Author: theophyle


Ochiul public: Certitudinile incompetenţilor

Moto: Unul dintre cele mai triste aspecte ale vremurilor noastre este ca cei care au certitudini sunt prosti, iar cei cu imaginatie si competenta sunt plini de dubii si indecizie”. Bertrand Russell

 Justin Kruger si David Dunning sunt doi cercetatori americani de la universitatea Cornell din Ithaca, New York. Respectivii cercetatori au formulat o teorie, cunoscuta si sub numele efectul Dunning-Kruger. Ei au propus ideea ca oamenii incompetenţi au manifestari deosebite cu un numitor comun, indiferent de nivelul lor de inteligenta:

  •  au tendinţa de a supraestima nivelul lor de calificare;
  • nu recunosc adevarata calificare a celorlalţi;
  • nu reuşesc să recunoască enormitatea propriei incompetenţe.

09-03-14-P_2

 Citind aceste  puncte ale fenomenului descris putem identifica o mare majoritate a clasei politice. Acestea ar fi fost poate atenuate sau anulate daca respectivii si-ar lua niste consilieri capabili si ar reusi sa primeasca niste sfaturi pertinente.

 Diferenta intre un om capabil si un absolut incompetent este bazata pe faptul ca un om capabil stie suficient de mult ca sa isi dea seama de ceea ce nu stie sau nu poate. Incompetenta este fara limite si din multe puncte de vedere dezastruoasa, o simtim in fiecare zi, pe pielea noastra.

09-03-14-P_1

Toate astea in legatura cu, citez:

 Liderul Partidului Social Democrat, Victor Ponta, şi-a recunoscut pentru prima dată intenţia de a candida la prezidenţiale dacă sondajele interne ale formaţiunii sale politice îl vor credita cu mai multe şanse decât pe principalul „contracandidat”, Mircea Geoană. SURSA

Nu pot sa nu inchei acest mic articol cu un citat din Darwin, care spunea: “Prostia genereaza mult mai multa incredere decat cunoasterea”.

Îi meritam popor!

O istorie a expansionismului rus (3) Viziunea Euroasiatică

Extinderea teritoriala si ambitia maretiei

 Petru cel Mare incearca paralel cu eforturile de modernizare si “europenizare” a Rusiei sa-si extnda posesiunile in Europa si Asia profitand de toate ocaziile pe care le are lovindu-si fostii aliati si generand coalitii care il slujau. Ambitiile imperiale si nevoile aproape patologice sa fie mai european decat europenii il conduc la aberatii pe care nici un monarh nu a indraznit sa le viseze. Cruzimea lui a fost egalata numai de cea a lui Ivan cel Groaznic sau secole mai tarziu de Stalin.

Petru-6 Rusia lui Petru impreuna cu Danemarca, şi Polonia formează o coaliţie împotriva suedezilor declansand Marele Război al Nordului. Carol al XII-lea al Suediei, de numai 18 ani, ajunge cu flota în dreptul Copenhagai, debarcă în forţă şi obligă oraşul să capituleze. Lovită în plin, Danemarca se retrage din coaliţie. La rândul său, August al II-lea al Poloniei, după ce cucereşte Dunamunde, este învins la porţile Rigăi. Petru ajunge la Narva, oraş suedez controlat în trecut de Rusia, la 23 septembrie 1700 şi constată că asediul începe prost; ruşii sunt înfrânţi de suedezi. Întors în Rusia, Petru mobilizeaza toate resursele, la ordinul sau, toată Rusia devine o tabara militara. Se întăresc oraşele, se reface armata, se construiesc tunuri, corăbii şi reface coaliţia cu Polonia şi cu Danemarca.

În 1701, prima victorie a ruşilor asupra suedezilor la Seremetiev. În 1702, ruşii obţin noi victorii în timp ce Carol al XII al Suediei îi distruge aliatii (fara ca Petru sa-i ajute) învingdu-i pe saxoni şi polonezi intră în Cracovia. La 11 octombrie 1702, fortăreaţa Noteburg capitulează în faţa ruşilor, apoi, prima victorie navală a ruşilor, capitularea Narvei. Toate aceste victorii se datorează faptului că, grosul trupelor suedeze se afla în Polonia, unde în 1706, Carol al XII-lea sileste Dieta de la Varşovia să-l proclame rege pe Stanislaw Leszczynski. Petru rămâne singur în faţa regelui Suediei. În 1708, Carol al XII este înfrânt iar din armata cea numeroasă nu mai rămân decât 24.000 de oameni. În iunie 1709, Carol al XII-lea, rănit la piciorul stâng, asistă la atac purtat pe o targă, în timp ce Petru reuseste sa-i invinga pe suedezi. Cele 72 de tunuri ruseşti nimicesc liniile duşmanului. Carol fuge la Tighina aflată sub ocupaţie otomană.

