Forta cuvantului, forta propagandei
| 13/05/2015 | Autor Cetatean Categorii: Editoriale |
Redactat de @DanSu
Au aparut o mulțime de meserii după dezvoltarea calculatoarelor. Analist-programator, informatician, softist, hardist, etc….Ca dinozaur în meserie – lucrez din 1984 doar cu calculatoare – (trecut prin trei gerații de hardware și tot prin trei filosofii de programare), nu pot decât să mă bucur și eventual să-i invidiez pe tinerii lupi. Și totuși…
Am cunoscut și am (pre)luat programarea de la anticele limbaje (FORTRAN/COBOL), trecând prin limbajele procedurale (PASCAL/C/ALGOL/PL’I) pănă la modernele limbaje obiectuale (Visual/Java/C++).
Recunosc că am (și nu prea) nostalgia vremurilor de aur, cănd eram văzuți ca niște vrajitori, cum veneam noi în fața unui calculator și apăsând pe un „bumb”, reușeam să punem în funcțiune acea mașină misterioasă, care tipărea rezultatele în secunde. Nostalgia mi-a trecut, ramân în schimb siderat de „tinerii lupi”, majoritatea dintre ei (nu toți), înarmați cu o mulțime de acronime care mie nu-mi spun de multe ori nimic și care se uită la mine cu milă (ca la un dinozaur) când recunosc ca habar n-am ce însemna EPR/VSP/VNR sau mai știu eu ce altele. Întrebații ce e „INFORMAȚIA” – și nu veți afla.
Acum programatorii nu mai sunt programatori ci developperi. Developerii sunt un fel de negri pe plantație care știu programare; peste ei (dar nu departe sau egali) sunt specialiștii în hardware. Urmează consultanții funcționali, cei ce știu ca ceva trebuie să funcționeze dar nu știu cum și nici de ce. Peste ei sunt funcționarii de bussines care știu afacerea, dar habar n-au de calculatoare și în sfârșit…Managerii care nu știu nici afacerea nici calculatoarele. Cam asta e structura. Dacă ceva merge prost, de vină e calculatorul/programul/rețeaua, apoi funcționarii că nu au înțeles ce vrea bussinesul, apoi businessul că n-a înțeles ce vrea managerul. Managerul…never-ever!
În toată această ierarhie s-a amestecat si Security, care habar n-are ce, habar n-are cum dar știe că nu trebuie să te lase să lucrezi. Și care au ultimul cuvânt, de obicei înainte de colapsul complet.
Dar, ca programator, am avut privilegiu de a programa în diverse limbaje și în diverse medii și filosofii de programare și sunt recunoscător proniei cerești pentru acest noroc. Am plecat la drum când nimeni nu avea habar de calculatoare și am avut de facut tot. În măsura în care am putut și am învățat am făcut ce am putut. Am înțeles relații între diverse obicte, am învățat subtilități de limbaj (uman nu doar de programare), am învățat să traduc din ce dorea, în ce se putea. Am învățat să fiu atent la nuanțe, ba chiar un pic de psihologie. Am învățat că, in ciuda materialismului, dialecto-istoric sau nu, limbajul creează idei iar ideile se materializează. “LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL” este o bună definiție a ceea ce însemnă meseria – care astăzi a fost divizată și împărțită și fracturată de nu-mi mai recunosc competențele în nici una din ele.
Probabil mă repet: e o glumă cu un programator, trimis de nevastă sa cumpere doi cârnați și să se intereseze dacă au de vânzare și ouă, si dacă au, să ia zece. Programatorul cumpără cârnații, se interesează dacă au de vânzare ouă și mai comandă opt cârnați. Gluma e valabilă pentru calculatoare (nu pentru programatori), dar e semnificativă pentru ce urmează sa spun. Programatorii din generația mea, la începuturi, gândeau cu capetele lor și traduceau în cod mașină, niciodată un programator nu se (auto)confunda cu o mașină. Trebuia să înțelegi în primul rând problema, ce dorea, cum dorea, ce e în spatele exprimării beneficiarului (clientului).
