr-un fel (prin renumarari si alte operatiuni) iar cele electornice la distanta se verifica alt fel. De exemplu prin documentarea (poate chiar live!) a operatiilor cu serverul.
Multe din componentele sistemului estonian au trecut demult testul timpului, cu milioane de utilizatori zilnic. Identificarea si criptarea cu card digital are vreo 5-10 ani si se foloseste in multe tari. Software-ul de baza de pe server (LAMP: Linux, Apache, Mysql, Python/PHP) are cel putin un deceniu.
Partea tanara si mai putin testata a a sistemului e softul de alegeri in sine. Dar nu e chiar asa tanara, are vreo 13 ani, si poate cativa ani de cand n-a fost modificat! E destul de mic, simplu si poate fi verificat de catre toti softistii din tara si din lume.
Verificabilitatea digitala e de fapt ceea ce a facut miscarea open source a lui Stallman sa functioneze atata de bine. “Given more eyeballs, all bugs are shallow”, zice un alt promotor al miscarii open source, Eric S Raymond.
http://en.wikipedia.org/wiki/The_Cathedral_and_the_Bazaar
Raymond nu e liberal, e libertarian. Din cauza celor ca el, sustinatori ai dreptului de a avea arme, copiii sunt impuscati in scoli in SUA…
Buna seara 🙂
Hop si eu. Merci @Citi, adevarul este ca serialul e starnitor de discutii. Multumiri deosebite lui @Cristian Bogdan, pentru prezentarea absolut fabuloasa, cu argumente si contra-argumente si mai ales pentru prezentarea sistemului estonian.
Cat despre argumentele lui Stallman, o singura observatie: sunt perfect valabile intr-o lume ideala (in divin sau diabolism). Bineinteles ca un guvern ostil va putea verifica si deturna votul cetatenilor. Nu numai electronic – dovada alegerile din ’48 sau ritualul electoral din vremea lui Ceasca, sau mai nou din lumea lui Kim-Jong-un.
Singurul argument contra acestor intemeiate “frici” este realitatea asta capitalisto-burgheza.
Si inca ceva: un guvern sau o organizatie ostila care e hotarata si dispune de mijloacele necesare sa deturneze voturile, nu poate fi indepartata prin vot. Nici electronic, nici anticipat, nici prin corespondenta si nici direct. Ci doar prin revolutie.
Sau crede cineva ca procentele de 99,99% a lui Ceausescu erau reale? Pentru ca ce descrie Stallman e o astfel de organizatie. Chiar ne-informatizata.
salut! 🙂 merci si eu pentru starnirea discutiilor!
Ceausescu sau Kim-Jong lipsesc cu desavarsire din lumea lui Stallman 🙂 foarte onesta incluziunea in articolul lui @cetatean a lui RS – parintele lui open source si FSF.
Tehnic, problema este complexa dar foarte fezabila cu instrumente open source: mysql, Linux, pyton sau ruby, cu servere locale, export fiabil si verificabil catre centru, redundanta si securitate. Cu mijloace primare hibride: hartie, token-uri, presenta fizica sau virtuala, vot de la mobil sau desktop sau la urna.
in mini-opinia lui Stallman, concluzia lui “Make sure there are ballots that can be recounted” este esentiala pentru asigurarea publiculuii ca votul s-a facut corect si a fost secret – fiecare pas (actul votarii, verificarea eligibiltatii, confirmarea votului, tabulare locala pe sectii, transferul de date, tabularea finala, controale si rapoarte, masurarea progresului in activitatile curente, TREBUIE sa treaca prin audit.
Toate piesele sunt pe masa – “show me the money” si se face 🙂
Din pdv politic, ar fi o lovitura de maestru ca psd-ul sa initieze miscarea si sa bugeteze proiectul. Din doua motive:
1. se doreste o desprindere de la metodele dinozaurilor de la putere.
2. psd poate deveni o miscare credibila de stanga.
Ideea textului meu e ca la votul pe hartie se auditeaza intr-un fel, iar votul electronic se auditeaza in alt fel. Aici gresete Stallman. In rest, principiul verificabilitatii e absolut valabil.