Petru-7

La 10 septembrie 1721 este semnată pacea de la Nystadt. Rusia primeşte Livonia, Estonia, Ingria, o parte din Karelia ; Suedia primeşte în schimb restul Finlandei. În 1721, Persia pare uşor de cucerit din cauza răscoalelor şi anarhiei de acolo iar ţarul în fruntea oştilor se grăbeşte s-o ia înainte Turciei. În iunie 1724 este semnat la Constantinopol un tratat de împărţire prin care Rusia dobândeşte oraşele Baku şi Derbent, cele trei provincii Ghilan, Mazanderan şi Astrabad, în vreme ce Turcia primeşte Tauris, Erivan şi alte câteva ţinuturi.

Rusia controleaza deja Marea Nordului, Marea Baltica, Marea de Azov si o parte din Marea Caspica. Controlul Marii Negre o sa fie preluat de fica lui, Ecaterina I.

Sankt-Petersburg

 In aceasta perioada Petru construieste Sankt-Petersburgul. Acesta constructie sfidează natura şi în acelaşi timp, trecutul Rusiei. Pozitionat pe un teritoriu izolat, departe de capitală şi aşezat drept în bătaia tunurilor suedeze; pământul e mlăştinos si ne propice pentru un asezamant urban. Petru se departeaza de vechea cetate a ţarilor, Moscova, cu superstiţiile şi intrigile de curte, cu spiritul oriental, înapoiat şi răzvrătit totodată. Vecinătatea mării îl ameţeşte. Sankt-Petersburgul va deveni orasul imperial, noul oraş va oglindi dorinţa de înnoire a unui ţar profund reformator.

Mai întâi este clădită o fortăreaţă din lemn pe malul drept al Nevei: viitoarea fortăreaţă Petru şi Pavel (Petropavlovskaia Krepost). Răsar mai apoi o biserică şi, nu departe, prima locuinţă a lui Petru : o căsuţă din bârne de brad şi cu acoperişul de şindrilă cu două încăperi, un pridvor. (Căsuţa ţarului a fost întărită cu un înveliş de piatră de către Ecaterina a II. S-a păstrat până în zilele noastre şi poate fi vizitată).

Petru-8

În februarie 1704, ţarul îl cheamă pe arhitectul italian Domenigo Trezzini ca să conducă armata de lucrători. Necazul cel mai mare este piatra, care nu se găseşte deloc în ţinut. Trei sute cincizeci de familii de vază sunt silite să se mute la Petersburg. Din 1711 începe construcţia Palatului de Iarnă, care nu se deosebeşte de casele din jur decât printr-o intrare cu două coloane, deasupra căreia se înalţă o prova de corabie. Acelaşi gust stă la temelia Palatului de Vară, aşezat ceva mai departe, pe malul unui afluent al Nevei. În 1713, Petersburgul este proclamat capitală a Rusiei iar în 1721 va începe construcţia castelului de la Sarskoe, numit mai târziu Ţarskoe Selo.

In 1717 Petru viziteaza Parisul pentru a cumpara mobila si lucrari de arta pentru noul lui Oras de pe Neva, dar bineinteles si in scopuri politice. De la 1 septembrie 1715, tronul Franţei este ocupat de copilul Ludovic al XV-lea, care-l are alături, ca regent, pe Philippe d’Orleans. La 7 mai 1717, Petru îşi face intrarea în Paris, escortat de 300 de grenedieri călări declarând că vrea să fie primit de regele Franţei. A doua zi după sosire, înaintea ţarului se prezintă regentul. Petru se declara nemulţumit. Două zile mai târziu, la 10 mai, regele Franţei, însoţit de o numeroasă escortă, merge la hotelul Lesdiguieres, locul unde se cazase ţarul.

Petru vizitează Luvrul, grădina Tuileriilor, studiază lucrările la Pont-Tournant, merge la Domul Invalizilor, gustă din supa soldaţilor şi bea vin în sănătatea lor, “bătându-i pe umăr şi numindu-i camarazi”. Adevăratul motiv al călătoriei sale este însă unul politic. Relaţiile cu aliaţii sunt în impas, cele cu Anglia s-au răcit, aşa că nădăjduieşte că Franţa se va îndepărta de Suedia, apropiindu-se de Rusia, cu care va semna o convenţie de întrajutorare militară şi comercială. Tratativele diplomatice vor duce în cele din urmă, la 15 august 1717, la atât de greu elaboratul tratat de la Amsterdam, încheiat între ţar, Ludovic al XV-lea şi regele Prusiei, Frederic-Wilhelm I.

Petru-9

Părăsind Franţa, la 20 iunie 1717, îşi declară ataşamentul faţă de această ţară harnică, primitoare şi usuratică. La 9 octombrie, după o vizită la Berlin, împreună cu ţarina, Petru este din nou acasă, la Sankt-Petersburg, în orasul său. După ce a văzut o sumedenie de lucruri, înţelege mai bine ce are de făcut pentru a-şi transforma capitala într-un adevarat oraş european.

Deschide un “muzeu” de Curiozităţi, în care strânge toate ciudăţenile naturii, este atras de pitici dar şi de uriaşi; atras de tot ceea ce este monstruos şi împotriva firii, ia parte, în camerele de tortură, la interogatorii, execuţiile capitale sunt pentru el un spectacol de la care n-ar lipsi pentru nimic în lume, este gata să opereze în orice moment, meseria de dentist îi place din ce in ce mai mult.