Uite așa devii sensibil la limbaj, la exprimări, la subtilitățile și întelegerile lui. La orice limbaj. Vedeai variațiile din limbajele diferite ale mașinii, dar sesizai și diferențele de exprimare ale clientului, accentele lui, ticurile (care dezvaluie de obicei ticuri de gândire), algoritmii sugerați, inclusiv limbajul utilizat.
Asta m-a facut sensibil la nuanțe, la sensuri și înțelesuri, dincolo de simplele conversații convenționale. Sensibilități pe care le am și azi. Simpla adresare pronominala, adresate unor foști demnitari, lipsită de “excelență”, “stimate”, sau mai rău însoțite de caracterizarea unor decedați “fost” mi se pare o oroare și e un motiv absolut de mutare pe alt canal. Chiar în cazul celui mai odios nume (în viață), adresarea simplă cu “Iliescu” mi se pare lipsită de elementarul bun simț. Pot în particular să-i spun Iliescu, dar în adresarea publică “președintele Iliescu” ține de buna creștere. Iar în discuția directă, indiferent că e vorba de Iliescu/Constantinescu/Băsescu/Iohannis exista doar două adresări valabile: “domnule xxx” sau “excelență”. Dar e doar un exemplu.
Am trăit vremea în care comuniștii au impus sintagma “tovarășe” intezicand “domnule” sau altă sintagmă. Eram în anul unu de facultate, când profesorul de filosofie (altfel membru al comitetului județean) a venit și ne-a spus: “Eu pentru voi rămân “Domnule profesor”. Comuniștii au simțit puterea cuvântului, a vorbirii. De asta au inventat “limbajul de lemn” și au redus cuvintele din vocabular. Pentru că, la fel ca la calculatoare, unde cuvântul îndrumă la execuția unor pași, la fel și în viața reală cuvântul îndrumă. Orwell a prevăzut asta în 1984, nu mai dau citate, e plin romanul de exemple. Stăpânește cuvântul și vei stăpâni. Împiedică-i pe oameni să se exprime și vor deveni sclavi.
Noua generație de politicieni, este departe de subtilitățile acestea, dar e atinsă de această febră a limitării exprimării. Priviți-i pe Ponta. Priviți chiar la Crin, candva apreciat (așa am auzit mereu în jurul meu) pentru elocință. Priviți la Vadim (apreciat de mulți ca fiind “cult”). Luați orice discurs/scriere și numărați cuvintele distincte. E o măsură brută, dar semnificativă. Calculatorul vă permite acest exercițiu. Faceți același exercițiu la Pleșu, Patapievici, Tismăneanu, Cartărescu, Liiceanu s.a. (declarați băsiști).
Revin la noua generație de politicieni. Cu o cultură apropiată doar de noțiunea de analfabet. Cu o un instinct comparabil doar cu lipsa competă de “bun simț”. Dar nu aș vrea să-i nedreptățesc pe formatorii de opinie noi, numiți de la Badea la Gâdea, Prisăcaru sau “ăla cu laptopul” (mereu îl uit si mereu nu vreau sa-mi aduc aminte numele lui), sau luați la întâmplare aproape orice nume doriți. CTP-ul e isteric, Cristoiu e parșiv, Hurezeanu e pervers, Banciu e obscen, excepții într-o mare de inepți inculți și lipsiți bun simț și cea mai elementară cultură.
Alături de ei, pas la pas cu ei politicienii. Șova, Udrea, Ponta, Adomniței, Mazăre, Nichita, Ghorgiu.
Intermediari: Dragnea, Blaga, Predoiu, Videanu, Hrebenciuc, Năstase, Vanghele, Mitrea.
Vechi comunisto/securiști: Iliescu, Abramburica, Marga, Voiculescu
Toți au manipulat cuvântul.
