Author: theophyle

Visurile adolescentei mele. Blugii, jeanşii, dangarezii transformau adolescentii acneici ai unei Românii cenuşii si triste in simbolurile unei adeziuni care nu avea nimic din razvratire sau protest, dar care simbolizau o apartenenta, desi lipsita de mesaj profund, avea totusi unul – dorim altceva din ceea ce ni se ofera. Dorim sa fim ca ei!

 Comunistii, imbecili cum au fost, nu au inteles ca nu a existat in istoria omenirii un veşmânt mai egalitarist decat blugii, cu o perfecta “originea sanatoasa” avand in vedere ca la obarsia  acestei imbracaminti a fost “clasa muncitoare”,  exploatata de capitalismul salbatic al Americii secolului al XIX-lea. Probabil daca le-ar fi promovat nimeni nu ar mai fi imbracat cu placerea cu care a fost purtati.

 Blugii clasici, care au supravietuit vremurilor in forme mai mult sau mai putin originale, au aparut in America anilor 1870-80. Desi sursa a fost atribuita lui Levi Strauss, istoric vorbind au fost cel putin doi croitori care au inceput sa comercializeze inaintea lui Levi marfa cunoscuta de noi astazi sub numele de blugi – Jacob Davis, Calvin Rogers. Pana la urma patentul blugilor a fost cumparat de Jacob Davis si apoi de Levi Strauss cu care s-a asociat. Pana la urma a ramas numai Levi Strauss si ca de obicei cine ramane ultimul scrie si istoria.

 Daca “bumbii” metalici si tintele care intaresc buzunarele au fost inventiile secolului al XIX-lea, materialul si croiala sunt originare Renasterii. Greu de crezut, dar asta este adevarul.

Etimologia consacrata vine din franceza – bleu de Gênes, adica albastru de Genova.  Materialul a fost fabricat in acest oras-stat din Italia (Republica Genoveza a existat intre 1005 – 1797) si transformat in uniforma marinarilor Republicii Genoveze cam pe la sfarsitul secolului al XIV-lea. Genovezii marinari si negustori, principalii competitori ai venetienilor, au adus si materialul si vopseaua extrem de rezistenta cu care colorau si transformau materialul din India intr-unul cu o permabilitate redusa. Era  mai exact din orasul indian Dongari   – de acolo mostenim si dangarezul, specific meleagurilor noastre sau dungaree pentru englezi. Consacrarea blugilor, ca semnul tinerelor generatii de “razvratiti sociali”, isi gaseste sursa pe la mijlocul anilor ’50, in special dupa ce nemuritorul tanar rebel, James Dean, i-a lansat in filmul “Rebel fara cauza” (Rebel Without a Cause) produs in 1955.

De la primii mei blugi cumparati in 1970 (aveam 14 ani, mda’ sunt un adevarat dinozaur) cu exorbitanta suma de 370 de lei, Lee originali, in care aratam ca naiba (moartea in vacanta, conform raposatei mele mame) si pana in zilele noastre, in care inca blugii sunt principalii mei pantaloni, nu am avut un obiect vestimentar mai iubit decat acesti blugi. “Statutul social” castigat de acesti blugi impreuna cu magnetofonul Tesla m-au insotit ani de zile , poate intreaga viata, mai mult decat toate bibliotecile pe care le-am citit si poate mai mult decat am reusit sa obtin in timp. In aceasi perioada caram cu mine un Tesla de 20 de kile, fiind “omul cu muzica”. Nu am dansat niciodata – mi-era frica sa nu-mi fure cineva benzile de magnetofon. Simbolurile nu se pierd niciodata, raman cu tine si in tine, transformandu-se pana la urma intr-o parte importanta din viata ta.

 P.S Sunt sigur ca fiecare din voi aveti memoria primilor jeansi, 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=QqoV9mT23GA]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=eh8eb_ACLl8]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=lnRS3A_iIYg]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=im9XuJJXylw]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=iZs-e_x0PGM]

Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.

Romania libera. Fumăritul şi stâlpăritul despotului Ponta. Cristian Campeanu

Creşterile de taxe şi impozite precum şi inventarea unor impozite noi erau previzibile în condiţiile incompetenţei şi corupţiei guvernului condus de Victor Ponta. Ceea ce nu era previzibil este dispreţul nemăsurat faţă de cetăţeanul român al acestui prim-ministru şi al acestei Puteri pe care îl scot la lumină noile taxe şi impozite. De acum nu mai este vorba numai de incompetenţă şi corupţie ci despre un plan deliberat de a schilodi economia naţională şi de a-i transforma pe români dintr-o naţiune de cetăţeni liberi într-una de supuşi dependenţi de oligarhia de stat.

 Despre stânga se spune că iubeşte umanitatea dar urăşte oamenii. Că este generoasă şi preocupată de bunăstarea unor entităţi abstracte, grupate în diverse categorii statistice şi/sau ideologice, dar că urăşte şi dispreţuieşte omul viu, concret, persoana individuală, care cumva o împiedică prin nevoile sale mărunte şi obişnuinţele sale meschine să împlinească binele general. Puterea noastră socialistă nu face excepţie. Toate creşterile de taxe şi impozite precum şi taxele inventate de guvern au o singură ţintă: cetăţeanul român şi companiile mici şi mijlocii de care depinde bunăstarea acestui cetăţean. Marile corporaţii sunt menajate.

 Când scriam aici că Ponta doreşte să instaureze un Etatism Corporatist de inspiraţie fascistă, am fost acuzaţi de exagerare. Mai citiţi o dată un fragment din testamentul politic lăsat de Adrian Năstase lui Ponta: „A sosit momentul să depăşim complexele ideologice ale perioadei de tranziţie. Integral in Romania Libera

Gandul. Impozitul pe potârniche.Lelia Munteanu

PREMIERUL ROMÂNIEI: Citeşte!

MINISTRUL FINANŢELOR: Alei, străzi, autostrăzi, trotuare, borne, semne de circulaţie, stâlpi, circuite, cabluri, traverse, console, coşuri de fum, turnuri de răcire, heleştee, iazuri, bazine, ecluze şi ascensoare, baraje, jgheaburi…

PREMIERUL ROMÂNIEI: Cât se adună?

MINISTRUL FINANŢELOR: Cam 500 de milioane.

PREMIERUL ROMÂNIEI: Nu-i de ajuns. Mai bagă!

MINISTRUL FINANŢELOR: N-am ce să mai bag. Stau cu DEX-ul în faţă. L-am epuizat.

PREMIERUL ROMÂNIEI: La B n-ai băgat nimic.

MINISTRUL FINANŢELOR: Am o mulţime!

PREMIERUL ROMÂNIEI: Băsescu ai?

MINISTRUL FINANŢELOR: ???

PREMIERUL ROMÂNIEI: Ce te uiţi aşa? Taxă pe Băsescu ai pus?

MINISTRUL FINANŢELOR: N-am… nu-ş… nu-i…. nici…

PREMIERUL ROMÂNIEI: Asta-i problema – că lucrez cu ignoranţi. Purtătorul nostru de cuvânt are un nume predestinat! Integral in Gandul

Revista 22. Între ciumă și holeră. Andrei Cornea

Ceea ce a fost mai întâi o simplă posibilitate teoretică, apoi un scenariu negru, apoi un coșmar e tot mai aproape să devină o realitate sumbră în 2014: un al doilea tur al prezidențialelor disputat între Ponta și Antonescu.

 Toate semnele par să arate spre o rupere a USL: pe de o parte, certurile tot mai dese și mai serioase dintre liderii USL, divergențele evidente între ei de abordare politică a unor chestiuni importante, dorința vădită a unui grup important din PSD de a da un președinte propriu României, racolarea de către PSD de par­la­mentari PP-DD, spre a-și pregăti o majoritate fără li­berali; pe de altă parte, incapacitatea evidentă a opo­ziției de a se uni și de a alcătui atât o listă comună la eu­roparlamentare, cât și de a conveni asupra unui can­didat unic, suficient de puternic pentru a intra în al doilea tur, oricare ar fi oponentul său.

 De fapt întrebarea aproape că nu se mai pune dacă USL se va scinda, ci când se va scinda. Pentru PSD pa­re tot mai clar că, dacă nu va profita de situația sa în­că foarte bună din sondaje, nu va mai reuși timp de un deceniu să aibă un președinte. Ambițiile de putere ale partidului și ale lui Ponta personal trebuie să-l împingă pe acesta să atace funcția supremă. Apoi e greu de crezut că cel care e atât de deranjat de pre­zența lui Traian Băsescu va fi încântat să coabiteze cu un Crin Antonescu președinte, care, într-o singură lu­nă de interimat, a dovedit o plăcere nebună de a fi un „președinte jucător“. E aproape cu neputință ca PSD, cel mai mare partid din România, să consimtă ani la rând la o poziție secundă în raport cu liberalii, iar as­ta în condițiile Constituției actuale, care atribuie pre­ședintelui destule prerogative, mai ales în politica ex­ternă, foarte jinduite de Victor Ponta. (Căci e evident că schimbarea Constituției nu se mai poate face în pe­rioada următoare din cauza amânării cu un an de către CCR a posibilității de a reduce pragul la re­fe­ren­dumuri.) Prevăzând ruptura și știind că e inevitabilă, liberalii fac o opoziție în interiorul puterii, sperând să recupereze într-o cât mai mare măsură electoratul de centru și de dreapta: apără (în vorbe) libertatea pre­sei, primejduită de ordonanța guvernului privitoare la insolvență, apără cota unică, critică proiectul Roșia Montană, critică pactul de coabitare. Integral in Revista 22

Dilema Veche. Pasiuni mici, pasiuni mari. Andrei Cornea

Încă de pe timpul „celor şapte înţelepţi“ ai Greciei, omului şi mai ales omului politic i s-a cerut să fie raţional, adică să-şi stăpînească umorile şi pasiunile, dacă doreşte să trăiască bine, respectiv să guverneze bine. Şi tot de atunci a fost certat cu regularitate de filozofi cînd nu a făcut-o. Să aibă filozofii dreptate? Mizeria – mai ales a politicienilor şi a politicilor acestora – să fie oare iraţionalitatea?