Succesiunea

 Ţareviciul Aleksei, urmasul declarat a lui Petru, a fost cu totul diferit de Petru, urăşte războiul, ascultă orbeşte de Biserică, este tradiţionalist. Petru hotaraste să-şi însoare fiul, logodnica aleasă fiind Charlotte-Christine de Brunswick. Prinţesa, de 16 ani, este foarte înaltă, slabă, ciupită de vărsat, luterană. La 14 octombrie 1711 are loc căsătoria, la castelul reginei Poloniei, prinţesa electoare de Saxa, naşa miresei. Toată lumea ştie că ţareviciul este împotriva reformelor lui Petru, că s-a căsătorit împotriva voinţei lui cu o luterană, că este strâns legat de practicile bisericii ortodoxe; clerul îl priveşte cu simpatie, reprezentanţii vechilor familii aristocratice se bizuie pe el, oamenii de rând îl venerează. La 12 iulie 1714, Charlotte naşte o fetiţă, botezată Nataşa (care moare în 1728) iar la 12 octombrie 1715 aduce pe lume un băiat, Piotr. La 22 octombrie 1715, la vârsta de 21 de ani, Charlotte îşi dă sfârşitul.

Petru-10

 La 29 octombrie, ţarina dă naştere unui băiat, care este numit, după dorinţa ţarului, tot Piotr. Este limpede că ţarul va prefera, în ordinea succesiunii, pe fiul Ekaterinei. Astfel încât, Aleksei îi scrie tatălui său o scrisoare prin care îi spune că vrea să se călugărească. Înainte să plece în Olanda, Petru îi lasă şase luni de gândire înainte de a lua o decizie. În lipsa tatălui, ţareviciul împreună cu iubita sa, Eufrosina, trăiesc fără griji, într-o neîncetată sărbătoare. O scrisoare a ţarului din 26 august 1716 prin care îi cere fie să se întâlnească la Copenhaga fie să îi spună la ce mânăstire va intra, îl trezeşte pe Aleksei. Fuge la Viena, se ascunde de tatăl său. Într-un final pentru a-şi întâlni tatăl, Aleksei soseşte la Moscova la 31 ianuarie 1718, seara târziu. Ţarul nu-l primeşte dar convoacă pentru luni, 3 februarie, consiliul privat, alcătuit din prelaţi, miniştri şi dregători. Când îşi zăreşte fiul, izbucneşte în ocări. Îi reproşează lenea, fuga, încercările de a-şi asmuţi străinătatea împotriva părintelui său.

 Petru îl numeşte moştenitor pe Piotr, fiul său cel mic iar lui Aleksei îi cere cu insistenţă numele celor care l-au ajutat să fugă. Află de scrisori ale ţareviciului către doi episcopi din Rusia pe când era la Viena, scrisori îndreptate împotriva tatălui său. Ţareviciul recunoaşte tot. La 17 iunie 1718, Aleksei este chemat în faţa celor chemaţi să-l judece; după interogatoriu, aceştia hotărăsc să-l supună la cazne. În timpul torturilor semnează declaraţii compromiţătoare doar ca să scape. Moare, după ce însuşi ţarul, se spune, ar fi participat la torturarea fiului său.

 La 16 aprilie 1719, micul Piotr, Petruşka cum îi spun părinţii, moare pe neaşteptate, din pricina unei boli. Deznadejdea şi durerea ţarului nu cunosc margini. Va fi nevoit să lase moştenire coroana Rusiei celuilalt Piotr, fiul lui Aleksei? Are nevoie de încă un fiu. De puţină vreme are o nouă iubită, foarte tânără şi straşnic de frumoasă, Maria Cantemir, fiica voievodului Dimitrie Cantemir care, pierzând tronul Moldovei în urma tratatului de la Prut, s-a refugiat împreună cu familia la Sankt-Petersburg. Maria este însărcinată însă pierde copilul spre marea dezamăgire a ţarului şi este părăsită.

 Petru a schimbat legile de succesiune la tron după ce şi-a ucis propriul fiu, Alexei, care se opunea reformelor şi care servea pe post de catalizator al grupurilor antireformatoare. Noua lege prevedea că ţarul îşi poate alege propriul succesor. Petru nu a reuşit să facă asta în propriul caz mai înainte de a muri în 1725. În deceniile care au urmat, lipsa unor legi clare de succesiune a lăsat monarhia deschisă la intrigi, comploturi, lovituri de stat şi contralovituri de stat.

 Începând din acel moment, factorul crucial al ocupării tronului a devenit sprijinul acordat de trupele de elită care asigurau paza palatului imperial din St. Petersurg. Petru pune în locul vechii Dume a boierilor un Consiliu de miniştri restrâns, căruia îi adaugă o Cameră de justiţie şi înfiinţează un Senat care are autoritate legislativă, judecătorească şi executivă. Senatul se supune ţarului. Înlesneşte oamenilor din popor pătrunderea în rândurile nobilimii. Prin ucazul din 16 ianuarie 1724, un soldat, chiar dacă nu este de neam, poate ajunge ofiţer, primind totodată rang de nobil, pe care-l vor moşteni urmaşii săi.

