Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.

Romania libera. Fumăritul şi stâlpăritul despotului Ponta. Cristian Campeanu
Creşterile de taxe şi impozite precum şi inventarea unor impozite noi erau previzibile în condiţiile incompetenţei şi corupţiei guvernului condus de Victor Ponta. Ceea ce nu era previzibil este dispreţul nemăsurat faţă de cetăţeanul român al acestui prim-ministru şi al acestei Puteri pe care îl scot la lumină noile taxe şi impozite. De acum nu mai este vorba numai de incompetenţă şi corupţie ci despre un plan deliberat de a schilodi economia naţională şi de a-i transforma pe români dintr-o naţiune de cetăţeni liberi într-una de supuşi dependenţi de oligarhia de stat.
Despre stânga se spune că iubeşte umanitatea dar urăşte oamenii. Că este generoasă şi preocupată de bunăstarea unor entităţi abstracte, grupate în diverse categorii statistice şi/sau ideologice, dar că urăşte şi dispreţuieşte omul viu, concret, persoana individuală, care cumva o împiedică prin nevoile sale mărunte şi obişnuinţele sale meschine să împlinească binele general. Puterea noastră socialistă nu face excepţie. Toate creşterile de taxe şi impozite precum şi taxele inventate de guvern au o singură ţintă: cetăţeanul român şi companiile mici şi mijlocii de care depinde bunăstarea acestui cetăţean. Marile corporaţii sunt menajate.
Când scriam aici că Ponta doreşte să instaureze un Etatism Corporatist de inspiraţie fascistă, am fost acuzaţi de exagerare. Mai citiţi o dată un fragment din testamentul politic lăsat de Adrian Năstase lui Ponta: „A sosit momentul să depăşim complexele ideologice ale perioadei de tranziţie. Integral in Romania Libera
Gandul. Impozitul pe potârniche.Lelia Munteanu
PREMIERUL ROMÂNIEI: Citeşte!
MINISTRUL FINANŢELOR: Alei, străzi, autostrăzi, trotuare, borne, semne de circulaţie, stâlpi, circuite, cabluri, traverse, console, coşuri de fum, turnuri de răcire, heleştee, iazuri, bazine, ecluze şi ascensoare, baraje, jgheaburi…
PREMIERUL ROMÂNIEI: Cât se adună?
MINISTRUL FINANŢELOR: Cam 500 de milioane.
PREMIERUL ROMÂNIEI: Nu-i de ajuns. Mai bagă!
MINISTRUL FINANŢELOR: N-am ce să mai bag. Stau cu DEX-ul în faţă. L-am epuizat.
PREMIERUL ROMÂNIEI: La B n-ai băgat nimic.
MINISTRUL FINANŢELOR: Am o mulţime!
PREMIERUL ROMÂNIEI: Băsescu ai?
MINISTRUL FINANŢELOR: ???
PREMIERUL ROMÂNIEI: Ce te uiţi aşa? Taxă pe Băsescu ai pus?
MINISTRUL FINANŢELOR: N-am… nu-ş… nu-i…. nici…
PREMIERUL ROMÂNIEI: Asta-i problema – că lucrez cu ignoranţi. Purtătorul nostru de cuvânt are un nume predestinat! Integral in Gandul
Revista 22. Între ciumă și holeră. Andrei Cornea
Ceea ce a fost mai întâi o simplă posibilitate teoretică, apoi un scenariu negru, apoi un coșmar e tot mai aproape să devină o realitate sumbră în 2014: un al doilea tur al prezidențialelor disputat între Ponta și Antonescu.
Toate semnele par să arate spre o rupere a USL: pe de o parte, certurile tot mai dese și mai serioase dintre liderii USL, divergențele evidente între ei de abordare politică a unor chestiuni importante, dorința vădită a unui grup important din PSD de a da un președinte propriu României, racolarea de către PSD de parlamentari PP-DD, spre a-și pregăti o majoritate fără liberali; pe de altă parte, incapacitatea evidentă a opoziției de a se uni și de a alcătui atât o listă comună la europarlamentare, cât și de a conveni asupra unui candidat unic, suficient de puternic pentru a intra în al doilea tur, oricare ar fi oponentul său.