 Uneori, mă gîndesc că este o oarecare neînţelegere aici şi că am fi datori, înainte de orice, să pricepem mai bine ce este acela un „comportament raţional“. Asta pentru a şti dacă chiar lipsa de raţiune e ceea ce ne supără cel mai mult la politicieni. Atunci, ce înseamnă „comportament raţional“? Înseamnă, cred, ca, fiind date anumite premise şi avîndu-se un anumit scop, să se raţioneze astfel încît, prin mijloacele alese, să se ajungă în mod cît mai sigur la acel scop. De exemplu, dacă se consideră că medicina e de mare folos în vindecarea bolilor, este un comportament raţional ca, dacă mă simt rău şi vreau să mă vindec, să mă duc la doctor, şi nu la un şaman. Pe de altă parte, dacă premisa acceptată e că descîntecele vindecă bolile, aşa cum consideră „popoarele naturii“, comportamentul raţional e să mă duc la şaman sau la o vrăjitoare. Dimpotrivă, este iraţional ca, fiind date premisele respective, fie omul modern, fie primitivul să adopte alte strategii în scopul vindecării.

 Şi acum, să revenim la oamenii politici. Oare Victor Ponta, cînd şi-a plagiat teza de doctorat, cînd, apoi, a plagiat încă vreo două cărţi, a acţionat iraţional, şi asta este ceea ce trebuie să-i reproşăm? Mă îndoiesc. Premisele fiind ceea ce sînt în România, şi nu în Germania, calculul său, pentru a obţine cît mai mult fără muncă, a fost corect: mai întîi, putea spera că tutorele său, Adrian Năstase, va ajunge preşedinte. Şi chiar dacă n-ar fi ajuns – cum s-a întîmplat –, putea afla de la sociologi că plagiatul nu este recunoscut drept delict grav la nivelul conştiinţei populare. Apoi, putea paria în mod rezonabil pe relativismul moral atît de răspîndit la noi, inclusiv printre intelectuali; pe scurt, avea toate motivele să considere că, şi în ipoteza cînd plagiatul său va fi dat de gol, amicii săi vor putea spune, mai întîi, că a fost o răzbunare politică, apoi că şi alţii au plagiat, apoi că, „în conformitate cu standardele din trecut“, plagiatul nu e plagiat. Pe scurt, dacă scopul său era să rămînă popular fie şi prin impostură, era raţional să spere că şi astfel va continua să fie popular. Şi a fost. N-a raţionat just Ponta? Integral in Dilema Veche.

Deutsche Welle. Dreapta democratică şi alegerile româneşti. Petre M. Iancu

Ce se va întâmpla la alegerile prezidenţiale româneşti din 2014? Ce şanse are Crin Antonescu? Şi ce soartă va avea USL? Predicţiile electorale şi politice sunt, întotdeauna, extrem de riscante. În situaţia României, mai mult poate decât oriunde. O iritare tot mai amplă i-a cuprins pe români, a căror nemulţumire s-a exprimat de altfel în numeroase şi repetate proteste şi ieşiri în stradă. Roşia Montană şi proaspăt descoperitul ecologism românesc nu constituie, fireşte, singurul sau principalul contencios, deşi monopolizează de multă vreme atenţia. Iarna se anunţă grea. Alimentate de situaţia economică tot mai grea, de sporirea taxelor şi de ameninţarea permanentă cu mărirea lor, protestele ar putea să ia rapid amploare. Motiv pentru care guvernul Ponta e extrem de tentat să bage mâna până la cot în sacul bugetar pentru a distribui cadouri electorale cu mult înainte de alegerile de anul viitor. Cadouri, evident, cât se poate de pernicioase pentru economia naţională, indiferent dacă, de teama consecinţelor politice ale nemulţumirilor, se bucură sau nu de aprobarea FMI, cea invocată de premier. Dar canalizarea şi convertirea politică, democratic judicioasă, a nemulţumirilor întârzie să se producă. La dreapta spectrului politic domneşte în continuare dezbinarea. Se perpetuează, iată, sfada şi zâzania iscate de eşecul electoral din 2012 şi de varii orgolii, între care mai cu seamă refuzul liderului PDL de a demisiona şi de a permite astfel înnoirea şi relansarea unui partid democrat-liberal capabil să integreze alte formaţiuni mai mici. În aceste condiţii pare imposibil să iasă la iveală şi să se propulseze în timp util un candidat unic, în stare să preia moştenirea lui Traian Băsescu. Ceea ce, alimentează speranţele discreditatului lider PNL-ist, Antonescu. Integral la DW

Sorin Şerb. Torţa de pe urmă. Europa Libera

Românii, după cum o demonstrează tirajele tabloidelor sau vânzările fabuloase ale hipermarketurilor, sunt mari consumatori de minciuni, falsuri, aditivi, Salmonella şi mărfuri expirate. Luminile de la căpătâiul presei pâlpâie. Politicienii se căznesc din greu să le stingă pentru că le e frică de incendiile pe care nu le pun ei. Se apropie anul electoral şi pompierii politici au alte treburi. Atacă la jugulara economică şi retează carotida mediatică a adversarilor. Rup dinţii din faţă ai observatorilor. Îşi anesteziază electoratul cu grafice prefabricate. Alegerile de anul viitor vor avea loc în beznă, să nu vadă nimeni unde ştampilează şi unde bagă buletinul de vot. Unii se întreabă candid dacă nu e de preferat întunericul, jocurilor de artificii şi falsurilor de perspectivă ale mediului public de acum. Poate că nu văd ce umbre mari lasă lumânările pe pereţi.

 Presa, acuzată, pe bună dreptate, de partizanat a devenit câinele de companie al puternicilor zilei. Jurnaliştii s-au transformat în băieţi de casă care se îngrijesc de încălţămintea şi lenjeria stăpânilor. Sunt distribuiţi, ca în tabelul elementelor, pe căprării politice şi reacţionează monoton, dar prompt la comenzi. Au prejudecăţile patronilor şi fac aport cu victimele,  cărându-le cu gura până la picioarele stăpânului. Politicienii vin în redacţii ca la saloanele de masaj. Fac împachetări de nămol şi se bronzează la aparate. Se lasă pe mâinile experţilor. Şi nu e de mirare că experţii au ştate vechi în domeniul masajelor şi al informaţiilor, unii la nivel de ofiţer, alţii doar de turnător. Ce masaje aplicau ei mai an disidenţilor politici! Ce de informaţii obţineau astfel! Integral la Europa Libera

Ziare.com. Un presedinte antieuropean si incompetent. Ioana Ene

“Viitorul presedinte trebuie sa reprezinte cu adevarat noua Romanie, sa fie un lider european, un mediator si un arbitru competent si respectat, un pacificator si un constructor dupa 10 ani de razboaie si distrugere!”, sunt vorbele cu care Victor Ponta a incercat, practic, sa-si anunte transparent intentiile prezidentiale.

 El trebuie sa fie, nu-i asa?, europeanul, mediatorul, competentul, pacificatorul si constructorul. Nu e rau deloc tiparul pe care si l-a ales, in antiteza cu Traian Basescu, pe zona de mediere si pacificare. Acesta ar fi intr-adevar profilul ideal al viitorului presedinte al Romaniei, subscriu. Dar i se potriveste lui Victor Ponta acest profil, intra el in acest tipar?

 Viitorul presedinte trebuie sa fie european. Este Victor Ponta? In politica europeana, palgiatorii demisioneaza sau, in cel mai rau caz, sunt demisi, desi nici nu-mi amintesc ca vreunul dintre cei cazuti in pacat sa fi asteptat demiterea.

 In politica europeana nimeni nu ataca deciziile Curtii Constitutionale, nu acuza CCR pentru propriile esecuri economice si nu da indicatii judecatorilor. In marea politica europeana, Victor Pontra s-a facut remarcat vara trecuta, cand a fost luat pe rand de urechi de toti liderii UE, si anul acesta cand s-a dus sa-si ia plama dupa ceafa de la Angela Merkel.

 Viitorul pesedinte trebuie sa fie competent. Este Victor Ponta? Este suficient sa ne uitam la situatia economica, bugetara si la ultimele decizii luate de Cabinet dupa negocierile cu FMI pentru a avea masura competentei lui Victor Ponta. Omul acesta a reusit performanta de a nu oferi absolut nicio mostra de competenta, de eficienta, macar de intelegere a fenomenelor economice. De aceea tara aceasta practic nu are directie. Integral pe Ziare.com

Vezi articol anterior – Lacul lebedelor. Piotr Ilici Ceaikovski s-a născut la Votkinsk in 1840 ca al doilea fiu într-o familie mic-burgheză. Tatăl său, locotenent-colonel si inginer de mine, şi mama sa (născută d’Assier), de origine franceză, se hotărâseră să-l îndrume pe tânărul Piotr să urmeze studii de drept. Cu toate acestea, de la vârsta de 5 ani, el a început să studieze pianul. În anul 1854 a murit mama sa, fapt ce i-a pricinuit o criza de melancolie si o cadere nervoasa care se va repeta de cateva ori in viata. Piotr a avut patru frati Nikolai, Ippolit, si gemenii Anatoly and Modest si o sora, Alexandra.

 A urmat colegiul de stiinte juridice, a luat diploma în drept şi s-a angajat ca secretar la Ministerul Justiţiei. În acelaşi timp, se ocupa de muzică, atat cat putea. n 1866, după ce a terminat studiile de muzică, Nikolai Rubinstein, fratele lui Anton, i-a oferit postul de profesor de teorie muzicală la proaspăt înfiinţatul Conservator din Moscova, post pe care l-a ocupat până în 1878.