Petru-11 Încurajează creşterea animalelor, introduce rase noi de bovine, înfiinţează cele dintâi herghelii, le arată ţăranilor cum să secere grâul cu secera şi nu cu cosorul. Datorită lui, industria rusă cunoaşte un avânt nebănuit. Îi scuteşte de serviciul la stat şi de impozite pe cei ce construiesc fabrici şi pe rudele acestora, le acordă împrumuturi fără dobândă, precum şi privilegiul de a cumpara, începând din 1721, robi de la moşieri pentru a-i folosi în întreprinderile proprii. Prin ucazul din 23 martie 1714, Petru schimbă statutul familiilor aristocratice, prin care împiedică fărâmiţarea pământului; fiul sau fiica cea mai mare vor moşteni tot pământul, ceilalţi copii îşi vor împărţi între ei bunurile mobile.

 În noaptea de 20 spre 21 ianuarie 1725, Petru se plânge de dureri cumplite, pricinuite de retenţia de urină. Medicii nu au nici o îndoială că gangrena a cuprins colul vezicii urinare. A sosit clipa să numească urmaşul la tron. Totuşi, ţarul tace. La 28 ianuarie, la ora şase dimineaţa, la 53 de ani şi după 43 de ani de domnie, Petru cel Mare îşi dă sufletul. Clanul puternic din jurul Ecaterinei citeste o proclamaţie prin care Ecaterina I e numită împărăteasă legitimă a toate Rusiile. La 4 martie, după 5 săptămâni de la moartea ţarului, timp în care trupul nu fusese acoperit de giulgiu şi capacul nu fusese pus pe sicriu, Nataşa, mezina, moare de vărsat. Împărăteasa hotărăşte ca tatăl şi fiica să fie îngropaţi în aceeaşi zi. În străinătate, vestea morţii lui Petru este primită cu uşurare.

Ziarul de Duminică – 9 martie 2014

Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.

02-05-13-P_01

Dilema Veche. Un mare gazetar: Sandu Tudor. Andrei Pleşu

 

A apărut de curînd, prin strădania dlui Marius Vasileanu, o culegere de editoriale publicate în ziarul Credinţa, între 1933 şi 1936, sub semnătura lui Sandu Tudor (Universalism românesc, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013). Sandu Tudor este pseudonimul lui Alexandru Teodorescu, personaj spectaculos al perioadei interbelice, bărbat frumos, om de lume, gazetar şi poet, fost luptător pe frontul Primului Război Mondial, fost ofiţer de Marină, fost aviator (scăpase miraculos dintre rămăşiţele aparatului său de zbor, după o prăbuşire dramatică), viitor călugăr la mănăstirea Antim (sub numele Agaton) şi la Rarău (ca ieroschimonah –  Daniil), fondator al mişcării „Rugul Aprins“, deţinut politic în mai multe rînduri, mort în închisoarea de la Aiud în 1962.

Amplasamentul intelectual şi politic al articolelor din Credinţa, tonul lor, autoritatea virilă a stilului sînt, în epocă, cu totul atipice. Judecăţile curente privind presa interbelică, cu sistematizări pripite pe axa „stînga-dreapta“, cu împărţirea simplificatoare a opiniilor după dihotomii gata făcute (legionarism – antifascism, autohtonism – sincronism etc.) devin inoperante dinaintea acestui corpus de texte, în care patriotismul excomunică naţionalismul, antibolşevişmul se aliază cu antilegionarismul, ortodoxismul se intersectează cu analiza „crizei vieţii noastre bisericeşti“ ş.a.m.d. Pentru exemplificare, oferim cititorului cîteva pasaje semnificative. Va avea surpriza de a descoperi un spirit cu totul neconvenţional, un mare gazetar, un personaj de anvergură, demn de mult mai multă atenţie decît se bucură deocamdată.

Iată, mai întîi, cîteva consideraţii – supărător de actuale – despre politicienii anului 1935 şi despre electoratul românesc al momentului: „Toată marea ipocrizie politică, toată demagogia sinistră a vieţii noastre publice, dacă a reuşit şi încă va reuşi să conducă destinul ţării acesteia se datoreşte siguranţei nezdruncinate pe care fiecare politicianist o are în complicitatea gratuită şi naivă a poporului, sau, mai tehnic spus, a masselor electorale, care pot oricînd fi ameţite cu puţină făgăduială şi vorbă sunătoare «democratică». Această caragealescă stare de suflet a poporului nostru asigură peste tot, sub toate formele, triumful falselor valori. Cetăţeanul român nu mai reacţionează faţă de nici o nedreptate, nu se mai apără, lasă să se întindă abuzurile cu o indiferenţă criminală. Totul rămîne în seama anchetelor parlamentare.“ Sandu Tudor vorbeşte, apoi, despre „lipsa totală de simţ critic popular“, despre „credulitatea condamnabilă“ a votanţilor, despre „norii de mîrşăvie şi bădărănie care au acoperit cerul nostru spiritual“.) Integral Dilema Veche 

Revista 22. Cine pierde startul prezidenţialelor. Andreea Pora

Toate mişcările recente de pe scena politică, inclusiv guvernarea ca atare, vor fi chestiuni colaterale prin comparaţie cu declanşarea cursei înarmării pentru alegeri.