L-am exclus pe Băsescu pentru că la el cuvântul nu a fost doar manipulare. Nu știu de ce a făcut-o, nici nu mă interesează, dar când a condamnat comunismul a făcut-o cu toată puterea (vă mai amintiți circul din parlament), când a dat dosarele, chiar le-a desecretizat (desi nu pe toate), când a slobozit câinii justiției din lesă chiar a făcut-o, chiar daca apoi nu i-a convenit si acum parca regreta. De Constantinescu iar n-am zis nimic pentriu ca el chiar “n-a lăsat nici o dâră”, iar despre Mihai suveranul a reușit doar să-și mărite fica cu Duda.
Noua generație crede că acum cuvâtul deschide și închide tot, uitând că de fapt CUVÂNTUL este doar purtătorul mesajului, este doar îndrumător, nu și executant. Nu și-a pierdut importanța, dar trebuie să-i vedem locul/funcția. Când în calitate de pierzător absolut ca Ponta afirmi că l-ai făcut pe Iohannis președinte, e ca și cum Iuda s-ar lăuda că el l-a sfințit pe Iisus. Faptele pot fi interpretate și așa, nu ar fi ieșit Iohannis dacă ar fi câștigat Ponta, dar e de domeniul umorului să spui ca “am fi câștigat cu 1-0 dacă n-ar fi băgat ei 3 goluri” (Poate așa întelege și poporul fan-footbalist).
Revin acum în mod rotund la programare, care însemnă să transpui în cuvinte (comenzi) niște procese previzibile și logice și să tratezi excepțiile în mod previzibil, astfel ca viața să nu devină un infern conform blestemului chinezesc “Sa ai parte de o viață interesantă”.
Programarea însemnă plictis, în care să spui că asta nu se poate întâmpla (eg. Dacă verifici ca x> 30 nu are rost să verifici în aceiași secvență dacă e mai mic ca 20). Dar e valabil doar utopic.
Ponta ne oferă o viața interesantă, iar Președintele ales nu “CUVÂNTĂ”, ca să înțelegem și noi (cei ce ne programăm propria viață) dacă in aceeași secvență trebuie să văd dacă e mai mare de 30 și în același timp mai mic de 20.
Sau mai pe înțelesul avocaților, cum o ordonanță e în același timp constituțională (conform sclavului) angajat pe post de avocat al poporului, sau neconstituțională conform bunului simț și hotărârilor CCR.
In rest: (1984 – Orwell/Ponta):
RĂZBOIUL ESTE PACE
LIBERTATEA ESTE SCLAVIE
IGNORANŢA ESTE PUTERE.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
buna ziua tuturor.
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10205316776831614&set=a.3896039092131.156135.1613719872&type=1&theater
(forța cuvântului, cum s-ar zice)
buna, sare, din pacate trist si adevarat 🙁
Buna ziua tuturor…
Ca si politicienii, “lupii tineri” (sau mai maturi…) de care vorbeste Dan invart vorbe goale. S-a pierdut legatura intre cuvant si sensul sau, din mai multe motive:
– nu mai lucram in “cod masina” ci in “limbaje de nivel inalt” care mascheaza ce se petrece “in spate”
– de obicei cand ne initiem in programare incepem “de sus”, de exemplu cu C# / php / python, etc. Studiul a ceea ce numim “internals” e neglijat din superficialitate. Neglijenta e prezenta si la programator si la beneficiar, care nu vrea sa cheltuie timp si bani pe instruire de calitate. Daca obtin repede rezultatul de ce sa-mi mai bat capul? Aici apar problemele, de exemplu de performanta, pentru ca e usor sa folosesti limbajul prosteste cand nu-i cunosti sensul. Piata e plina pana-n gat cu soft de proasta calitate “rapid si ieftin” din cauza asta. De la un punct incolo nu mai e nici “rapid” (nu “scaleaza”, de exemplu) nici “ieftin” (trebuie “reparat” in permanenta sau chiar inlocuit).