 S-a împrietenit cu mai mulţi membri din “grupul celor cinci”, compozitorii ruşi ai vremi – Mily Balakirev, César Cui, Alexander Borodin, Modest Mussorgsky si Nikolai Rimsky-Korsakov.

 În anul 1876 se întâleşte epistolar (ei nu s-au intalnit niciodat)  cu Nadedja von Meck, o mare sustinatoare a artelor, vaduva extrem de bogata a unui mare industrias defunct. Nadedja von Meck, timp de 13 ani îi va vărsa o pensie alimentară de 6.000 de ruble pe an, fapt care i-a îmbunătăţit simţitor situaţia materială,  relaţiile lor au ramas pentru totdeauna “strict epistolare”.

 În luna iulie a anului 1877, Ceaikovski va trăi unul din episoadele cele mai nefericite ale vieţii sale. Pentru a pune capăt speculaţiilor privind homosexualitatea sa, se căsătorşte cu Antonia Milioukova, o fostă elevă a sa, care nutrea o reală pasiune pentru el. Căsătoria a fost un eşec deplin. Nemaiputând să suporte prezenţa soţiei sale, Ceaikovski încearcă să se sinucidă, prin încercarea de a se îmbolnăvi de pneumonie. Scurt timp după aceea se desparte de Antonia. În anul 1890, Nadedja von Meck întrerupe finanţarea lui Ceaikovski. Motivul oficial constă în “probleme financiare”. Se pare însă că adevăratul motiv consta în faptul că a aflat de homosexualitatea compozitorului, moment în care, profund şocată, a întrerupt brusc corespondenţa cu el.

Opera lui Ceaikovski reprezintă o sinteză reusita între operele clasice occidentale şi tradiţia rusă, reprezentată în epocă şi de Modest Petrovici Musorgski, Alexander Borodin, Modest Mussorgsky si Nikolai Rimsky-Korsakov de  fapt Grupul celor Cinci.

Spărgătorul de nuci

 Libretul: Marius Petipa, după basmul lui Hoffmann „Spărgătorul de nuci și regele șoarecilor”.

 Actul I. La serbarea pomului de Crăciun, unchiul Drosselmayer aduce micuţei Clara, printre alte daruri, şi un spărgător de nuci. Jocurile copiilor se îmbină cu bucuria momentului şi împărţirea cadourilor. Cănd se lasă noaptea, Clara trăieşte aievea un vis în care Spărgătorul de nuci devine conducătorul luptei împotriva năvalei duşmanilor şoareci, învingându-i.

 Actul II. Lumea visului o poartă pe Clara pe tărâmuri de basm, în lumea dulciurilor, a ţinuturilor îndepărtate, în roiul albinelor sau în parfumul florilor. Seara de Crăciun a fost pentru ea prilejul unei neuitate aventuri greu de povestit dar, pentru fiecare copil, uşor de închipuit când intră în împărăţia visurilor.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=pO1tGHD6zr8]

 Bibliografie si citate

 Daniela Caraman-Fotea, Grigore Constantinescu și Iosif Sava, Ghid de balet, Editura Muzicală, București 1973; Spărgătorul de nuci

Orice om cu ochii in cap trebuie sa inteleaga ca problema Romaniei este de natura politico-ecologica. Romania traieste sub o cupola toxica care a creat  un fenomen de sera ce  polueaza viata oamenilor, chiar si a celor rezistenti, ambitiosi si puternici. Cupola toxica este aceasta securitocratie care inabusa orice tendinta de revenire si reconstructie. Cand vorbesc de securitocratie nu ma refer numai la vechii securisti si urmasii garzii pretoriene ai regimului Ceausescu si ceea ce a urmat pe timpul lui Iliescu, ci la mentalitate, coruptie, vechile aranjamente de culise, clientelismul si  frica de a-ti spune opinia si de a te lupta pentru ea.  Adevarat, ei sunt puternici si cu mainile pe butoane, cred ca victimele acestei cupole toxice sunt mult mai multi si detin butonul suprem – votul. Adevarat, ei sunt peste tot, in Parlament, in justitie, in economie, in banci, in mass-media, nu cred ca nu pot fi schimbati prin vointa multimii care se aliniaza pentru a produce o schimbare.

 Istoria a cunoscut un om, care isi incheia orice discurs, indiferent de tema abordata, printr-un apel la distrugerea Cartaginei: Carthago delenda est! Omul a fost Cato (cel Batrân). Citindu-l atent pe Cato, vom intelege ca problemele lui cu Cartagina erau de o natura mult mai sofisticata decat concurenta economico-militara dintre doua puteri rivale. Cato , Censor Roman in 184 î.Hr.,  dobandeste o reputatie deosebita datorita luptei acerbe pe care o initiaza impotriva luxului, decadentei si a coruptiei. Batranetea lui Cato este marcata de combaterea neinduplecata a aristocratiei deschise spre noile moravuri si de impotrivirea fata de expansiunea in Orient, de unde considera ca se importau deprinderi decadente, ostile traditiilor romane. Lupta lui Cato nu a fost  Cartagina, ci cu mentalitatea cartagineza.  Om politic si scriitor, Cato a fost un conservator lucid, luminat, care accepta tehnologiile noi ale vremii si le dorea pentru maretia  Romei. Bun jurist, agricultor, militar si orator, Cato se opune, in numele traditiilor romane, moravurilor noi, mentalitatii aristocratilor elenizati, influentei orientale in general, considerate de el drept corupatoare.

 Nu stiu daca putem generaliza povestea si sa o transpunem in zilele nostre, in zona in care traim.  Nici macar nu pot afirma faptul existentei unei  mentalitati comune sau certitudinea ca se poate vorbi de o astfel de mentalitate. Gandim intr-un fel anume este clar, mai intotdeauna s-a pus si continua sa se puna problema supravietuirii. Individualul din noi nu poate concepe o supravietuire comuna si tinde sa-si aranjeze “evadarea personala”. Individul din noi incearca  sa se modeleze in felul in care poate  sa-si “aranjeze treburile.” O spaga aici sau acolo, un schimb de favoruri, ce naiba regulile sunt facute pentru a fi incalcate, toata lumea le incalca. Si ce daca platesti o viata asigurarea medicala, la momentul cand ai cu adevarat nevoie de ea nu vei risca, ce naiba viata ta merita spaga pe care o dai  doctorului, este o extra asigurare din mosi stramosi: dai un ban si stai in fata!

 Copilul, atata ai in viata, merita! L-ai crescut, nu l-ai cumparat la Alimentara, meditatiile sunt cheia succersului, a viitorului odraslei. Nu dai bani pentru ca el sa stie mai multe sa fie mai destept sau mai cult, dai bani ca el sa promoveze corect in parametrii necesari pentru liceu sau universitate.

 Restul le stim cu totii, reguli exista pentru a fi ocolite. O recunoastem, ne plangem, injuram, ne blestemam soarta sau poporul din care facem parte.

 Scriam acum catva timp  ca numai intr-un razboi o tara isi pierde 30% din resursele umane de buna calitate la varsta de creativitate maxima (25-45). Slava Domnului, razboiul asta nu a fost fatal pentru oamenii-cetateni ai tarii ci numai pentru statul Roman! Socoteala este simpla – daca Romania are 9 milioane de oameni activi si mai mult de doua milioane si jumatate isi gasesc soarta in afara granitelor tarii, cam asta este rezultatul. Romania a trecut un “razboi” in care o mare parte a populatiei ei active s-a salvat plecand in bejenie. Un argument extrem de greu de combatut. Faptul ca o mare parte din acesti oameni mai contribuie intr-un fel sau altul la economia nationala trimitand bani, de multe ori  legati sufleteste si material de cei ramasi acasa, nu atenueaza cu nimic faptul ca ei isi percep viitorul in afara granitelor Romaniei. Hotararea acestor oameni a survenit de multe ori fortat, din lipsa unor alternative viabile si a unei sperante intr-un viitor mai bun. Pentru a intelege proportiile adevarate ale hemoragiei umane de care sufera Romania in zilele noastre va amintesc ca pierderile umane ale Romaniei in  cel de al II-lea Razboi Mondial au fost de 4,2% din populatia tarii, care au insemnat cam 25% – 28% din populatia activa a Romaniei in granitele dinaintea razboiului (19,934,000).

 Cartagina trebuie distrusă! Acea Cartagina din noi, crescuta de mii de ani de toti cotropitorii din afara sau dinauntru. Nu o vom distruge noi, pana la urma ne va fi fatala ea. Carthago delenda est! Distrugeti securitocraţia!

Trupele numite impreuna SEALs  (SEa, Air and Land) sunt trupe care au actionat intr-un fel sau altul din anul 1942. Conceptul actual a fost revizuit dupa razboiul din Vietnam si dupa dezastrul din Iran comis de premergatorul ideologic al Presedintele Obama, Presedintele Jimmy Carter. Astazi exista in armata americana cinci grupuri de forte care sunt SEAL. Grupurile sunt numerotate de la 1 – 5 si poarta numele de “Naval Special Warfare Group”. Grupul 1 include 4 echipe (1,3,5,7) grupul 2 alte 4 echipe  (2,4,8,10) grupul 3 este cel care detine tehnica ce aduce si extrage fortele aflate in misiune (Delivery Vehicle Teams), de obicei vehicule terestre si aeriene si grupul numarul 4, care este alcatuit din echipele 12,20,22 si care detine tehnica ce aduce si extrage fortele aflate in misiune cu ajutorul unor tehnici si echipament naval special. Ultimul grup este numarul 5, care are echipele 17 si 18 si care are misiuni premergatoare unor operatiuni de amploare (de exemplu “desenarea” unor tinte cu echipament special pentru a fi bombardate din avioane de bombardament, artilerie sau rachete si detin echipament de desen-tinte de genul AN/PAQ-1

 Toate echipele sunt formate din 6 plutoane, fiecare pluton are 12 luptatori activi, care pot activa ca intreg sau ca parti din el. Daca majoritatea echipelor SEAL sunt echipate mai mult sau mai putin conform standardelor  armatei americane, echipa DEVGRU, fosta SEAL Team 6  are la dispozitie echipament, armament si munitie speciala conform tipului de operatiune pe care trebuie sa-l faca.  Comandantul fortelor speciale ale marinei americane este Vice Amiralul William H. McRaven (55), care de multe ori participa activ la operatiunile in teritoriu inamic.