Iată că, în mai puţin de doi ani de la as­cen­siunea brutală a USL la putere, avem cel de-al treilea Guvern Ponta. E un record, s-o recunoaştem, în condiţiile unei majorităţi par­lamentare de peste 70%, deşi răul ori­gi­nar – miza fotoliului prezidenţial – pre­ves­tea destrămarea alianţei. Formula unui gu­vern USD-UDMR era previzibilă, în fond PSD îşi pregătise din timp terenul prin racolări masive de parlamentari, indiferent de coloratură şi background, iar liderii ma­ghiari nu puteau rata ocazia puterii, chiar dacă împart masa cu fiul adoptiv al celui pe care l-au numit tandru acum un an „tu­moarea canceroasă a politicii româneşti“. Nu are rost să vorbim de limitele com­pro­mi­sului – în 2012 Guvernul Ungureanu (PDL-UDMR) pica şi pe fondul unei re­crudescenţe a discursului naţionalist şi an­timaghiar de sorginte pesedisto-pecistă -, ele sunt, practic, infinite. Cooptarea UDMR a fost împachetată în hârtia cu inimioare a „interesului naţional“, „nevoii de sta­bi­litate“ şi „situaţiei din jurul ţării“, iar con­diţionările maghiarilor – atât de secrete că le ştie tot târgul, căci le-au pus fiecărui gu­vern cu care au bătut palma – nu vor fi­gura, evident, în programul de guvernare. A spus-o însuşi Kelemen Hunor: „nu se va schimba nicio virgulă“. Singura „virgulă“, operată la ceas de seară, a fost ştergerea din toate pdf-urile cu programul din 2012 a siglei USL, care putea duce spre con­tes­tarea la Curtea Constituţională promisă de Traian Băsescu. Nu este exclus ca pre­şe­din­tele să dorească să provoace o criză politică şi guvernamentală – pe fond, ceea ce face Ponta este o şmecherie, vedem că acordul gu­vernamental PSD-UDMR cuprinde an­ga­jamente care nu apar în program -, re­fu­zând să semneze decretele de numire a mi­niştrilor până la o decizie a CCR. La ce i-ar folosi, asta e o altă discuţie.

Atâta înghesuială la pupat Piaţa En­de­pen­denţi, mai rar. Dan Diaconescu, deşi rămas burlac prin trădarea PP-DD, plecat cu mic cu mare la „ciocoi“, şi-a oferit serviciile, iar noul PNŢ Pavelescu-Chiliman păşeşte nos­talgic pe urmele lui Iliescu, cerând de-a surda un „guvern de uniune naţională“. Persoana fizică Tăriceanu e încă în căutare de colegi dispuşi să-l urmeze pe drumul glo­rios al liberalismului cu faţă pesedistă. Deocamdată, toţi pofticioşii au primit delete.

Important este însă cum se vor re­aranja piesele pe tablă după ce Ponta 3 îşi va intra în pâine. În plan le­gislativ, nu vor fi mari probleme, no­ua coaliţie va fi suficient de stabilă încât să pună în aplicare câteva din­tre restanţele în zone-cheie – ANI şi dezincriminarea conflictelor de in­te­rese ale baronilor, Codul Penal, am­nistia, Roşia Montană, unde avizul de mediu va pica tot în cârca UDMR. Sin­gurul proiect major eşuat din ca­u­za ruperii USL va fi revizuirea Cons­ti­tuţiei, pentru care nu mai există nici majoritatea de două treimi necesară, nici interesul politic. Integral aduce Revista 22 

Adevarul. Mai păstrăm un dram de demnitate? Gavril Dejeu

Împrejurările zilei ne încarcă cu o multitudine de evenimente de certă importanţă şi semnificaţie, atât în planul vieţii interne cât şi pe relaţie internaţională, cu specială privire la cele ce se petrec în Ucraina. Este vorba de festivitatea omagială ce i s-a organizat fostului preşedinte Ion Iliescu odată cu împlinirea a încă unui an de viaţă. Nu că un fost preşedinte de ţară n-ar trebui să fie, în principiu, primul căruia poporul să-i fie admirator şi recunoscător când faptele sale au înălţat naţiunea ci pentru că, în cazul dat, este vorba de omagierea admirativă a unui om care a făcut cel mai mult rău României. Afirm răspicat: nu cunosc un om, care, de-alungul întregii noastre istorii, să fi făcut atât rău românilor şi României ca Ion Iliescu! Pentru cei ce n-au trăit evenimentele istorice începând cu 1945, pentru cei ce nu cunosc adevărata biografie a lui Ion Iliescu, afirmaţia de mai sus se cere explicată şi motivată.

