O structură a clasei politice româneşti – “care este”!
| 28/04/2014 | Autor theophyle Categorii: Editoriale |
Pe la inceputurile acestui blog am incercat sa “stratific topografia” politicii romanesti. Pentru a da un ton mai “savant” incercarii de a proba existenta unor oameni care sunt siguri ca au luat in arenda România, inclusiv populatia ei, vom recapitula putin diferitele nivele ale politicii dambovitene, precum si aparatul dedicat promovarii printre diferitele nivele.
Primul nivel este reprezentat de “purtatorul de servieta”, care este prima functie in ierarhia politica, economica sau financiara la romani. Este o functie mostenita de la comunisti, referintele istorice ne pot dovedi insa ca aceasta functie a existat si in perioada interbelica, adica de fapt de cand romanul a migrat de la traista la servieta. Servieta sefului este un obiect de o enorma importanta pentru sef si pentru purtator. Chiar daca sefu’ isi tine in servieta numai sandvisurile, servieta este importanta, pentru ca este a sefului. Purtatorul acestei servieta este si el un om care si-a gasit scopul in viata, a fost innobilat, el apartine cuiva, este o parte dintr-o ierarhie.
Purtatorul de servieta inainteaza in grad in functie de succesele sefului, de aceea loialitatea lui este absoluta si indiscutabila. Aceasta loialitate se va sfarsi in clipa cand seful va fi tras pe linie moarta. Traditia japoneza si cea a mahalelelor dambovitene, vor transforma purtatorul de servieta intr-un “ronin” , adica un “purtator de servieta” lispsit de stapan si atunci sa te fereasca Dumnezeu de unul ca asta. Anii de umilinta, noptile petrecute in asteptarea sefului de la o bauta sau o fututa, minciunile, linguşeala, prefacatoria l-au transformat intr-un animal periculos. Docil si oportunist. Intodeauna serviabil superiorilor va fi un absolut dictator fata de cei care-i sunt inferiori. Chiar daca vor trece zeci de ani de la statutul pe care l-a avut la inceputurile lui, mirosul puturos al umilintei nu se va sterge niciodata.
Al doilea nivel este reprezentat de “locotenentii” sunt cei ajunsi, cei care au reusit sa devina omul CUIVA, adica sa-si gaseasca un patron care sa-l promoveze contra unor servicii mai mult sau mai putin importante. “Locotenentii” nu au culoare politica, adica politica – pentru ei este un subterfugiu, o masca pentru a intretine un echilibru “democratic” si o siguranta ca nici o schimbare in optiunile electoratului nu va lovi in sfintele interese ale “arendaşilor.”
Aparatul care genereaza primul si al doilea nivel al politicii romanesti este compus dintr-o serie de elemente, care pot fi de la simpla rasplata pentru un “bine” ancestral, santaj, lacomie sau pur si simplu linguşeala.
Bineinteles ca fenomenul cel mai raspandit este linguşeala. Lingăii sunt una din cele mai umile forme ale caracterului uman. Ii cunoastem cu totii de la servici, din vecini, din ziare, de la televizor. Asemanator paduchilor, traiesc cam peste tot. Din firea lor ei sunt necrofagi, neavand nici odata parere permanenta despre nimic si despre nimeni, ei traiesc viata altora, niciodata una proprie. Lingăii au cateodata un singur obiect de “admiratie”, sau in alte ocazii mai multe. Lucrurile devin extrem de complicate cand obiectele de admiratie sunt antagoniste. In acest caz, lingăul devine conspirativ, devenind agent dublu in activitatile “limbistice.” In viata de familie sunt autoritari si isi impun parerile, cateodata prin violenta. O alternativa ar fi prelugirea supuşeniei cand personalitatea lor a devenit absolut inexistenta. Din toata fauna de lingăi probabil mult mai diversa, combinatiile fiind mai numeroase, am hotarat sa selectez doua feluri de lingăi, ambele extrem de periculoase societatii. Prima ar fi lingăul administrativ si a doua si mai periculoasa decat prima, lingăul politic.
