Geopolitica: Vremuri tulburi (3)
| 24/07/2013 | Autor theophyle Categorii: Dosare, GeoPolitica |
Definitii
Globalizarea descrie un proces multicauzal, care este rezultatul evenimentelor dintr-o parte a globului, cu repercusiuni ample asupra societăţilor şi problemelor din alte părţi ale globului. Din punct de vedere economic si social, aspectul numit “globalizare economica” se refera la (1) fluxuri de bunuri/servicii; (2) fluxuri de persoane (migraţia); (3) fluxuri de capital si (4) fluxuri tehnologice.
Globalitatea este de fapt sfârşitul etapei de globalizare – O stare ipotetică în care procesul de globalizare este complet sau aproape complet, majoritatea barierelor au fost desfiintate şi “o nouă realitate globală” este în curs de dezvoltare. Globalitatea implica trei fenomene diferite: (1) O schimbare structurală importantă în fluxul comertului international, bazata pe factori comerciali (companii) din fiecare parte a lumii, care concureaza cu alti factori comerciali (companii) intr-o competitie totala, care include: furnizori, parteneri, capital, proprietate intelectuală, materii prime, sisteme de distribuţie, capacităţi de producţie şi cel mai important lucru – abilitatea sau talentul de implementare. În aceasta arena “free-for-all”, fluxul de produse şi fluxul de servicii au mai multe locaţii pentru multe destinatii. (2) Defalcarea ierarhiior traditionale (putere şi influenţă comerciala) si schimbarea centrelor tradiţionale de influenţă (Statele Unite, Europa, Japonia), cu noi centre apartinand economiilor emergente (RDEs), care “cuceresc” poziţii de conducere la nivelul comertului mondial (China, India, Brazilia). (3) Apariţia de noi afaceri şi practici de guvernare potrivite pentru un mediu de afaceri cu adevărat global şi descentralizat, pentru a concura cu succes într-o lume care atinge gradul de globalitate. Practicile de guvernare includ deplasarea autonomiei şi posibilitatea de luare a deciziilor la nivel local; redistribuirea facilitatilor de productie sau de comert in regiunile emergente şi extinderea rapida pe noi pieţe pentru a se adapta rapid la amploarea creşterii comertului si a dezvoltarii potentialilor concurenti.
***
Criza economica perpetua (aproape) a ajuns din nou de unde a început: în bănci. Până acum se pleca de la ideea că aceasta criza financiară s-a transformat în criză economică mondială, apoi în criză a datoriilor şi a monedei. Astăzi, vedem că în inima crizei euro se află o dublă criză bancară: în ţări, precum in majoritatea tarilor PIIGS, băncile sunt cele care au permis statului să se îndatoreze în proporţii atât de vertiginoase contra unor obligatiuni astazi fara nici o valoare, sau cu valori aproape nule.
Din 2008 încoace, când a izbucnit criza financiara mondiala declanşata de practica subprimelor, opinia publica îi priveşte cu suspiciune pe bancheri. Cu şi mai mare rezerva sunt priviţi speculatorii şi mulţi dintre magnaţii finanţelor care nu au decât un scop: sa câştige cât mai mulţi bani în cât mai scurt timp. Iar în Statele Unite FBI-ul scruteaza cu atenţie în acest moment ce se întâmplă în lumea bursei. Probabil că şi în alte ţări occidentale, nu numai în Statele Unite, serviciile speciale şi diverse echipe de experţi descoperă în acest moment că pe planetă, în sfera financiară, au apărut nişte persoane care sunt de fapt nişte “mutanţi”. Aceşti “rechini” financiari, aceşti speculatori “talentati” sunt capabili de orice, de încălcarea tuturor regulilor economice şi morale pentru a câştigă miliarde de dolari (sau euro), dorinţa de “reuşita” la acest capitol fiind de fapt, pentru ei, un scop în sine. În ziua de astăzi, marii delicvenţi ai finanţelor, criminalii economici, escrocii din sfera speculativă sunt urmăriţi după aceleaşi metode cu care sunt căutaţi teroriştii, baronii drogurilor şi asasinii în serie. Din nefericire nu intotdeauna rezultatele sunt cele dorite, inprimul rand din cauza complicitatii guvernelor sau ale politicienilor de varf din majoritatea statelor occidentale.
In afara de “universul” financiar-bancar care este astazi adversarul (de facto) al stabilitatii nationale si internationale, transformandu-se din oxigen economic in monoxidul de carbon care inabuse posibilitatile iesirii din criza, unealta majora a propagari acestei crize sunt ceea ce numim noi (nejustificat) unele entitati economice numite “multinationale.”