Sfârşitul războiului şi instaurarea regimului comunist pe şenilele tancurilor sovietice veneau ca o mană cerească pentru visele tânărului Iliescu. Cu un palmares biografic procomunist demn de invidiat, calea-i e larg deschisă. Pe când zeci, sute de mii de tineri, muncitori, ţărani, elevi, studenţi, de seama lui Iliescu, se avântă în luptă împotriva instaurării comunismului şi vasalizării promoscovite a României, mulţi, foarte mulţi cu sacrificiul libertăţii, a sănătăţii şi vieţii, Ion Iliescu trece, cu tot avântul tineresc de cealaltă parte a baricadei, se duce pentru „instruire“ şi „specializare“ la Moscova de unde se întoarce gata „pregătit“. Ajunge, cum era de aşteptat, până în cele mai înalte eşaloane ale puterii comuniste şi participă, plenar şi eficient, alături de ceilalţi corifei ai puterii, la procesul de decapitare fizică şi politică a democraţiei româneşti. 1989 punea sfârşit acestei prime etape de luptă împotriva României. Etapa a II-a era pregătită tot pe calapod sovietic, de data aceasta unul de tip gorbaciovist, în care Ion Iliescu şi „grupul“ (Brucan, Bărlădeanu, Militaru şi alţii) joacă rolul „Calului Troian“. Integral aduce Adevarul.

Romania Libera. Rusia ne ameninţă. De ce nu ne pasă? Sabina Fati

România aşteaptă, ca de atâtea ori, în istoria ei să vadă ce fac alţii, înainte de a avea păreri, idei sau soluţii. Nici militarii ruşi trimişi în Crimeea, nici aroganţa lui Vladimir Putin nu-i face pe oficialii români să-şi abandoneze pentru o clipă jocurile interne şi să privească în viitor.

 Preşedintele Traian Băsescu spune cu superioritate că “alte state îşi plimbă miniştrii pe la Kiev“, aruncând astfel în derizoriu mai ales încercările polonezilor de a găsi rezolvări diplomatice la ofensiva armată a Rusiei în Ucraina. Spre deosebire de Varşovia care înţelege pericolul înaintării Rusiei spre Vest, Bucureştiul este blocat în propriile sale capcane interne, iar şeful statului se implică mai mult în decredibilizarea propriului guvern, decât în ecuaţia care ar putea duce la destabilizarea regiunii în care se află ţara.

Bucureştiul redevine fatalist: ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla oricum, aşa că ce rost are să investească efort şi imaginaţie într-un joc în care doar marile puteri pot conta. O atitudine de provincie periferică incapabilă să aibă propriile planuri şi propriile analize în momente difcile. Pentru oficialii români sunt suficiente garanţiile de membru al NATO şi de partener strategic al Statelor Unite. România nu are nici temerile, nici ambiţiile Poloniei aşa că poate dormi liniştită la umbra scutului anti-rachetă promis de americani.

Memoria istorică a liderilor români este blocată de triumful apartenenţei la spaţiul euro-atlantic, de visul american şi de noua ideologie a pan-românismului care vizează unirea cu Republica Moldova. In această paradigmă Bucureştiul nu are nimic de făcut, trebuie doar să aştepte să se limpezească apele.

Bun cunoscător al acestei regiuni, Zbigniew Brzezinski, născut la Varşovia şi ajuns ulterior consilier al mai multor preşedinţi americani, inclusiv al lui Barack Obama, avertizează că “dacă Ucraina e zdrobită în timp ce Occidentul e spectator, libertatea şi securitatea României, Poloniei şi ţărilor baltice vor fi ameninţate”. Brzezinski porneşte de la cea mai nefastă ipoteză, aceea a Vestului, care preferă să stea în tribune şi să lase partida să se desfăşoare, cum s-a întâmplat în 2008 în perioada Războiului de cinci zile din Georgia. Integral in Romania Libera 

HotNews. Free Gica? Nu, free politica. Cristian Pantazi

Citiva politicieni de frunte s-au napustit pe subiectul gratierii lui Gica Popescu, sperind probabil sa mai cistige citeva puncte electorale pe un subiect ce parea facil. Politicienii s-au suit pe valul mediatic stirnit de citiva ziaristi si, previzibil, fostii colegi ai lui Gica Popescu. Socoteala de-acasa insa nu se potriveste cu cea din tirg. Populismul se dovedeste inca o data falimentar, caci realitatea ii contrazice pe acesti politicieni degraba varsatori de lacrimi pentru cauza marelui fotbalist.

Sint citeva motive care fac demersul acestor politicieni complet inutil si periculos.

Primul si cel mai important motiv e ca Gica Popescu a fost gasit vinovat pentru infractiuni grave – spalare de bani, evaziune fiscala – si trebuie sa plateasca la fel ca orice alt vinovat. El nu si-a recunoscut nici un moment vinovatia, nu s-a cait pentru greseala facuta. Ce il face mai special decit alti romani aflati in aceeasi situatie? Gratierea individuala pentru Gica Popescu ar relativiza complet rolul justitiei intr-o societate normala si ar impune criterii cu totul irelevante intr-o astfel de situatie.

