Djuvara: “Civilizatii si tipare istorice”
| 13/07/2013 | Autor theophyle Categorii: Carte, Ziarul de Duminica |
“Civilizatii si tipare istorice” este o carte importantanu numai pentru ca este scrisa de un istoric roman ci pentru ca este speciala prin perspectiva multi-dimensionala pe care o propune. Majoritate cartilor de istorie, in special 
cele plictistoare sunt bidimensionale, un fel de desene egiptene antice care sunt frumoase (uneori) dar lipsite de esenta pe care o rationalizeaza perspectiva. Fara indoiala ca “Civilizatii si tipare istorice” este o carte de istorie, dar este si o carte care se ocupa si de antropologie, filozofie, sociologie, cultura, intr-un cuvant este o carte complexa de o eruditie exceptionala, bazata pe o bibligrafie impresionanta si absolut ne-partizana. Adevarat, o parte din afirmatiile lui Djiuvara nu pot fi probate, sau au fost infirmate de acesti 30 si ceva de ani, nu trebuie sa uitam ca o mare parte din bibliografie face parte din patrimoniul de inceput de secol 20, si totusi cartea este superba.
Formatul carti. Editia romaneasca pe care o detin, este editia din 2007 tradusa de Serban Broche. Cunoscand cartea din franceza, pot sa sustin cu fermitate ca traducerea este buna si redactarea este corecta. Cartea are 560 de 
pagini. Cartea contine trei parti distincte, prima se numeste CIVILIZATIILEsi cuprinde in afara unei definiti si enumerare, o analiza concreta a 10 civilizatii distincte, analizate de Djuvara cu multa eruditie si obiectivitate istorica. Personal cred ca are cateva erori de partitionare si interpretare care insa nu dauneaza major conceptului prezentat. In a doua parte, numitaFENOMENE RECURENTE, Djuvara expune teza despre procesul evolutiv al civilizatiilor in timp si spatiu. Acest proces este divizat in generatii de dezvoltare, altele de stabilitate si in final de decadenta. Idea nu este binenteles noua, dar este bine prezentata si ancorata intr-un mod placut si simplu de citit chiar pentru un cititor care nu este “mare amator de istorie” sau poate mai putin initiat. A treia parte, este partea informativa prezentata sub forma deANEXE. 14 anexe care cuprind toata informatia necesara sustineri tezei principale si descrieri lui Djuvara in primele doua parti ale cartii. RECOMAND, citirea anexelor inainte a intrarea in text, ca un fel de prolog informativ.
Ideea carti. Djuvara expune fenomenului evolutiv al civilizatiilor prin prizma antagonica intre centrul si perferia unei civilizatii. Centrul civilizatiei economic-militar-cultural-politic, degenereaza si decade cu timpul, si este “capturat” de perferia civilizatiei, inferioara cultural, politic si social. Dupa o perioada, zbuciumata si deseori violenta se naste un sincretism intre vechi si nou care da nastere unei noi civilizatii, imperiu, etc. Teza este pertinenta, plauzibila, intuitiva si aproape convingatoare. Spun aproape, pentru ca se poate intampla, si s-a intamplat si diferit, dar de putine ori si nu prea mult diferit. Carte este, asa cum am spus bazata pe o bibligrafie impecabila, din nefericire invechita. Sunt aproape sigur ca daca Djuvara ar fi scris-o astazi ar fi facut-o putin diferit.
Djuvara si Istoria. Djuvara este un onest intelectual, nu are agenda si nici nu forteaza continutul pentru a intra in tiparul unei teori. Este un lucru extrem de apreciabil in istoriografia romaneasca in special. Cel mai interesant lucru, in afara tezei principale este “considerenta timpului”, asa cum o numesc eu. Un fel de aplicare sincretica a “timpului liniar (Iudeo-Crestin-Islamic)” cu “timpul ciclic (Budist)”.
Cartea a aparut in Editura Humanitas. Editia din 2013 contine 568 de pagini.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