 De la înfiinţare până astazi, unitatea SEALs a fost folosita aproape exclusiv în misiuni cu risc maxim, indiferent daca a fost vorba de salvare de ostatici, intervenţii anti-teroriste, capturare sau lichidare a unor dusamani identificati, misiuni de recunoaştere în teritoriul inamic, intervenţii în prima linie a frontului militar sau eliberare de ostateci.

 După eşecul şi retragerea din Vietnam, actiunile extreme ale celei mai puternice unităţi de intervenţie americane (paralele cu Delta Force, care apartine Armatei)  aveau să continue cu invazia Grenadei, cu ocazia operaţiunii Urgent Fury. Invazia americană din Panama, când echipele 2 şi 4 din Navy SEALs au atacat cu succes portul Balboa, iar unitatea PAPA (astazi apartine 5th Battalion, 14th Marines) a cucerit aeroportul Paitilla şi a distrus avionul cu care presdintele Manuel Noriega a incercat sa fuga. Unitatile SEALs au participat si in toate etapele razboiului din  Irak, şi au contribuit substantial la succesul a multor operatiuni complicate

 Aceleasi unitati SEALs a luat parte la multe operatiuni in Afganistan, inclusiv la ultima cunoscuta, operatiunea “Tridentul lui Neptun” (Geronimo). Imediat după atentatele din 11 septembrie 2001, unităţile SEALs au primit ordinul de intervenţie în ţara condusă pe atunci de regimul talibanilor, reusind capturarea mullahului taliban Khirullah Said Wali dar fara sa dea de urma lui bin Laden, pe care l-au gasit si ucis cu un deceniu mai tarziu. Tot aceste unitati au cucerit Kandaharul, alături de multe teritorii în partea de sud şi est a Afganistanului.

Pentru a fi admis în cadrul SEALs, candidatul trebuie sa treaca unele dintre cele mai dificile şi mai complicate teste medicale posibile. La sfarsitul cursurilor si antrenamentelor de admitere, fiecare candidat care doreste să fie primit în Seals trebuie sa fie capabil să înoate distanţa de 450 metri în minim 12:30 minute, să facă o pauză de 10 minute de refacere, după care să facă minim 42 flotări corecte într-un interval de 2 minute. Fără nicio pauză, urmează testul celor 50 de genuflexiuni timp de 2 minute. Apoi mai trebuie să facă 6 tracţiuni complete la bară în 2 minute. Se va odihni doar 10 minute, după care trebuie să alerge 3 kilometri în 11 minute.

 Candidatul trebuie sa fie absolventul cel putin al unui liceu să aiba un IQ peste media obisbuita Activitatea lor se bazează pe potentialul individual de: adaptabilitate la situatii (multe din ele neasteptate) şi activitate de echipa. Antrenamentele şi pregătirea constau în parcurgerea a 14 luni de “cazne inimaginabile”, perioadă în care candidatul care a trecut de “Basic Trainig” învaţă să lupte sub apă, să planteze mine şi explozibili în cele mai diverse condiţii, să sară cu paraşuta, să se orienteze pe orice teren şi să supravieţuiască în toate tipurile mediu. Din anul 2000 cunoasterea unei limbi de circulatie in multe zone de activitate este obligatorie. Vârsta maximă pentru a candida la admiterea în rândul SEALs este de 28 ani.

 Numărul total al efectivelor SEALs este de 2800 de soldaţi si ofiteri. Pana astazi nici o femeie a fost primită în rândurile SEALs.

[youtube=www.youtube.com/watch?v=hVD7gjfnA3E]

Bună dimineata intr-o zi de sâmbata, sfârsit de săptămâna. Vremea se va menţine în general frumoasă şi va fi mult mai caldă decât în mod obişnuit pentru această perioadă. Cerul va fi variabil spre senin, cu unele înnorări la sfârşitul intervalului în vestul şi nord-vestul ţării, unde vor fi condiţii ca izolat să plouă slab. Vântul va mai avea unele intensificări pe crestele montane şi va sufla slab până la moderat în restul teritoriului. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 14 şi 22 de grade, iar cele minime între 3 şi 13 grade, mai coborâte în depresiuni, spre -3 grade. Dimineaţa şi mai ales noaptea, în zonele joase îndeosebi în sud şi în est, va fi ceaţă.

 În Bucureşti, vremea va fi mult mai caldă decât în mod obişnuit la această dată şi se va menţine în general frumoasă. Cerul va fi variabil spre senin, iar vântul va sufla în general slab. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de 20 de grade, iar cea minimă va fi de 5…7 grade. Dimineaţa şi mai ales noaptea va fi ceaţă.

 Curs valutar BNR  valabil azi:    1 EURO = 4. 4424  RON; 1 USD = 3. 3104 RON; 1 EURO = 1. 3420  USD; Francul elvetian 3. 6107 RON. Gramul de aur 139.2728 RON. Evolutia saptamanala o puteti vedea aici

 Băsescu: Ponta a blocat desecretizarea arhivelor Dunărea Operativ. Arhivele Crescent nu sunt în România. Preşedintele Traian Băsescu a susţinut, vineri, o declaraţie de presă la Palatul Cotroceni în care a vorbit despre Codul insolvenţei declarat neconstituţional de CCR, despre acuzaţiile lui Sorin Roşca-Stănescu cu privire la finanţarea Alianţei DA în 2004, despre „negocierile de proastă calitate” între Guvern şi FMI, despre desecretizarea arhivelor Dunărea Operativ, dar şi despre terenul cumpărat de fiica sa Ioana Băsescu. Avertismentul este legat de ceea ce înţeleg că se produce la audiovizual. Aşa cum multe din posturile TV au semnalat, şi am semnalat şi eu, a fost ordonanţa de urgenţă privind Codul Insolvenţei care viza un regim special legat de încetarea emisiilor până la aprobarea în instanţă a planului de reorganizare, ceea ce ar fi fost catastrofal. Toate acestea ar fi devenit dependente de Guvern, de cei care puteau să le dea soluţiile de încetare a emisiilor. Slavă domnului, datorită dumneavoastră (mass-media, n.r.) şi mie, acea OUG privind Codul Insolvenţei a fost contestată la CCR şi a declarat-o neconstiuţională. Este vorba legea de funcţionare şi organizare a Societăţii Române de Radio şi Televiziune. În cuprinsul acestei legi se dădeau trei soluţii pentru radioul şi televiziunea publică. Prima variantă era că SRR şi SRTV pot înfiinţa o persoană de drept privat. A doua variantă era că pot dobândi calitatea de asociaţi în cadrul unei societăţi deja existente. Era ca o mănuşă pentru emisiile oprite. Cel mai interesant este că SRR şi SRTV pot achziţiona părţi sociale în cadrul unor societăţi existente. Toate aceste, punctele doi şi trei mă fac să suspectez Guvernul că ţinta este televiziunea română şi radioul. Este clar că situaţia economică a lor este dificilă, că la televiziunea publică se fac achiziţii nesăbuite, cu sume uriaşe. Sigur că în baza modificării legii de funcţionare, un post mai puternic financiar, unul care mai trăieşte, ba din achiziţii de terenuri pe la ICA, ba cu contracte cu ADS, sunt televiziuni care au în spate resurse financiare care ar putea face din televiziunea română o anexă. De aici furia domnului Voiculescu din ultimele săptămânii după ce am întors legea la Parlament. În mod categoric, această lege are o ţintă: de servirea unor interese de partid a televiziunii publice şi eventual a radioului. Acesta este un avertisment care arată că se încearcă un monopol pe audiovizual care să includă televiziunea română. Integral in Adevarul.

 Firmele lui Dan Voiculescu intră la apă: Mogulul nu și-a plătit facturile. Dan Voiculescu se dovedește în ultima vreme un adevărat expert în a ataca presa care-l critică. Asta, probabil, pentru a acoperi cu mult fum realele probleme pe care firmele sale și ale familiei sale le au cu creditorii. Afacerile Voiculescu se clatină la propriu, multe dintre ele fiind în proces de executare silită. SC Logicons SA, firmă controlată de Dan Voiculescu şi unde ministrul Agriculturii, Daniel Constantin a fost director general, este una dintre societățile executate silit. Nici marca Jurnalul Național nu a fost ferită de probleme care vizau executarea silită. O altă societate marca Voiculescu, “Săptămâna Financiară”, a intrat la începutul anului 2012 în insolvență din cauza problemelor financiare. Afacerile lui Dan Voiculescu intră, la propriu, la apă. SC Logicons SA, fimă controlată de fostul senator PC a uitat să plătească mai multe facturi către diverse firme care au prestat servicii companiei. „Noi le-am prestat servicii de consultanţă, pentru care nu ne-am încasat banii. Am vorbit cu ei şi le-am cerut să ne plătească facturile, dar cei de la Logicons ne-au declarat că nu au bani. Prin urmare, ne-am adresat unei firme de recuperat creanţe”, au precizat reprezentanţii firmei Pelyvo Consult, potrivit Evenimentul Zilei. De altfel, Instanţa a decis că Logicons trebuie să plătească firmei Pelyvo Consult aproape 19.000 de lei, contravaloarea facturilor neachitate, plus penalităţi. Reprezentanții firmei care s-a ocupat de dosar, însă, se plâng că negocierile au eşuat. „Logicons nu vrea să plătească sub nicio formă. Prin urmare, am demarat executarea silită. Singurul bun pe care îl mai are firma este un autoturism Volvo din 2008, pe care încercăm, cu ajutorul Poliţiei, să-l prindem în trafic şi să-l vindem, ca să ne recuperăm banii”, a declarat Iulian Urban, patronul SC Urban și Asociații SRL. Integral la b1Tv.