De fapt întrebarea aproape că nu se mai pune dacă USL se va scinda, ci când se va scinda. Pentru PSD pare tot mai clar că, dacă nu va profita de situația sa încă foarte bună din sondaje, nu va mai reuși timp de un deceniu să aibă un președinte. Ambițiile de putere ale partidului și ale lui Ponta personal trebuie să-l împingă pe acesta să atace funcția supremă. Apoi e greu de crezut că cel care e atât de deranjat de prezența lui Traian Băsescu va fi încântat să coabiteze cu un Crin Antonescu președinte, care, într-o singură lună de interimat, a dovedit o plăcere nebună de a fi un „președinte jucător“. E aproape cu neputință ca PSD, cel mai mare partid din România, să consimtă ani la rând la o poziție secundă în raport cu liberalii, iar asta în condițiile Constituției actuale, care atribuie președintelui destule prerogative, mai ales în politica externă, foarte jinduite de Victor Ponta. (Căci e evident că schimbarea Constituției nu se mai poate face în perioada următoare din cauza amânării cu un an de către CCR a posibilității de a reduce pragul la referendumuri.) Prevăzând ruptura și știind că e inevitabilă, liberalii fac o opoziție în interiorul puterii, sperând să recupereze într-o cât mai mare măsură electoratul de centru și de dreapta: apără (în vorbe) libertatea presei, primejduită de ordonanța guvernului privitoare la insolvență, apără cota unică, critică proiectul Roșia Montană, critică pactul de coabitare. Integral in Revista 22
Dilema Veche. Pasiuni mici, pasiuni mari. Andrei Cornea
Încă de pe timpul „celor şapte înţelepţi“ ai Greciei, omului şi mai ales omului politic i s-a cerut să fie raţional, adică să-şi stăpînească umorile şi pasiunile, dacă doreşte să trăiască bine, respectiv să guverneze bine. Şi tot de atunci a fost certat cu regularitate de filozofi cînd nu a făcut-o. Să aibă filozofii dreptate? Mizeria – mai ales a politicienilor şi a politicilor acestora – să fie oare iraţionalitatea?
Uneori, mă gîndesc că este o oarecare neînţelegere aici şi că am fi datori, înainte de orice, să pricepem mai bine ce este acela un „comportament raţional“. Asta pentru a şti dacă chiar lipsa de raţiune e ceea ce ne supără cel mai mult la politicieni. Atunci, ce înseamnă „comportament raţional“? Înseamnă, cred, ca, fiind date anumite premise şi avîndu-se un anumit scop, să se raţioneze astfel încît, prin mijloacele alese, să se ajungă în mod cît mai sigur la acel scop. De exemplu, dacă se consideră că medicina e de mare folos în vindecarea bolilor, este un comportament raţional ca, dacă mă simt rău şi vreau să mă vindec, să mă duc la doctor, şi nu la un şaman. Pe de altă parte, dacă premisa acceptată e că descîntecele vindecă bolile, aşa cum consideră „popoarele naturii“, comportamentul raţional e să mă duc la şaman sau la o vrăjitoare. Dimpotrivă, este iraţional ca, fiind date premisele respective, fie omul modern, fie primitivul să adopte alte strategii în scopul vindecării.
Şi acum, să revenim la oamenii politici. Oare Victor Ponta, cînd şi-a plagiat teza de doctorat, cînd, apoi, a plagiat încă vreo două cărţi, a acţionat iraţional, şi asta este ceea ce trebuie să-i reproşăm? Mă îndoiesc. Premisele fiind ceea ce sînt în România, şi nu în Germania, calculul său, pentru a obţine cît mai mult fără muncă, a fost corect: mai întîi, putea spera că tutorele său, Adrian Năstase, va ajunge preşedinte. Şi chiar dacă n-ar fi ajuns – cum s-a întîmplat –, putea afla de la sociologi că plagiatul nu este recunoscut drept delict grav la nivelul conştiinţei populare. Apoi, putea paria în mod rezonabil pe relativismul moral atît de răspîndit la noi, inclusiv printre intelectuali; pe scurt, avea toate motivele să considere că, şi în ipoteza cînd plagiatul său va fi dat de gol, amicii săi vor putea spune, mai întîi, că a fost o răzbunare politică, apoi că şi alţii au plagiat, apoi că, „în conformitate cu standardele din trecut“, plagiatul nu e plagiat. Pe scurt, dacă scopul său era să rămînă popular fie şi prin impostură, era raţional să spere că şi astfel va continua să fie popular. Şi a fost. N-a raţionat just Ponta? Integral in Dilema Veche.