Sear buna,
Off topic! Jigodia rosie inca are glas si pretentii/dorinte. Orice om cu tiglelepe casa facea un pas in spate si baga capul la cutie. Sper ca DNAul sa-l bage in corzi si sa primeasca cea ce merita.
http://www.hotnews.ro/stiri-politic-18755531-victor-ponta-iau-calcul-demisia-din-fruntea-guvernului-daca-iohannis-nominalizeaza-premier-psd.htm
buna seara
foarte bune prezentarile “tripletei”
ca om la varsta 3a,mai degraba neincrezator in siguranta sistemelor informatice si pe deasupra si “mai degraba analfabet IT”am inteles:
a. nu exista sistem sigur,inclusiv e-vote
b. intotdeauna,indiferent de sistemul de vot,vor exista suspiciuni/reamintesc doar celebra re-re-renumarare a votului din florida la alegerile din 2008
din motive de spatiu voi continua
totusi,trebuie tinut pas cu tehnologia
asa cum in urma cu 12 ani e banking era doar la inceput si parea utopic generalizarea,lucrul s-a intamplat si fraudele sunt mai mici decat la transferurile “clasice”
pentru a permite ca toti cei ce vor sa voteze sa o poata face comod probabil ca o combinatie:vot clasic,vot prin corespondenta sau e voting trebuie adoptata folosita in acelasi timp
problema problemelor este evitarea votului dublu si asta cred-repet nespecialist in IT-ca are rezolvare in verificarea cnp-urilor ;nu cred ca un soft care sa faca asta e foarte costisitor si/sau foarte complicat/restul e”psihologia maselor”
Despre tinut pasul cu tehnologia: cand a aparut telefonul, unul din argumentele impotriva lui era ca femeile pot intra in contact cu barbati din afara casei…
Evitarea votului dublu se face structural, prin modul cum e legiferat votul. In Canada se voteaza numai acasa. In Suedia, votul e trimis la sectia de acasa. In Croatia trebuie sa anunti daca votezi altundeva si esti “mutat” provizoriu pe lista permanenta. Problema pur si simplu nu ar trebui sa existe.
Evitarea votului multiplu prin soft, spre deosebire de cazul serverului e central (ca in Estonia), ar implica tot atatea calculatoare cat sectii de votare, care trebuie verificate hard, soft, etc, de toti cei implicati…
si un week end de cosmar pentru putin:
a. pretul titeiului a scazut azi la usd 65/bbl de la 110 in august/usd 45/bbl;export estimat 8 milioane bbl/zi/ar fi cam o pierdere de usd 360 milioane/zi
sa nu se uite ca pretul gazului e legat de titei,deci nici gazprom nu se simte prea bine
b. devalorizare rubla fata de dolar din august pana azi:cca 50%
singura speranta ca putin sa nu o ia razna e ca poporul rus sa se fi saturat de aparat”maica rusie”si sa se apere pe ei/tot apara “maica rusia”de la petru cel mare si n-au reusit mare lucru/
daca si fondatorul vkontakte(prieten cu putin) a plecat din rusia,e ceva acolo
@cristi
tks
si care e problema calculatoarelor in sectiile de votare?
eu unul sunt dispus sa-mi cedez laptop-ul o saptamana cu conexiune la internet cu tot pentru o sectie de votare care nu are calculator;
cred ca in romania -azi-nu sunt mai mult de 10%(daca sunt!)din sectiile de votare fara conexiune la internet/fiti sigur ca se mai gasesc in tara inca 1000 care sa-si cedeze lapotopurile pentru asa ceva
dupa mine,odata rezolvata problema controlului votului multiplu,celelalte probleme sunt “floare la ureche”/va urma
Problema e ca sunt multe calculatoare. Nu e vorba de cost, ci ca sunt greu de verificat. Sistemul central e unul singur si verificarea lui se face extrem de laborios.
Chiar daca cei prezenti in sectia de votare verifica sistemul (presupunand ca au skills pentru asta) cineva (chiar de la distanta!) il poate modifica sa raporteze mereu ca nimeni nu a votat in alta parte (ceea ce nu e nici macar neverosimil). Odata ce voturile respective au ajuns in urna, singura solutie e anularea voturilor intregii sectii de votare.