Lingăul administrativ este acea creatura pe care o gasesti aproape in orice administratie locala sau centrala. Lingăul administrativ a ajuns la locul de munca prin travaliul altor lingăi, probabil din familie. El nu trecut niciodata vre-un concurs, el inainteaza in functie datorita talentelor “limbistice” pe care le desavarseste cu varsta si experienta acumulata in exercitiul pasiunii. Daca ajungi la mana lui ca orice cetatean, esti fara sansa de rezolvare. Daca ajungi prin pile, in special pila unui obiect “limbistic” principal, lingăul administrativ devine “gelatina” si tu te-ai scos, alternativa eterna este bineinteles şpaga. In categoria administrativa poti gasi lingău sindical, lingău medical, lingău judiciar, sau pur si simplu lingăul de la primarie.
Lingăul politic si el extrem de raspandit incepe de obicei ca “purtator de servieta”; combinand diverse talente “limbistice”, el poate promova si cateodata poate ajunge (rar dar se intampla) pana varful piramidei, sa ne fereasca Dumnezeu.
De obicei, arendaşul isi obtine si postul si averea printr-o eficienta maxima a manuirii aparatului pe care l-am descris mai sus. Acest arendaş ajunge la functie recrutat de cei cativa “administratori” ai tarii; ei sunt cei putini, care detin puterea suprema, sau cel putin asta cred ei. Arendaşul obtine mandatul (care este intotdeauna finit) prin capacitatea de a sluji interiorul gastii sau/ si in special in exterior pe “administratori”. Daca ne vom uita retrospectiv la guvernarile lui A. Nastase, Tariceanu, Boc & PSD si Boc numai PDL, (MRU nu a avut timp), si bineinteles acum, vom putea identifica arendaşul extrem de simplu – el este intotdeauna “omul cu economia”.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
buna ziua
“locotenentii nu au culoare politica” : s a vazut la votul dat de comisia juridica pentru locotentul tovarasei udrea , cand e vorba de un locotent gras ( la propriu si la figurat ) se unesc toti impotriva legii – exact cum s-au unit la daramarea guvernului Ungureanu. probabil .. de maine se vor “certa” iar la tv .
Bun eseul ! “Care este”, dar de unde au aparut?
Sectiune in fictiune?
“Aşa s-a constituit Grupul. Sistemul! Să-i ţină Dumnezeu sănătoşi pe toţi, în frunte cu Mătuşa, cum îi spuneau intimii, cu un duios alint, excelenţei sale,domnului preşedinte Leon Lotreanu :). Imediat după gălăgia aia a decembriştilor, din 1989,toţi din garda veche au dat năvala în politică, au creat la pripeală Liga, apoi autransformat-o în partid, s-au chemat unii pe alţii, prieteni, colegi, neamuri, s-au numit unii pe alţii miniştri, preşedinţi, secretari de stat, directori generali, ambasadori. El, Hariton,deşi membru fondator Ia Ligii Renaşterii Naţionale, nu s-a agăţat de politică, ci – la sugestia Baronului – de afaceri. Persuasiv, Baronul. Şi franc. Chiar brutal
.-Măi, i-a zis el, între patru ochi, cu un aer îngheţat, nu puteţi face politică toţi! Trebuie sămai rămână şi cineva pe dinafară. Ca să facă bani!Şi Hariton a rămas să facă bani. Bani pentru Ligă. Dar şi pentru alte partide. Nu singur.Au mai fost şi alţii. El, însă, s-a descurcat magistral. Magnific! Şi-a construit un imperiu de societăţi comerciale, prin care putea cumpăra şi vinde orice, în orice condiţii şi cu orice preţ – numai profit să iasă. N-a dispreţuit nici o cale de câştig, licită sau ilicită.Devenise un specialist imbatabil în tot soiul de inginerii financiare. A ras orice concurenţă. Unde n-a putut rade, a trimis Garda financiară, sau a creat diversiuni fiscale,ori, pur şi simplu, pe idioţii ăia încăpăţânaţi care îl sfidau, care i se puneau de-acurmezişul, i-a vârât în puşcărie. Nu pentru multă vreme, desigur. Doar două-trei luni şigata. Atât cât să-i sperie. Să le vâre frica în oase. Aşa se fac treburile astea. Averea nu se face cu „săru-mâna”. Nici puterea, cu „bonjur”. Păi, nu?”
( sa mai dau sursa? nu cred ca mai este cazul! :P)