Deutsche Welle. Dreapta democratică şi alegerile româneşti. Petre M. Iancu
Ce se va întâmpla la alegerile prezidenţiale româneşti din 2014? Ce şanse are Crin Antonescu? Şi ce soartă va avea USL? Predicţiile electorale şi politice sunt, întotdeauna, extrem de riscante. În situaţia României, mai mult poate decât oriunde. O iritare tot mai amplă i-a cuprins pe români, a căror nemulţumire s-a exprimat de altfel în numeroase şi repetate proteste şi ieşiri în stradă. Roşia Montană şi proaspăt descoperitul ecologism românesc nu constituie, fireşte, singurul sau principalul contencios, deşi monopolizează de multă vreme atenţia. Iarna se anunţă grea. Alimentate de situaţia economică tot mai grea, de sporirea taxelor şi de ameninţarea permanentă cu mărirea lor, protestele ar putea să ia rapid amploare. Motiv pentru care guvernul Ponta e extrem de tentat să bage mâna până la cot în sacul bugetar pentru a distribui cadouri electorale cu mult înainte de alegerile de anul viitor. Cadouri, evident, cât se poate de pernicioase pentru economia naţională, indiferent dacă, de teama consecinţelor politice ale nemulţumirilor, se bucură sau nu de aprobarea FMI, cea invocată de premier. Dar canalizarea şi convertirea politică, democratic judicioasă, a nemulţumirilor întârzie să se producă. La dreapta spectrului politic domneşte în continuare dezbinarea. Se perpetuează, iată, sfada şi zâzania iscate de eşecul electoral din 2012 şi de varii orgolii, între care mai cu seamă refuzul liderului PDL de a demisiona şi de a permite astfel înnoirea şi relansarea unui partid democrat-liberal capabil să integreze alte formaţiuni mai mici. În aceste condiţii pare imposibil să iasă la iveală şi să se propulseze în timp util un candidat unic, în stare să preia moştenirea lui Traian Băsescu. Ceea ce, alimentează speranţele discreditatului lider PNL-ist, Antonescu. Integral la DW
Sorin Şerb. Torţa de pe urmă. Europa Libera
Românii, după cum o demonstrează tirajele tabloidelor sau vânzările fabuloase ale hipermarketurilor, sunt mari consumatori de minciuni, falsuri, aditivi, Salmonella şi mărfuri expirate. Luminile de la căpătâiul presei pâlpâie. Politicienii se căznesc din greu să le stingă pentru că le e frică de incendiile pe care nu le pun ei. Se apropie anul electoral şi pompierii politici au alte treburi. Atacă la jugulara economică şi retează carotida mediatică a adversarilor. Rup dinţii din faţă ai observatorilor. Îşi anesteziază electoratul cu grafice prefabricate. Alegerile de anul viitor vor avea loc în beznă, să nu vadă nimeni unde ştampilează şi unde bagă buletinul de vot. Unii se întreabă candid dacă nu e de preferat întunericul, jocurilor de artificii şi falsurilor de perspectivă ale mediului public de acum. Poate că nu văd ce umbre mari lasă lumânările pe pereţi.
Presa, acuzată, pe bună dreptate, de partizanat a devenit câinele de companie al puternicilor zilei. Jurnaliştii s-au transformat în băieţi de casă care se îngrijesc de încălţămintea şi lenjeria stăpânilor. Sunt distribuiţi, ca în tabelul elementelor, pe căprării politice şi reacţionează monoton, dar prompt la comenzi. Au prejudecăţile patronilor şi fac aport cu victimele, cărându-le cu gura până la picioarele stăpânului. Politicienii vin în redacţii ca la saloanele de masaj. Fac împachetări de nămol şi se bronzează la aparate. Se lasă pe mâinile experţilor. Şi nu e de mirare că experţii au ştate vechi în domeniul masajelor şi al informaţiilor, unii la nivel de ofiţer, alţii doar de turnător. Ce masaje aplicau ei mai an disidenţilor politici! Ce de informaţii obţineau astfel! Integral la Europa Libera
Ziare.com. Un presedinte antieuropean si incompetent. Ioana Ene
“Viitorul presedinte trebuie sa reprezinte cu adevarat noua Romanie, sa fie un lider european, un mediator si un arbitru competent si respectat, un pacificator si un constructor dupa 10 ani de razboaie si distrugere!”, sunt vorbele cu care Victor Ponta a incercat, practic, sa-si anunte transparent intentiile prezidentiale.
El trebuie sa fie, nu-i asa?, europeanul, mediatorul, competentul, pacificatorul si constructorul. Nu e rau deloc tiparul pe care si l-a ales, in antiteza cu Traian Basescu, pe zona de mediere si pacificare. Acesta ar fi intr-adevar profilul ideal al viitorului presedinte al Romaniei, subscriu. Dar i se potriveste lui Victor Ponta acest profil, intra el in acest tipar?
Viitorul presedinte trebuie sa fie european. Este Victor Ponta? In politica europeana, palgiatorii demisioneaza sau, in cel mai rau caz, sunt demisi, desi nici nu-mi amintesc ca vreunul dintre cei cazuti in pacat sa fi asteptat demiterea.
In politica europeana nimeni nu ataca deciziile Curtii Constitutionale, nu acuza CCR pentru propriile esecuri economice si nu da indicatii judecatorilor. In marea politica europeana, Victor Pontra s-a facut remarcat vara trecuta, cand a fost luat pe rand de urechi de toti liderii UE, si anul acesta cand s-a dus sa-si ia plama dupa ceafa de la Angela Merkel.
Viitorul pesedinte trebuie sa fie competent. Este Victor Ponta? Este suficient sa ne uitam la situatia economica, bugetara si la ultimele decizii luate de Cabinet dupa negocierile cu FMI pentru a avea masura competentei lui Victor Ponta. Omul acesta a reusit performanta de a nu oferi absolut nicio mostra de competenta, de eficienta, macar de intelegere a fenomenelor economice. De aceea tara aceasta practic nu are directie. Integral pe Ziare.com