Oricum, incercam sa verificam o problema care nu exista nicaieri in lume. Lista suplimentara e un anacronism. Daca cineva e plecat de acasa in ziua votului, exista vot anticipat acasa, vot anticipat la distanta, vot prin corespondenta, vot electronic, cerere de vot in alta parte, etc, etc, etc. Lista suplimentara e o dovada de incapacitate administrativa.
cat despre soft,in romania nu cred ca sunt probleme/am lucrat cu “copii amatori”care mi-au facut programe ce le vindea sap cu eur 30k /le-au facut “copiii”mai bune /cat despre bani ,mie mi-a fost jena sa le dau cat cereau/era prea putin/cei de la sap “s-au inchinat”cand au vazut ce programe au scos “amatorii de romani”
bottom line:”gashcarii”din politica nu vor si nu vor pentru ca nu inteleg/ganditi-va numai la aberatia de explicatie a lui dragnea”am pierdut alegerile ca facebook nu ne-a lasat pe noi sa cumparam like-uri si l-a lasat pe iohannis sa faca asta”
esenta e ca ei vor pierde -cel putin teoretic-controlul!!!!
Bună seara!
Zice și Deutsche Welle ceva despre suspendarea lui Puie Monta!
http://www.dw.de/ancheta-dna-ar-putea-duce-la-suspendarea-primului-ministru/a-18111585?maca=rum-CB_rom_hotnews_md-6046-html-cb
Nemți serioși, cred că știu și ei ceva!
Salut,
O parere despre verificabilitatea votului electronic. Cred ca abordare centralizata va avea probleme indiferent de garantii, si de aceea este recomandat un sistem distribuit. Nu as vrea un sistem implementat de Ghita si coordonat de Dragnea.
O solutie ar fi ca fiecare partid sa isi coordoneze propriul sistem si primeasca voturile. Astfel toti cei interesati au in timp real toate voturile. Mai frumos ar fi ca acestea sa fie distribuite catre fiecare cetatean interesat, in mod p2p. Cred ca un algoritm criptografic gen bitcoin poate fi implementat astfel incat sistemul sa nu depinda de un server central. In general o specificatie publica cu diverse implementari care sa asigure ca fiecare cetatean poate numara voturile ar fi un mare castig pentru democratie.
Cat despre identificarea persoanei, se pot organiza chiar sectii virtuale de votare, inainte sa votezi vorbesti cu cineva dintr-o comisie prin webcam. Se pot organiza in continuare comisii cu oameni din toate partidele care sa garanteze ca doar omul cu poza din buletin voteaza. Nu e o problema sa organizezi cateva mii de astfel de sectii online; e in orice caz mai ieftin decat sa le organizezi in sectii fizice fiecare tara.
Sistemul din Estonia nu e rulat de Dragnea ci de corespondentul estonian al lui Marian Murgulet de la BEC. Nu stiu daca e facut de corespondentul estonian al lui Ghita, e o firma privata, dar atata timp cat codul e public (verficabil) si e instalat si rulat in mod verificabil, si _nu_ de firma producatoare, din partea mea poate fi si firma lui Iliescu…
Cu cat se introduc mai multe sub-sisteme, cu atat trebuie _verificate_ mai multe sisteme. De aceea un sistem central are un mare avantaj. Un sistem distribuit, p2p etc va avea problema ca toate sistemele compnente trebuie sa fie verificabile in acelasi timp…
Ideea cu fiecare partid primind voturile electronice e interesanta cu conditia ca voturile sa fie separate de identitatea alegatorului. Desi nu numaratoarea e problema la votul electronic…
Ideea cu webcam e interesanta. La 5 milioane de voturi online, presupunand ca o verificare cu webcam dureaza un minut, si votarea online e deschisa 5 zile, vorbim de un milion de minute-munca fiecare zi de vot (8 ore sa zicem, 480 de minute), adica ar fi nevoie de 2000 de (grupuri de) operatori, deci vreo 3-4000 in ultimele ore de vot!
Cardurile cu certificat digital fac aceeasi identificare de ani de zile in multe tari, si nu s-au semnalat probleme. De asemenea Estonia le foloeste la alegeri de cativa ani buni.
Cred ca asta e esenta cu multe din tehnologiile mentionate (card de identitate digital, criptare bazata pe certificatele de pe card, LAMP la server, etc) sunt tehnologii care au fost folosite zilnic (la banking, contact cu autoritatile, etc) de milioane de oameni timp de multi ani, fara probleme majore.
Intr-un sistem distribuit nu trebuie sa verifici toate serverele, defapt nu prea trebuie sa verifici nici unul. Ar trebui ca specificatia safie deschisa si sa existe mai multe implementari si servere. In principiu fiecare va avea toata istoria tranzactiilor ca intr-un blockchain de bitcoin. Daca cineva observa diferente fata de BEC va depune o contestatie.