– cultura gratificatiei imediate a facut posibil ce am scris mai sus. “Da, sefu’, e usor…”…etc…pacaleste clientul, iei niste bani si treci mai departe. Ma iertati pentru ca nu-s “politically correct” dar colegii din India exceleaza in partea asta. Tot asa, apar carti precum “Invata SQL in 21 de zile” – aiurea, dupa vreo 10 ani dau de situatii cand vad ca nu stiu destul “SQL”.
– instruirea de calitate a devenit destul de rara. Cel putin la noi exista “traineri” a caror experienta in productie e subtire rau de tot…Ei sunt de profesie “traineri” si atat, nu ingineri care impartasesc din experienta lor. Dupa cum spuneam, totul e usor si rapid, ca in tinutul acela mitic din Tziganiada.
Buna ziua 🙂
O descriere foarte exacta:
http://blogs.cisco.com/wp-content/uploads/tyre_swing.jpg
salut, Dane, exceptionala ilustratie grafica, o inserez in text 🙂
Buna dimineata 🙂
Multumesc frumos si eu de poza cu “transformarea” 🙂
O cautam de ceva vreme si nu o mai gaseam .
Apropo de ilustratie…
Capacitatea beneficiarului de a formula specificatii clare e in cele mai multe cazuri “zero taiat” – de aici si “how the project was documented”…Pentru ca si aia invart la greu vorbe goale, nu stiu sa exprime in cuvinte ce doresc. Iar daca le ceri specificatii scrise – nu, ei doar vorbesc pe Skype. Iar pe Skype…nu afli nimic…Daca le spui ca treaba iese cu atat mai prost cu cat te apuci mai repede de scris “cod” (desi in cazul de fata vorbim mai degraba despre “stravrid”) te acuza ca pierzi timpul pe banii lor…
Resalut voios .
Cu tot progresul asta tehnologic , cu toata mecanizarea , tot eu trebuie sa sap pamintul casei . 🙂 Bine , cu utilajul cu motor dar doare mainile , soarele bate in cap , cainele se invirte in jur si nevasta da “indicatii pretioase”. 🙂
Raman tot mai des extaziat de preocuparile politicii romanesti.
Evident e chestiune nationala de viata si de moarte sa stabilesti daca magazinele raman deschise duminica si sarbatorile legale .
1- Nu conteaza ca ora de munca in zi de odihna sau sarbatoare e mai scumpa .
2- Nu conteaza ca exclusiv patronul poate stabilii daca e rentabil sa tina magazinul deschis si angajatii la munca (ca oricum costa mai mult decit in zilele normale) .
Musai un OUG , o dezbatere parlamentara si o campanie in presa .
Trebuie sa intreb in Vatican domnul Francesco daca chiar Dumnezeu a ocolit Romania cind a facut toate cele . 🙁
PS . Legat de taierea pomilor .
Acum la spartul tirgului au descoperit cretinii ca se taie in o veselie . Doar acum . Musai sa ma duc in Vatican cu intrebarea de mai sus . 🙁
Va salut ca a venit securista sa ma cheme la plantat rosile . 🙂
România bunului plac : http://m.ziare.com/tariceanu/tariceanu-dupa-intalnirea-cu-ambasadorii-statul-de-drept-nu-inseamna-intarirea-institutiilor-represive-1363079
In subconstient poliția, ca instrument de aparare al legilor (de ce sa dai legi, daca nu-ti propui sa le respecti), ramane in mintea majoritatii romanilor un organ de represiune, mostenitor al defunctei miliții.
In schimb, parlamentul care pritoceste legi si reguli, este o sfadă națională, ridiculizata de toti.
In toata aceasta confuzie, mai apare si acest escroc cârcotaș, Tariceanu, care isi debiteaza cu dicție si emfază toate mârlăniile.
In logica acestui individ: este ok sa dam legi, dar cand actiunea legii (devenita represiva) functioneaza contra intereselor “noastre”, atunci “noi” ne putem excepta. Atunci legea nu mai este represiva – este comunista de-a dreptul.