AmCham protestează față de noile impozite și taxe anunțate de Guvern. Noile măsuri fiscale anunţate de Guvern determină o agravare fără precedent în ultimii 20 de ani a poverii fiscale şi vor afecta negativ investiţiile şi competitivitatea produselor româneşti, apreciază reprezentanţii AmCham. “AmCham România îţi exprimă îngrijorarea faţă de noul val de impozite şi taxe anunţate în ultima vreme de către Guvernul României. Împreună cu creşterile de fiscalitate impuse deja în legislaţie, fără o consultare prealabilă şi transparentă cu mediul de afaceri, astfel de decizii determină o agravare, fără precedent în ultimii 20 de ani, a poverii fiscale pe care contribuabilii români vor fi obligaţi să o suporte”, se arată într-un comunicat al Camerei de Comerţ Americane în România – AmCham, organizaţie care reuneşte 350 de companii americane, internaţionale şi locale, cu investiţii totale de peste 10 miliarde dolari şi 200.000 de locuri de muncă.“În lipsa unei strategii de ţară careia să i se circumscrie, sistemul fiscal românesc, în loc să se modernizeze prin mecanisme eficiente şi echitabile în sprijinul dezvoltării ţării şi al eforturilor mediului de afaceri în condiţiile actuale grele de piaţă, este în pericol să devină un factor de obstrucţie insurmontabil, mai ales sub distorsiunile cauzate de corupţie, evaziune fiscală şi creşterea comerţului ilicit cu produse accizabile”, a adăugat sursa citată. Integral la Curs de Guvernare.

Arhitectura RMGC. E adevărat că locuinţele oferite de RMGC în schimbul caselor de la Roşia Montana sunt mai bune decât blocurile comuniste, dar ele evocă aceeaşi uniformitate depersonalizantă. În cadrul audierilor din 10 octombrie din comisia parlamentară specială, arhitecta Viorica Curea, preşedinta Uniunii Arhitecţilor, a făcut o obervaţie demnă de toată atenţia: “Am fost la Roşia Montana întâmplător (…) şi am văzut valoarea inestimabilă a acelor locuri în ce priveşte arhitectura clădirilor, arhitectura aşezărilor de acolo. (…) Parte din locuitori au fost strămutaţi, li s-au cumpărat casele, au fost strămutaţi într-o periferie a oraşului Alba Iulia: În lungul străzii, aceste clădiri noi, ca nişte anexe de şantier, lipsite de orice identitate, cu câmpul alături. Imaginile pe care le mai avem încă în situl lor natural în comparaţie cu înfăţişarea caselor oferite la schimb este de fapt imaginea autodistrugerii personalităţii unei culturi, a identităţii fiecărui individ”. De fapt senzaţia suscitată privitorului de casele noi construite de RMGC este asemănătoare cu aceea pe care o provocaseră blocurile de la Buda în care au fost mutaţi locuitorii caselor inundate la Mihăileşti înainte 1989. Construirea lacului Mihăileşti făcea parte din planul legării Bucureştiului de Dunăre, un proiect pe care Ceauşescu îl declanşase împotriva tuturor argumentelor de specialitate şi fără să ţină seama de voinţa locuitorilor din zonă. Prin acei ani era neverosimil ca cineva să protesteze, dar oamenii transmiteau din gură în gură ştirile cele mai sumbre: încă cineva îşi luase viaţa după ce casa îi fusese demolată şi întreaga gospodărie cu viţă de vie şi grădină de legume dispăruse în apele lacului. Familiile din zona inundată au fost strămutate într-un cartier nou din comuna Buda, în construcţii lipsite de canalizare şi fără încălzire centrală. Nici măcar standardele minime pe care blocurile de locuinţe le respectaseră în comunism nu fuseseră atinse: tragedia era totală. Integral la Deutsche Welle.

Portul Constanța, motiv de dispută în PSD. Radu Mazăre îl amenință pe Victor Ponta. Bătălia pentru portul Constanţa provoacă tensiuni în PSD. Primarul Radu Mazăre îl ameninţă deschis pe Victor Ponta cu boicotarea campaniilor electorale de anul viitor. Radu Mazăre îi cere să transfere Consiliului Local Constanţa pachetul majoritar de acţiuni al portului maritim. Premierul spune, însă, că acţiunile vor fi listate la bursă, iar autorităţile locale din Constanţa vor mai primi doar 15%, pe lângă cele 20 de procente deţinute în prezent. Radu Mazăre a pus condiţii clare pentru obţinerea sprijinului său în campania electorală. Premierul Victor Ponta nu va fi ajutat, dacă nu va trece Portul Constanţa în administrarea Consiliului Local din Constanţa. „Eu am discutat chestiunea cu Ponta, la un moment dat o sa vină alegeri, o să vedem dacă le trec aici, o să vedem după aceea cine s-a ținut de cuvânt… cum votează lumea”, a spus Radu Mazăre. „Dacă vii și spui da, trec portul și nu trec portul, nu te mai votează, înseamnă ca i-ai mințit”, a adăugat el. Șeful Guvernului a anunţat că primăria din Constanţa nu va primi în plus decât 15 la sută din acţinile portului maritim, din totalul de 60 la sută deţinut de Ministerul Transporturilor. Integral la Digi24

 Omul de afaceri Justin Paraschiv, arestat în dosarul evaziunii. Omul de afaceri Justin Paraschiv, acuzat de evaziune de peste 10 milioane de euro, a fost arestat preventiv pentru 30 de zile, printr-o decizie definitivă luată vineri seară de instanţa supremă, care a admis recursul DNA faţă de hotărârea prin care acesta primise interdicţie de a părăsi ţara.  Paraschiv este acuzat de iniţiere, constituire sau aderare la un grup infracţional organizat, firmele sale aducând bugetului de stat un prejudiciu de peste 10 milioane de euro. În acelaşi dosar, în care prejudiciul total este estimat de procurorii anticorupţie la peste 70 de milioane de euro, instanţa supremă a mai decis, tot vineri, înlocuirea interdicţiei cu măsura arestului preventiv şi în cazul lui Orlando Emil Daher, Ali A. Ali, Atef El Said Abd El Aziz El Keleini, Omar Hamid, Mouhamed Kouli, Andrei Viorel Mardare şi Mihai Răzvan Ţigănilă.  Miercuri, după judecarea altor recursuri faţă de măsurile preventive decise anterior, instanţa supremă a decis, definitiv, menţinerea în arest a 14 persoane, printre care procurorul Angela Nicolae, fiul acesteia, Daniel Nicolae, liderul grupării evazioniste, Moubarak Mahmoud Sleiman, şi funcţionarul ANAF Antonio Burlacu. Ceilalţi 10 pentru care s-a decis miercuri menţinerea arestului preventiv sunt vărul liderului grupării, Masri Mahmoud Mohamed, Abdul Mounim Al Zaid, Vasile Corbu, Georgian Rădulescu, Sorin Cristian Ştefan, Rami Ghaziri, El Khoury Elias, El Khoury Charbel, Adrian Sărăcuţu şi Adriana Ezer. Alte opt persoane din dosar, respectiv Camelia Sora, Georgeta Neagu, Petra Gherbezan, Chraif Ali, Zayed Husein, El Madhoun Suheil Rashid Selim Ahmed, Răzvan Adrian Lungu şi Florin Dănilă, au rămas cu interdicţie de a părăsi ţara timp de 30 de zile, tot prin decizii definitive luate de instanţa supremă. În acest dosar, DNA a început urmărirea penală şi faţă de alte 15 persoane, cercetate în stare de libertate, printre care şi senatorul PSD Niculae Bădălău. Acesta este acuzat de procurorii anticorupţie că ar fi apărat interesele unei firme suspectate de evaziune fiscală, prin intervenţii la conducerea ANAF şi pe lângă persoane din Prefectura Giurgiu şi din conducerea APIA. În documentele anchetatorilor se arată că senatorul ar fi primit de la unul dintre membrii grupării pulpe, piept şi ficat de pui. Integral aduce Gandul.

Dosarul de coruptie de la Agentia de Plati in Agricultura: Cum apare numele ministrului Agriculturii in discutiile despre mita. Plus: Daniel Constantin dezminte orice implicare. Rechizitoriul procurorilor DNA in dosarul de coruptie de la Agentia de Plati in Agricultura (APIA) arata cum Aurel Pana (membru PC, director adjunct al APIA Bucuresti la acel moment) ar fi cerut un comision de 10% de la o firma pentru a-i atribui un contract. Rechizitoriul arata ca Aurel Pana si complicele sau au invocat numele ministrului Agriculturii, Daniel Constantin, in discutiile cu firmele pe care le santajau. Complicele George Mugur Voinea ar fi spus, potrivit rechizitoriului, ca ministrul ar fi vrut sa trimita Corpul de control la firma care cistigase licitatia trucata, dar nu platise sumele stabilite drept comision. Ministrul Daniel Constantin a declarat pentru HotNews.ro ca nu a fost implicat in aceasta afacere. Procurorii arata in rechizitoriu ca George Mugur Voinea (complice al lui Aurel Pana si inculpat si el in dosar) l-ar fi amenintat pe directorul general al firmei cistigatoare a licitatiei trucate ca va fi dus la Ministerul Agriculturii sa dea explicatii ministrului legat de neplata comisionului. Integral la HotNews