Webcamul ar trebui folosit pentru a autentifica persoana nu cardul. Gandeste-te ca ar putea cineva sa cumpere 1 milion de carduri de la cei mai nevoiasi (e totusi Romania) si ar putea vota in numele acestora. Cu webcamul esti foarte aproape de experienta curenta si poti sa preintampini “varsarea” unui numar mare de voturi in urna de catre o singura entitate. Nu stiu daca e neaparat constitutional dar persoanele care voteaza pot fi chiar inregistrate si astfel in cazul unei contestatii de vot multiplu sau de impersonare ai o dovada clara.
Tehnologiile sunt in general valabile dar in cazul bancilor sunt dublate de niste reguli de business mai relaxate. In principiu o banca e asigurata impotriva fraudei si poate chiar accepta o anumita rata de frauda pentru a fluidiza totusi circulatia banilor. Exista si un interes comercial major care face ca sistemele lor sa fie atent auditate si sa faca update-uri continuue. Parerea mea e ca un stat ca Romania nu poate sa mentina un astfel de nivel si defapt avand in vedere atacuri ca StuxNet cred ca putine state se pot proteja prin garantarea calitatii implementarii.
Foarte interesant cu serverul distribuit! O să mă documentez. Nu știu nici un sistem de i-voting distribuit și cred că motivul e verificabilitatea. În plus contestațiile sunt tardive, odată ce voturile au ajuns ”în urnă” e prea târziu. La alegerile tradiționale există posibilitatea anulării votului în unele secții, dacă se constată neregularități mari (cum a fost la turul I primarul ăla care a plecat cu urna, acolo s-au anulat toate voturile). La alegerile electornice există o singură ”secție” electronică… Poate totul e în regulă dar unul din servere e atacat și observă diferențe față de BEC… Se anulează toate alegerile pentru asta?
Despre vânzarea cardurilor, faină idee, dar eu nu cred că asta poate avea un impact major. Nu poate multiplica votul unei persoane (ca acum cu lista suplimentară…). E important aici că nu toată lumea va vota electronic. Ca să votezi electronic trebuie să-ți cumperi CI de tip nou, cu certificat digital (și probabil, între timp, cu amprentă biometrică! Cu aia trebuie să-ți vinzi și degetul…). Ca să faci asta trebuie să ai un anumit nivel intelectual, digital și economic. Dacă ești la acel nivel nu-ți vinzi CI-ul că rămâi fiul ploii, nu mai poți face login la bancă, la asigurări sociale, la fisc… Plus că poate realizezi cât e de ilegal. Or dacă ești pregătit să faci astfel de ilegalități poți și azi foarte bine să-ți vinzi votul, îi faci o poză în cabina de votare și gata. Eventual te duci și-n comuna următoare, etc.
Din nou, nu e vorba numai de bănci și de asigurările lor… În Suedia folosim astfel de carduri (BankID) la asigurări sociale, la declararea veniturilor, you name it. De mulți mulți ani. Și nu s-a semnalat nici un atac major. Nu zic că nu pate apărea, dar testul timpului și miliardele de utilizări cu succes sunt foarte importante pentru orice tehnologie… De exemplu: chiar dacă Concorde zbura de mulți ani, au fost prea puține avioane și zboruri ca să mai continue după prima prăbușire… Compară cu B747…
Plus că dacă-ți vinzi CIul îi dai practic omului contul tău bancar, etc etc. Cam scump trebuie să-l vinzi ca să merite..
Iar la un milion de CIuri vândute ar afla SRIul. Nu numai atât, ar afla și presa. Cât ar costa ca să-i merite cetățeanului să-l vândă? 100 de EUR minim. Nu merită să riști 100 de milioane de EUR când știi că dacă se descoperă schema, BEC anulează votul electronic și mergem toți la cabina de vot, mai puțin cei un milion de fraieri care nu mai au CI și deci și-au pierdut dreptul de vot…
În general trebuie să ții mereu cont de faptul că votul electornic e anticipat și se închide cu câteva zile înainte de scrutin. Orice mârșăvie faci, ea poate fi anulată la urnele tradiționale. Motiv pentru care nu prea merită…
Uite ca am gasit ca s-au apucat si altii sa faca din bitcoin un sistem distribuit de evoting.
http://motherboard.vice.com/read/bitcoin-could-change-voting-the-way-its-changed-money
buna dimineata 🙂
http://politeia.org.ro/stiri-revista-presei/revista-presei…-asta-da-tupeu/33535/