In “logica” lui Tradi, trebuie protejati doar “ei”. Poporul nu trebuie protejat de abuzurile facute de “singura institutie democratica” (citat aproximativ al sintagmei prin care numeste Parlamentul).
Nici nu isi pune problema ca poliția (politie, dna, ani) sunt functiile de reglare intr-un stat de drept. Este foarte adevarat ca abuzuri sau nedreptati pot apare – si ele sunt penalizate de societate – dar sa ataci frontal in insași definiția ei o functionare normala este alarmant – in primul rand pentru poporul român in totalitatea lui – reguli nu mai sunt reguli, ci niste “indicatii pretioase” – inceput si de la capat.
Vad ca s-a pornit razboiul impotriva multinationalelor si statul (prin guvern si parlament) nu are alta solutie pentru “relele” lor decat rasul . Cam cum a fost zilele trecute si cu hipermarketuriel.
O nedumerire punctuala, totusi
Oare de ce se exporta bustenii, se prelucreaza in occident (pe salarii de cateva ori mai mari decat in Romania) si se importa produsele finite?
Cumva sunt IDIOTI astia de la multinationale de nu folosesc muncitorii romani pe salarii mult mai mici? Economisind si transportul.
Nu cumva din nou mergem pe alb/negru?
Nu stiu de ce dar imi aminteste de mandatarii de pe vremea lui Ceausescu, desfiintati peste noapte pentru ca, spre exemplu, neavand inghetata pe care o doream, au trecut strada si mi-au adus la masa desertul dorit de la Scala.
PS Cei mai vechi isi reamintesc diversele campanii dinainte. E mare deosebire?
“Analizele” imi par la fel de …minutioase, la obiect si …analize reale 🙂
A crescut PIB .
Victorie tovarasi , sa ne imbatam de bucurie . 🙂
Ce nu se spune , vine “uitat ” voit :
In ultimul trimestru 2014 a fost schimbata metoda de calcul al PIB in cadrul tarilor UE . (norma Eurostat)
Se cheama SEC 2010 si inlocuieste vechea metoda care se numea SEC 95 .
Cit incide asupra PIB aceasta schimbare de medota de calcul ?
La romani nu am habar dar la italieni se stie .
Oficial recunoscut de catre institutul lor de statistica (ISTAT ) . Cresterea (din pix, prin noi calcule) era prevazuta intre +1 si +1,5 % anual .
Deci , daca azi PIB italian a crescut cu 0,3 % (date oficiale) , folosind vechea metoda se consfintea ce era cunoscut de toti .
Profunda recesiune ( si pentru al 6 -lea an consecutiv ) PIB (italian ) era tot cu semn minus . Undeva la – 0,5 -0,7 %.
Ce bine face uneori sa vinzi iluzii dar cu legea in mana . 🙂
De retinut :
Daca PIB mioritic a crescut cu 4,2% , au crescut incasarile fiscale , TVA , contributii , cu procentul aferent presiunii fiscale nationale dar aplicate acestui “surplus” statistic ?
Daca da (si fara ca ANAF sa faca planul cu amenzi) guvernul trebuie felicitat .
Daca nu , hai sictir cu politrucii vostri de 2 bani . 🙂
Ca fapt divers .
Si PIB USA a crescut dar doar cu 3 % .(metoda de calcul a lor pentru PIB e similara cu cea europeana de azi).
Romania a batut USA dragi tovarasi . 🙁
Si asta in conditia in care eternul domn Isarescu de la BNR nu a putut tiparii ani de zile sute de miliarde de dolari USA cum a facut FED si sa inunde “piata” cu valuta proaspata . 🙂
Evident noi avem genii la guvernare dar si finante . Americanii niste prosti . 😆
post festum, hop si eu. Numitorul comun pentru categoriile mentionate este educatia extrem de precara/inexistenta in materie de cultura generala cu aplecare spre arte (stiinta singurica nu garanteaza nimic). Macar ceva lecturi, din alea de baza ale umanitatii, de le-ar fi avut, ca la restul nici nu indraznesc a gindi…