SRS: Am crezut că documentele sunt adevărate. Senatorul liberal Sorin Roşca Stănescu a declarat, vineri seară, la B1 TV, că a crezut că documentele în baza cărora l-a acuzat pe preşedintele Băsescu de spălare de bani sunt adevărate. ”Eu am făcut un gest de bună credinţă şi am pornit de la prezumţia că dacă din luna martie şi până acum nimeni nu a spus că sunt false, nu sunt false. Ei bine, m-am înşelat. Dacă asta aduce prejudicii de imagine PNL, înţeleg să demisionez dacă mi se sugerează acest lucru”, a declarat Roşca Stănescu.”Văzând că nimeni nu se sesizează din luna martie, am considerat că documentele sunt adevărate atât timp cât nimeni nu a zis că sunt falsuri”, a subliniat el. Integral in Romania Libera. Parchetul General dă dreptate preşedintelui Băsescu în disputa cu Roşca Stănescu: “operaţiunile menţionate în mesajele swift nu sunt reale, respectiv nu au fost efectuate”. Parchetul General confirmă FALSUL  lansat de parlamentarul Sorin Roşca Stănescu potrivit căruia, în campania electorală din 2004,  Alianţa DA şi Traian Băsescu ar fi fost finanţaţi ilegal cu 7 milioane de dolari de o firmă off-shore controlată de Vîntu. Parchetul General, într-un comunicat transmis României Libere, anunţă: “Declaraţiile publice ale domnului senator Sorin Roşca Stănescu relevă aceleaşi aspecte cu cele cuprinse în denunţul penal formulat de Fundaţia pentru Apărarea Cetăţenilor Împotriva Abuzurilor Statului (FACIAS) în legătură cu un eventual transfer de bani din străinătate către Alianţa Dreptate şi Adevăr, ce a fost efectuat în anul 2004. Cele cuprinse în denunţ constituie obiectul dosarului nr. 1785/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti. La data de 08.11.2013, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor a comunicat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că în urma verificărilor efectuate,<<operaţiunile menţionat în mesajele swift, nu sunt reale, respectiv nu au fost efectuate>>. Concluziile verificărilor vor fi avute în vedere la soluţionarea cauzei, care în prezent este în faza actelor premergătoare”. Integral in Romania Libera

Şova a introdus criterii noi pentru contractele de deszăpezire, nu a mai venit nimeni la licitaţii. Ministrul pentru Marile Proiecte, Dan Şova, a declarat, vineri, la Atelierele Viitorului, organizate de PSD, că anul acesta a introdus mai multe criterii pentru acordarea contractelor de deszăpezire, iar surpriza a fost că nu a mai venit nimeni la licitaţii. Dan Şova a arătat că a preluat CNADNR anul trecut, în plină iarnă şi a făcut cu acest prilej şi economii de 30% din bugetul alocat pentru deszăpezire. “Anul acesta, când am făcut bugetul, am scot cu 25% mai mic decât cel de anul trecut, din start, şi am introdus criterii, de control, de performanţă, şi am avut o surpriză foarte interesantă. Nu a mai venit nimeni la licitaţie. Când am introdus criterii gen «Domnule, cât dai cu antiderapant, atât plătesc, cât deszăpezeşti, atât plătesc», nu a mai venit nimeni la licitaţie. Am organizat la licitaţii până am căzut jos, în toate felurile posibile, avem doar 56% din teritoriul naţional acoperit”, a declarat Şova. El a mai arătat că se vor da şi celelalte lucrări, prin negociere direct, firmelor care deja au câştigat licitaţii, tot procesul urmând a se finaliza până în 15 noiembrie. Dan Şova a anunţat că, începând din luna aprilie 2014, se va face licitaţie internaţională pentru deszăpezire. Integral in Ziarul Financiar

Comisarul european pentru Comerţ, Karel De Gucht, va fi judecat pentru fraudă fiscală. Comisarul european pentru Comerţ, belgianul Karel De Gucht, va compărea la sfârşitul lunii în faţa unui Tribunal din Ghent (nord-vest), fiind suspectat într-un caz de presupusă fraudă fiscală, au anunţat vineri publicaţiile belgiene L’Echo şi De Tijd. Cazul, care datează din 2005, a făcut obiectul unor negocieri discrete între Karel De Gucht şi Administraţia Fiscală, însă cele două părţi nu au reuşit să ajungă la un acord amiabil, explică publicaţii economice L’Echo şi De Tijd. Prin urmare, cazul va fi tranşat la Tribunalul de Primă Instanţă din Ghent, începând din 25 noiembrie. “Inspecţia specială pentru Impozite (ISI) reclamă o sumă enormă, de aproximativ 900.000 de euro”, lui Karel De Gucht şi soţiei sale, potrivit surselor citate. Comisarul european a încercat să împiedice în justiţie ISI să aibă acces la conturile sale bancare, dar fără succes. Fiscul, care anchetează condiţiile de achiziţionare a unei reşedinţe secundare în Toscana, în centrul Italiei, de către cuplul De Gucht, a descoperit o operaţiune de revânzare a acţiunilor companiei belgiene de asigurări Vista către compania britanică Hill&Smith. Fiscul belgian i-a reproşat fostului ministru de Externe (2004-2009) că a “fraudat” fiscul omiţând să declare o plus-valoare de 1,2 milioane de euro, obţinuţi prin revânzarea acestor acţiuni în 2005. El s-ar fi sustras astfel de la plata unor impozite. Avocatul lui De Gucht a calificat anul trecut drept “scandaloasă” folosirea termenului “fraudă” de către ISI. În opinia lui, acest venit suplimentar a fost realizat în 2001, când britanicii au obţinut capitalul companiei Vista, iar la acea vreme era exonerat de plata impozitelor. Integral aduce Mediafax

Premieră istorică: toţi şefii agenţiilor britanice de informaţii, chemaţi în faţa Parlamentului. Pentru prima dată în istorie, şefii celor trei mari agenţii de informaţii din Marea Britanie au apărut în faţa Parlamentului, într-o scenă demnă de filmele cu James Bond. Cei trei s-au folosit de acest prilej pentru a-l condamna pe Edward Snowden pentru dezvăluirile făcute cu privire la programul de colectare de informaţii ale Statelor Unite. „Este clar că adversarii noştri îşi freacă mâinile de bucurie, iar al-Qaeda jubilează”, a spus şeful MI6. Cei trei directori ai serviciilor britanice de informaţii – MI6, serviciul de informaţii externe, serviciul intern de securitate MI6 şi Government Communications Headquarters, care monitorizează comunicaţiile – au apărut împreună în faţa Parlamentului. „Greutatea” acestei premiere istorice este cu atât mai mare cu cât, spre exemplu, identitatea şeful MI6 nici măcar nu era dezvăluită publicului. Într-o audiere de aproape 90 de minute în faţa Parlamentului de la Londra, şefii spionilor au atras atenţia asupra riscurilor generate de dezvăluirile lui Edward Snowden, care au pus în pericol operaţiuni secrete şi care sunt urmărite acum de al-Qaeda. Cu toate acestea, toţi cei trei directori de servicii au adăugat că dezvăluirile lui Snowden i-au făcut să se gândească serios să devină mai deschişi cu publicul în ceea ce priveşte operaţiunile pe care le conduc, transmite Reuters. Cea mai mare parte a activităţii lor trebuie însă să rămână secretă din motive ce ţin de siguranţa naţională, au subliniat ei. „Informaţiile de la Snowden au cauzat daune enorme, ne-au pus operaţiunile în pericol”, a spus John Sawers, directorul MI6, cunoscută în trecut ca SIS – Serviciul Secret de Informaţii. „Este clar că adversarii noştri îşi freacă mâinile de bucurie, iar al-Qaeda jubilează”. Faptul că Sawers a folosit un tot atât de categoric chiar la prima sa apariţie în faţa Parlamentului arată cât de înfuriaţi sunt şefii serviciilor de spionaj de dezvăluirile lui Snowden şi de ceea ce ei numesc comportamentul „iresponsabil” al unor organizaţii media care au publicat informaţiile furnizate de fostul colaborator al Agenţiei Naţionale de Securitate (NSA) din Statele Unite. Integral in Adevarul.

Negocieri asupra programului nuclear iranian: Obama îi telefonează lui Netanyahu. Preşedintele american Barack Obama i-a telefonat vineri lui Benjamin Netanyahu, a anunţat Casa Albă, după criticile primului ministru israelian cu privire la termenii unui posibil acord interimar cu Iranul asupra programului său nuclear, informează AFP. Scopul apelului a fost de “a discuta despre Iran şi eforturile noastre în curs de a ajunge la o soluţionare paşnică” în dosarul nuclear, a precizat preşedinţia SUA, explicând că Obama “a insistat asupra angajamentului său de a împiedica Iranul să obţină arma nucleară”. Potrivit aceleiaşi surse, Obama “l-a pus la curent pe primul ministru despre progresul negocierilor de la Geneva”, unde secretarul de stat John Kerry a sosit vineri, lăsând speranţa unui viitor acord în ciuda diferenţelor persistente după mulţi ani de blocaj. Eforturi diplomatice intense continuau vineri noapte. Ministrul rus de externe Serghei Lavrov şi-a anunţat sosirea sâmbătă, ceea ce confirmă că negocierile vor dura o zi în plus. Kerry, care şi-a întrerupt un turneu în Orientul Mijlociu pentru a ajunge de urgenţă la Geneva, se alătură omologilor săi francez, britanic şi german, membrii ai grupului “5+1” /Statele Unite, Rusia, China, Franţa, Marea Britanie şi Germania/ care încearcă de mulţi ani să regleze dosarul ultrasensibil al programului nuclear iranian. Netanyahu a declarat mai devreme vineri în faţa lui Kerry, într-o întâlnire tete-a-tete la Tel Aviv, că ţara sa “nu este legată de acest acord şi va face tot ce este necesar pentru a se apăra şi apăra securitatea poporului său” Agerpres. Întâlnire Putin-Netanyahu la 20 noiembrie în Rusia. Primul ministru israelian este aşteptat la 20 noiembrie în Rusia pentru a se întâlni cu preşedintele rus Vladimir Putin, a anunţat Kremlinul într-un comunicat, adăugând că cei doi lideri au discutat vineri, informează AFP. Preşedinţia rusă a indicat că Vladimir Putin şi Benjamin Netanyahu au vorbit la telefon vineri la iniţiativa părţii israeliene. “Chestiuni internaţionale de actualitate au fost discutate în contextul pregătirii vizitei primului ministru israelian în Rusia la 20 noiembrie”, a declarat Kremlinul. Această convorbire a avut loc în ajunul unor negocieri cruciale la Geneva între Teheran şi grupul 5+1 /Statele Unite, Rusia, China, Marea Britanie, Franţa şi Germania/, care ar putea conduce la o rezolvare a chestiunii programului nuclear iranian. Integral aduce Agerpres.