Ca definitie, “o compania multinaţională este unitatea economică care produce bunuri sau servicii pentru a genera profit iar activitatea sa depăşeşte graniţa unei singure ţări. O firmă multinaţională este structurată în filiale localizate pe mai multe teritorii naţionale sau chiar la nivel global. Filialele sunt controlate complet sau parţial de către societatea-mamă”. Bineinteles limba de lemn, cap-coada.
Adevarul este putin diferit – ceea ce numin noi in limba romana “compania multinaţională” este de fapt o “companie transnaţională.” Terminologia care se foloseste de numele “multinaţional” implica de fapt o prezumtie falsa, care sugereaza un proprietariat multinational, de fapt proprietariatul este de obicei “national” si apartine unor entitati inregistrate in tari straine.
Fenomenul firmelor multinaţionale, care de fapt sunt transnaţionale, nu este nou; el a fost inagurat pe la inceputul secolului XX si aplicat pentru prima data firmelor care exploatau materii prime in tari straine (majoritatea lor colonii, dominioane sau state cu o independenta limitata). Daca acest prim val de globalizare economica a fost malefic, al doilea val de multinaţionale-transnaţionale a fost mult mai pozitiv si a transferat de multe ori tehnologie si facilitati de productie. Acest val ne-a ajuns si pe noi in perioada interbelica si postbelica. Renault-Dacia este un exemplu al succesului acestui val. Al treilea val, care ne-a atins pe noi, este cel de dupa ’89, care de fapt a exportat consumerismul occidental si in special cel american pe meleagurile noastre. Aici sunt extrem de rezervat de utilitatea si de beneficiile nationale ale acestui val. Chiar nu vad care ar fi aportul MacDonald sau Ikea la economia Romaniei.
Bineinteles, acest val a fost insotit si de beneficii – firme ca IBM, Microsoft sau Oracle, si-au adus si isi aduc aportul in modernizarea unor state ca Romania. Din nefericire, mult mai limitat decat s-ar fi putut.
Al patrulea val al “multinaţionalelor- transnaţionalelor” a fost in intregime financiar-bancar. Poate dl Isarescu sa vorbeasca pana maine despre BCR,BRD, BancPost, etc. ca de banci romanesti, de fapt ele nu prea sunt, daca ar fi fost nu ar fi fost necesare “aranjamentele” de la Viena in contractul cu FMI. Aici s-au facut, din nefericire, multe greseli, care ar putea umple multe pagini, nu am nici un chef sa le umplu!
Sunt sigur ca un mare numar de privatizari au fost impuse si pana la urma au fost pretul acceptari noastre in UE, totusi o gandire si regandire a relatiilor Romaniei cu entitati transnaţionale ar fi necesara.
Articolul urmator despre “universul financiar-bancar” !
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Salut si felicit seful scrib pentru articol .
As adauga ca globalizarea a avut doua etape (in opinia mea )
1- caderea tuturor barierelor politice care blocau sau ingreunau oricare activitate productiva in afara granitelor nationale si fara aprobarea politica . (UE e un exemplu la nivel european de eliminare a acestor bariere iar la scala planetara , caderea comunismului a inlaturat toate barierele ideologice pentru a produce unde crezi de cuvinta , unde profitul e mai ridicat )
2-Inlaturarea tuturor barierelor vamale in schimbul international .Care e in desfasurare . (UE a eliminat aceste bariere in comertul cu Corea de Sud , China comunista si actualmente se poarta tratative pentru inlaturarea acestora din comertul cu USA ) . La rindul ei , USA a creat piata de liber schimb NAFTA .
Ce va urma , nu am mare habar dar e evident ca tari care sint doar consumatori de produse si bunuri , nu au nici o sansa sa supravietuiasca ca natiuni independente (devin tari bananiere) . d.p.d.v. social se dezintegreaza si emigrarea devine normalitate .
Cit priveste privatizarile , ar fi multe de scris dar sa duci in faliment un monopolist de stat , protejat de facto de dura lege a concurentei , nu e o performanta la mana oricarei natiuni sau clase politice .
Trebuie sa fie o natiune latina si/ sau sudista 🙂 pentru a gasii aceste caracteristici atit de rare in nordul viking sau in capitalismul anglo saxon .
Cit priveste : “regandire a relatiilor Romaniei cu entitati transnaţionale” eu zic ca nu e nici o sansa Theophyle .
Simplu , nicaeri in lume cersetorul fudul dar si prost nu a avut absolut nici un fel de succes .
A fost mereu sluga fara drepturi . Deci , intai e necesara o regindire a politicii nationale pentru a iesi pe plan intern din situatia de cersetor pe plan international si doar ulterior ai ceva sanse sa te asculte si altii . Parerea mea .