Al doilea semnal al inadecvarii politicienilor la realitate e legat de istoria personala a lui Gica Popescu. Superficiali si grabiti in a se agata de numele lui Gica Popescu, politicieni precum Crin Antonescu, Victor Ponta ori Valeriu Zgonea au crezut ca renumele de ex-capitan al Barcelonei si al Nationalei e tot ceea ce il defineste pe seriosul si cerebralul fotbalist.

Nu e asa. Revenirea sa in tara dupa ce a incheiat conturile cu fotbalul din strainatate i-a retezat aura de mare campion si i-a ciobit serios imaginea aproape perfecta. Integral aduce HotNews.

Contributors. Detroit. Moartea unei metropole. Martin S Martin

 La începutul secolului trecut, automobilul a devenit unul dintre simbolurile Americii, iar oraşul Detroit, din statul Michigan, a fost – timp de şaptezeci de ani – simbolul industriei auto. Dar destinul oraşului, care a atins apogeul în anii ’50, când Detroit era cel de al cincilea oraş ca mărime din Statele Unite, a fost unul  nefericit şi, odată început, declinul lui a avut un mers constant spre dezastru financiar: la 18 iulie 2013, Detroit a devenit cel mai mare oraş care a dat vreodată faliment.

Orşul a fost întemeiat în anul 1701 de francezii conduşi de exploratorul Antoine Laumet de la Mothe, senior de Cadillac. Ei i-au dat numele de Le detroit du lac Erie (Strâmtoarea Lacului Erie), fiindcă este aşezat pe comunicarea care uneşte Lacul St. Clair cu Lacul Erie (comunicare numită azi „Râul Detroit”, deşi nu este un râu). Numele statului vine de la cuvântul indian mishigamaa, în traducere  “apa cea mare”. Francezii au pierdut regiunea în anul 1762, ca urmare a victoriei britanicilor în „Războiul cu francezii şi indienii” (French and Indian War). Noii ocupanţi au abreviat numele oraşului care, astfel, a devenit Detroit.

Henri Ford a fondat Compania Auto Ford în anul 1903 în oraşul Detroit, unde au apărut rapid alte companii auto înfiinţate de William C. Durant, fraţii Dodge, Walter Chrysler, James Ward Packard şi alţii. Dar personalitatea şi realizările lui Ford se înalţă mult peste capetele celorlalţi fabricanţi auto. El a inventat liniile de asamblare, care au dus la producţia de masă şi a iniţiat sistemul de producţie care combină producţia în cantitate mare de bunuri ieftine cu salariile mari ale muncitorilor, sistem care astăzi se numeşte capitalismul bunăstării (welfare capitalism). A mai inventat şi a pus în practică sistemul de francize şi, de asemenea, a fost extrem de activ în a crea cartiere, oraşe, şcoli, universităţi şi un spital, azi celebru, pentru salariaţii lui şi familiile lor.

Nevoia de mână de lucru a stârnit un val de noi veniţi, albi din toate regiunile, dar mai ales fermieri albi şi negri din sud. Economia a supravieţuit crizei economice şi a explodat în anii celui de al doilea război mondial, când au apărut sute de noi companii producătoare de armament, maşini de război, piese şi accesorii şi avioane destinate frontului. Oraşul a beneficiat şi de introducerea prohibiţiei alcoolului (1920-1933), stabilind un comerţ înfloritor şi profitabil cu whisky-ul canadian de contrabandă. În 1950, când oraşul şi-a sărbătorit  250 de ani de existenţă, maşinile fabricate aici (în special de cele trei mari: companiile Ford, Dodge-Chrysler şi General Motors) împânziseră lumea şi Detroit atinsese populaţia lui maximă de 1.8 milioane de locuitori. Acela a fost  momentul de vârf, dar şi începutul pantei de degradare. Un şir lung de factori negativi, greşeli financiare, incompetenţe, politici eronate bazate pe rasism şi ideologie şi condiţii socio-economice defavorabile au concurat la începutul şi apoi la cursul neabătut de distrugere a unui mare oraş.

Primul act a fost dezindustrializarea. Tipul de fabrici concepute în anii 1900-1920 nu se mai potriveau tehnologiei modernizate şi – cum oraşul suprapopulat nu mai avea spaţii disponibile – companile au construit noile fabrici în suburbiile oraşului şi în micile oraşe vecine. Apoi au creat ramuri în alte state americane. Acestea s-au dezvoltat şi au aspirat o mare parte din salariaţii primelor uzine Ford, care s-au mutat în suburbii sau în alte oraşe. În acordarea de credite pentru case în noile zone din jurul Detroit-ului, băncile au aplicat reguli segregaţioniste şi au refuzat sistematic pe cei de culoare, care au rămas în oraş. Punerea în aplicare a drepturilor civile, ca urmare a intervenţiilor preşedintelui JF Kennedy din anii ’60, a mărit ostilitatea dintre populaţia albă şi minorităţi: în cele mai mari oraşe americane, inclusiv Detroit, albii s-au mutat în cartierele rezidenţiale suburbane, în timp ce zonele centrale ale oraşelor au devenit majoritar negre. Segregarea rasială a devenit al doilea factor negativ.