Marea dezamăgire. Intelectuali americani, de talia reputatului istoric Fritz Stern şi-au exprimat public atitudinea reprobatoare faţă de spionarea de către NSA a aliaţilor europeni, a germanilor în special. Cu 75 de ani în urmă, în ultima clipă, cu doar o lună înaintea pogromului din 8 noiembrie, din cinic supranumita „noapte de cristal”, familia lui Fritz Stern părăsea Europa, îndreptîndu-se spre America. Intelectuali evrei de cultură germană, convertiţi la protestantism, părinţii viitorului istoric au avut clarviziunea necesară spre a se salva la timp de urgia ce avea să vină.  Fritz Stern nu s-a despărţit în spirit şi nici în faptă de limba şi cultura germană, iar după 1945 a devenit unul din cei mai vajnici, sinceri şi convinşi promotori ai relaţiilor americano-germane. Acest angajament conferă o pondere suplimentară, un ecou mai larg judecăţilor critice la adresa Americii, emise în contextul scandalului NSA şi al episodului „ascultării” pînă şi a telefonului cancelarei Angela Merkel. Coincidenţă sau nu, în plin scandal NSA, la New York i-a fost decernată istoricului Fritz Stern o nouă distincţie, Premiul Volker şi Margret Sander, menit să onoreze meritele deosebite în promovarea relaţiilor culturale americano-germane. La ceremonia decernării, nonagenarul Helmut Schmidt, fostul cancelar german şi prieten de-o viaţă cu Fritz Stern, într-o alocuţiune video, l-a desemnat pe laureat şi implicit, a calificat mesajul operelor şi angajamentul său, drept indispensabilul glas al libertăţii şi păcii. Ceea ce înseamnă că spusele lui Fritz Stern se cuvin ascultate cu şi mai multă luare aminte cînd ele se referă la cea mai gravă criză postbelică pe care o traversează relaţiile americano-germane. A asculta telefonul cuiva este un act criminal şi nebunesc. Intreaga încredere reciprocă între parteneri este în pericol iar antiamericanismul latent din mai multe state europene este iarăşi reactivat. Cu toţii trebuie să ne străduim să restabilim această încredere. Avem enorm de lucru, a declarat istoricul american citat de agenţiile de presă. De altfel şi marile ziare germane au rezervat momentului decernării Premiului Volker şi Margret Sander un spaţiu editorial pe măsură, publicînd, ca de pildă FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG şi fragmente din elogiile rostite de laudatori. Integral la Deutsche Welle

Agenţia Standard & Poor’s retrogradează Franţa. Franţa a fost penalizată pentru lipsa de reforme şi slabele performanţe economice. Agenţia Standard & Poor’s a scăzut cu o treaptă calificativul acordat economiei franceze. Decizia agenţiei a fost criticată dur de ministrul de Finanţe francez, Pierre Moscovici. S&P a scăzut nota Hexagonului până la nivelul AA, cu perspectivă stabilă. Se întâmplă din cauza îngrijorărilor privind lipsa de creştere economică. Agenţia de evaluare financiară consideră că reformele guvernului de la Paris, precum cele din domeniul fiscalităţii şi al legislaţiei muncii, nu vor îmbunătăţi substanţial perspectivele de creştere economică, pe termen mediu. Totodată, şomajul ridicat afectează sprijinul acordat de populaţie pentru noi măsuri structurale şi în domeniul politicii fiscale care ar fi adus creştere economică. Perspectiva ratingului este stabilă, ceea ce înseamnă că există şanse mici ca S&P să îmbunătăţească sau să micşoreze calificativul Franţei, în următorii doi ani. Imediat după publicare, ministrul francez de Finanţe Pierre Moscovici a criticat decizia ca fiind incorectă şi a explicat că S&P emite judecăţi critice şi inexacte. Moscovici a indicat că politicile lui Francois Hollande sunt o încercare “masivă” de a însănătoşi economia Franţei. Comisia Europeană anticipează pentru acest an un avans al PIB de 0,2%, urmat de o creştere de 0,9% în 2014. Datoria publică a Franţei este aşteptată să urce la 96% din PIB până în 2015, de la 90,2% în 2012, când Hollande a devenit preşedinte. Integral aduce RFI

O cincime din cele mai mari bănci ale lumii ar putea să dispară în următorii ani prin dezmembrare sau achiziţionare pentru că nu se pot adapta la pieţele de după criză. Harta sistemului bancar mondial se va schimba radical în următorii câţiva ani, cu 100 din cele mai mari bănci ale lumii fiind în pericol de dispariţie prin dezmembrare sau înghiţire de către rivali mai puternici din cauza rezulta­telor slabe şi a incapacităţii de a se adapta la condiţiile pieţei postcriză. Aceste riscuri pândesc o cincime din cele mai mari 500 de bănci ale lumii, se arată într-un raport al companiei de consultanţă financiară McKinsey & Co. Firma este angajată de multe dintre marile instituţii financiare, iar analizele acesteia sunt urmărite îndeaproape de industria de profil, scrie The Telegraph. În vârful industriei, numărul băn­cilor universale cu anvergură glo­bală s-ar putea reduce de la 25 la 10 în condiţiile în care acestea îşi îngustează aria afacerilor atât la nivel de regiuni, cât şi de produse. McKinsey le recomandă băncilor strategia „revenirii la elementele de bază“ pentru a evita „capcanele“ care ar putea trimite multe dintre marile bănci în cărţile de istorie. „Este foarte probabil ca băncile prinse în aceste capcane să facă parte dintre cele 20% din instituţiile din întreaga lume care, potrivit scenariilor noastre, ar putea deveni ţintele achiziţiilor în următorii ani“, notează raportul. Chiar şi băncile de la vârf vor fi forţate să renunţe la anumite afaceri şi să se micşoreze pentru a supravieţui. McKinsey avertizează că afacerile care au crescut pe seama creşterii puternice a economiei globale ar trebui să se gândească să vândă din active pentru a rămâne în fruntea „haitei“. „Strategia de a ajunge lider profitând de creşterea pieţelor este bună atât timp cât pieţele cresc. Cu siguranţă vor fi astfel de pieţe, dar rămâne de văzut dacă avansul macroeconomic va fi la fel de puternic precum cel anterior“, explică analiştii de la McKinsey. Pe lângă sfatul de a-şi reduce dimensiunile, compania de consiliere subliniază importanţa tehnologiei pentru bănci, în special a celei care permite clienţilor să acceseze de la distanţă serviciile bancare. Aceeaşi poziţie o are şi Deutsche Bank, cea mai mare bancă germană, care avertizează că sistemul bancar se apropie de o revoluţie a tehnologiei de vârf în care pentru a deveni mai competitive şi eficiente băncile de retail îşi vor moderniza sistemele IT, ceea ce le va ajuta să-şi reducă prezenţa fizică şi numărul angajaţilor. Integral in Ziarul Financiar.

Moto:

• Securitatea lui Ceausescu nu a murit, ea doar si-a facut televiziuni.
• Securitatea lui Ceausescu nu a murit, ea si-a cumparat doi carlani, care zburda la TV, cu iluzia ca sunt in mod real « Prim-Ministru » si « viitor Presedinte al tarii ».
• Securitatea lui Ceausescu nu a murit, ea retraieste o a doua tinerete la gandul ca isi va pune in sfarsit cizma pe gatul Justitiei independente.
• Securitatea lui Ceausescu nu a murit, ea isi rade de cei care sunt gata sa puna stampila pe USL doar pentru ca il cred pe Adrian Nastase curat ca lacrima si pe Traian Basescu « dictator ».
• Securitatea lui Ceausescu nu a murit, ea ne indeamna ca pe vite sa iesim din Europa, acolo unde ne este locul. [Cetatean Politeia]

***

 Cred ca un cunoscator ale freneziilor politice romanesti nu poate sa nu-si da seama ca noul atac al vechilor securitocrati Voiculescu-Varanul si SRS-Santajul la adresa lui Traian Basescu nu poate fi  intamplatoar. Daca cineva care traieste in Romania mi-ar afirma despre Crin Antonescu ca nu a stiut ce o sa faca SRS-Santajul si care sunt planurile lui Voiculescu-Varanul l-as compatimi profund, ar insemna ca omul este inocent sau prost.

 Intr-o analiza buna, scria Emilian Isaila de ce nu poate Crin  Antonescu sa fie la Cotroceni in 2014. Scria  jurnalistul, printre altele:

 Crin Antonescu nu a batut palma cu Dan Voiculescu pentru a primi “spatiu de antena”. Avea notorietate, fusese intr-o campanie electorala. Nu, el s-a asociat cu Dan Voiculescu ca sa ajunga presedinte inainte de 2014. Si a ajuns. […] Prestatia din perioada interimatului a prabusit si urma de incredere pe care o mai aveau oamenii in el. Chiar daca USL a castigat alegerile cu o majoritate absoluta, motorul victoriei a fost nemultumirea fata de Traian Basescu si nu prestatia lui. [SURSA]

 Crin Antonescu stie ca in orice configuratie in afara USL el nu are nici o sansa, el stie insa ca PSD nu-i va permite sa fie si candidatul lor la “prezidentialele din 2014”; singura lui sansa este sa-si prinda si “aliatii” si adversarii nepregatiti  printr-o noua incercare de demitere a Presedintelui in viitoarele 3,  maximum 4 luni. Singura lui sansa este o “facatura plauzibila” de tradare si coruptie a lui Traian Basescu. Nu are  nimic de pierdut intr-un demers de acest gen.

 SRS-Santajul stie exact care este viitorul lui in opozitie  cu un Ponta a-tot-puternic. Ponta despre SRS:

 „Eu nu cred că liberalii, între relaţia cu PSD şi un personaj ca Sorin Roşca Stănescu, îl va alege pe Roşca Stănescu”, a declarat Victor Ponta. Premierul a mai adăugat: „Eu spun foarte rar în public dacă mă nemulţumeşte ceva. Dacă spun în public, înseamnă că s-a umplut paharul. Aici este vorba de o campanie de denigrare a PSD, a membrilor PSD. Noi avem un acord scris pe doi ani şi jumătate. Atunci când au fost probleme, am ştiut de fiecare dată să le rezolvăm fără a invoca textul acordului. Din păcate, în această situaţie nu s-a putut” SURSA

 Despre Varan nici nu mai trebuie de discutat, el stie ca daca intr-un foarte scurt timp nu reuseste sa scape de ghiarele justitiei el ajunge la puscarie. Atacul impotriva adversarilor din presa este exact o incercare de intimidare si o “afirmatie” de forta politica si intr-un fel un nou front politic deschis impotriva lui Basescu si a tuturor celor care il sustin. Alternativa Varanului este inchisoarea. Daca nu va reusi sa intimideze si de aceasta data, Varanul o sa devina falit, exact ca SOV inaintea lui. Varanul stie ca un Ponta la Cotroceni si un premier pesedist, el poate fi sacrificat cu placere ca sa vada lumea “cum aplica PSD legea si impotriva omenilor lor”.

 SRS si Varanul sunt vechea garda a securitocratilor, ei au devenit deja o povara pentru noua generatie de securitocrati, cei care au fost scoliti si instruiti dupa timpurile lui Ceausescu, si daca cineva imi va povesti ca Sebastian Ghita nu este un securistocrat am sa-l trimit la SOV ca sa va povesteasca el – ce si cum! Securitatea nu moare, ea se transforma!

De mentionat ca exista cateva palate Ştirbei (a doua generatie semna Ştirbey) si din acest motiv a numit articolul “Domeniul Ştirbei – Buftea.” Despre Palatul Ştirbei de pe Calea Victoriei din București vom discuta probabil intr-o postarea viitoare. Toate aceste minunatii arhitectonice, unele in ruina, altele devenite palatele “popestilor sau ionestilor”, “demni” mostenitori ai familei domnitoare – familia Stirbei, prin jaful unor retrocedari mincinoase facute pe timpul si cu ajtorul jafului legislativ ale criminalului Ion Iliescu si urmasii lui, merita cel putin un cuvant de amintire.

 Povestea domeniului incepe in 1831, cand marele vornic Ştirbei avea în proprietate doar partea situată pe malul stîng al rîului Colentina. În urma schimbului de moşii cu Mănăstirea Radu Vodă, din martie 1845, primeşte moşiile Flămînzeni şi Buftea. Prin urmare, a adăugat proprietăţii sale o mare suprafaţă de teren situată pe malul drept al Colentinei, pe care a lăsat-o moştenire fiului său adoptiv, Barbu Ştirbei (1811-1869), domnitor al Ţării Româneşti. Barbu Ştirbei a început în 1850 construcția palatului de la Buftea ca o  cetatuie (culă), prevăzută cu două tuneluri de ieșire în caz de primejdie.

 Barbu Ştirbei a construit reşedinţa familiei pe Calea Victoriei în 1835, după proiectul lui Michel Sanjouand, şi se presupune că a ridicat şi conacul de la Buftea, întrucît se ştie că a ctitorit în 1850 Biserica Adormirea Maicii Domnului din apropiere. Singura informaţie cunoscută pînă în prezent privind construirea sa se află pe faţada de vest, unde este înscris anul 1864, iar deasupra literele A B S, iniţialele lui Alexandru B. Ştirbey. Nu este cunoscut numele arhitectului după proiectul căruia a fost realizată această reşedinţă.

Reşedinţa domeniului de la Buftea reflectă gustul stăpînelor sale: Elisabeta, soţia domnitorului Barbu Ştirbei, Maria, soţia lui Alexandru, şi Nadeje, soţia lui Barbu Ştirbey (vezi Stirbei – Stirbey, mai sus), întrucît toate şi-au lăsat amprenta asupra clădirii, însă sufletul acestei case a fost Nadeje, după cum povesteşte adesea Regina Maria în memoriile sale:

“Dînsa a fost cea mai desăvîrşită întruchipare a nevestei şi a mamei, trăind exclusiv pentru familia ei. Veşnic cînta, era veselă, veşnic era ocupată, fericită, veşnic era în mişcare, apărînd ici-colo, pretutindeni, în casă, în grădină, în bucătărie, cu copiii, cu slugile, cu ţăranii. Mîinile ei erau întotdeauna în mişcare, pictînd, scriind, brodînd, îngrijind de flori. Nu avea nici un fel de ambiţiuni disproporţionate, se mulţumea cu lumea ei. Era mai presus de toate o plăcută primitoare, veselă stăpînă de casă lipsită de griji. Nadeja este una dintre femeile cele mai desăvîrşit fericite pe care să le fi întîlnit”.

Dintre cei nouă copii ai domnitorului Barbu Ştirbei, Alexandru (1837-1895) a fost cel care a moştenit domeniul de la Buftea, el a adăugat acestei clădiri încă două etaje și i-a adus o serie de modificări conform modei arhitectonice a acelor ani (stil Tudor). Barbu Ştirbei a transformat într-o proprietate cvasi industriala treminand constructia in anul 1863.

 Domeniul  avea o fabrică de conserve şi una de vată, o moară cu abur, două hanuri: unul amenajat într-o fostă cazarmă şi “hanul de la Urlătoare”, pe actuala şosea naţională Bucureşti – Piteşti, iar pe malul celălalt se aflau clădirile administraţiei moşiei, locuinţa administratorului, un spital, o farmacie, o brutărie, locuinţe, magazii, grajduri şi alte clădiri agricole. După moartea lui Alexandru Ştirbey, fiul acestuia, Barbu Al. Ştirbey, a dat o nouă strălucire întregii proprietăţi, transformînd moşia într-una din marile ferme model ale ţării. A creat o pepinieră de viţă americană, o lăptărie şi a introdus, printre primii, cultura bumbacului şi a orezului.

 Reşedinţa are faţada principală orientată spre accesul în parc. Intrarea principală în clădire se află pe faţada de est. În comparaţie cu alte reşedinţe similare ale epocii, este absentă ieşirea directă din marele salon. Accesul pe o mică terasă se făcea lateral, ieşirea fiind protejată de o copertină cu stîlpi de lemn.

 Intrarea principală se află pe latura de est. Toate golurile, inclusiv cele ale uşilor, se termină cu o formă rotunjită. Dispunerea lor respectă simetria generală a compoziţiei arhitecturale, fiind grupate cîte două pe partea centrală a faţadei sud şi izolate pe părţile laterale. Pe faţadele de est şi de vest, golurile ferestrelor sînt dispuse simetric, iar pe faţada de nord, scara de onoare este pusă în evidenţă prin dimensiunea mare a suprafeţelor vitrate.

 În 1916, în Primul Război Mondial, palatul a fost loc de refugiu pentru Regina Maria împreună cu cinci dintre cei șase copii ai săi. Îi plăcea să călărească în pădurea domeniului și să se plimbe cu copiii.

 În 1917, în Palatul rechiziționat de armata germană și-a stabilit locuința Mareșalul August von Mackensen și tot aici a fost negociată pacea cu Puterile Centrale Pacea de la Buftea, semnată la 5/18 martie 1918, prin care România pierdea Dobrogea și versanții Carpaților.

Capela Sfânta Treime – Alături de palat, între anii 1850-1890 a fost construită capela familiei, în stil neogotic, după proiectul arhitectului austriac baron Theophil von Hansen, de origine daneză, cu altar și gropniță, în care se găsesc mormintele domnitorului Barbu Dimitrie Stirbey Voievod, al prințului Barbu Alexandru Stirbey și ale rudelor acestora. Din pictura executata în 1890 de Gheorghe Tattarescu, rudă cu familia Știrbeilor, au mai rămas doar fragmente din pictura Maica Domnului cu Isus în brațe, restul picturilor și textul “Acest sfânt lăcaș fondat de Vodă Barbu Știrbei și soția sa Elisaveta s-a terminat de fiul lor Alexandru Barbu Știrbei în anul 1890”, fiind pierdute. În 2002 capela a fost spartă și sicriele vandalizate de către niste băieți de 15-16 ani. Căutau aur, pietre prețioase, odoare bisericești, neștiind ca domnitorul Dimitrie Știrbei și nici urmașii lui nu au fost înmormântați astfel împodobiți. Din cele 12 sicrie, în care odihneau descendenți și rude ale celebrului neam, au mai rămas întregi doar trei. În spatele capelei, într-un fel de groapă comună, sunt aruncate de-a valma fragmente de oase, mâini, picioare, un craniu intact, altul zdrobit, sicrie sparte, cărămizi, lemne, toate înecate în gunoi [SURSA]

Bibliografie, note si citate:

Mihai Dimitrie Sturdza – Familiile boierești din Moldova și Țara Românească“, Editura Simetria, București 2004;
Adevarul –Palatul Știrbei din Buftea nu-și mai recapătă istoria;
Jurnalul National- Palatul Știrbey din Buftea (I)
Constantin Constantinescu: Prințul Barbu Alexandru Știrbei în istorie, Editura Artprint București, 1998