În anii ’70 a apărut un fenomen economic nou, globalizarea economiei mondiale. Multe întreprinderi, inclusiv companiile auto şi-au mutat utilajele în ţări unde costul muncii era de zeci de ori mai ieftin. Ca urmare a pieţei libere şi desfiinţării protecţionismului, în aceeaşi perioadă, industria auto americană a fost dezavantajată de pătrunderea maşinilor străine, mai ales japoneze, care se vindeau mai ieftin. Producătorii americani au încercat să micşoreze costurile de producţie, dar s-au lovit de ofensiva sindicatelor din industria auto, foarte puternic sprijinite politic, care au impus beneficii din ce în ce mai mari pentru salariaţi. Maşinile americane nu au putut fi ieftinite. Integral la Contributors

Europa Libera. La poalele vulcanului noroios. Sorin Şerb

 Victor Ponta şi tovarăşii lui de drum duc pe noi culmi revoluţia continuă. Victor Ponta şi tovarăşii lui de drum duc pe noi culmi revoluţia continuă. Au tulburat apele parlamentului dând viaţă sedimentelor politice din străfunduri. Cu armata de teracotă şi mâl a generalului Oprea, premierul a reuşit să pună pe picioare o nouă majoritate. La asemenea cantităţi, parlamentarii se dau cu un preţ redus. Rămâne ca astăzi, simţind în ceafă respiraţia lui Gabriel Oprea, fostul om de casă al lui Adrian Năstase şi garantat de preşedinte, premierul să se întrebe dacă a meritat să tragă de volan spre stânga doar pentru a nu-l avea pe Klaus Johannis de-a dreapta.

 „Nu putem lăsa această echipă să se chinuiască fără noi”, spunea cu un involuntar simţ al umorului, fostul şi eternul Marko Bela de la Uniunea democrată maghiară. Colegii săi l-au aprobat, înţelegându-i sevrajul. Şi s-au dus să se mai chinuiască un pic la guvernare. La urma urmei, Victor Ponta nu e primul care a descoperit că în politică nu poate câştiga decât cel care se chinuie suportând mirosul ei pestilenţial fără să leşine. Şi-apoi se ştie că politicienii din opoziţie nu primesc decât dosare penale pentru fraudele făcute când sunt în majoritate.

 Nici n-a mai fost nevoie ca premierul să invoce, ca în trecutul apropiat, umbra lui Traian Băsescu pentru a strânge rândurile celui de-al treilea cabinet guvernamental. Alegerile prezidenţiale se apropie şi toate slujnicuţele ţes covorul roşu pentru noul stăpân. Campania publicitară care-l prezintă pe Victor Ponta ca posibil succesor la Cotroceni adună multe muşte la arat. Speră cu toţii în secret să binemerite sinecurile din viitorul cincinal. Ca de obicei, sondajele de opinie trebuie să scoată votul potrivit din bezna şi muţenia opiniei publice. Noua majoritate este mai potrivită profilului politic al lui Victor Ponta, pentru că nu i se poate pretinde o busolă morală celui care se însoţeşte cu oricine-l poate trece puntea. Astfel că nu i-a fost greu să-şi impună echipa chiar dacă a trebuit să lupte cu preşedintele, cu memoria colectivă şi cu propriul obraz. Uitate sunt lozincile pe care le agita mai an, când cerea demiterea preşedintelui scoţând mulţimi în stradă cu televiziunea de partid. Uitate au fost milioanele ieşite la referendumul pentru suspendarea lui Traian Băsescu. Uitată a fost marea combinaţie din vara lui 2012 când aliaţii antiprezidenţiali roteau atâtea săbii că au riscat să se descăpăţâneze singuri.

 Lupta cu Traian Băsescu a fost doar o simplă îmbrânceală pe scările puterii. Deşi au făcut atâta teatru cu ruperea pactului de coabitare, cei doi au devenit dependenţi unul de celălalt. Ca să nu-şi rupă mâinile, s-au pălmuit din vorbe. Mai mult de ochii lumii, pentru a se lămuri cu toţii că unde coabitare nu e, nimic nu e. Poate un pic de complicitate. Orfan de Adrian Năstase, Victor Ponta este pe punctul de a primi un nou tată. Odată cu el, şi jumătate din împărăţie. Sau pe toată, dacă-l lasă serviciile secrete. Integral aduce Europa Libera

Criza din Ucraina: 9 martie 2014 / Îngrijorări profunde în Ţările Baltice

Crimeea are oficial propriile forţe armate. Ceremonia a avut loc lângă un monument dedicat eroilor celui de-Al Doilea Război Mondial, aflat în parcul Gagarin din capitala peninsulei Crimeea, ocupată de forţele ruse. Premierul provinciei autonome din sudul Ucrainei, Serghei Aksionov, prezent la ceremonie, a declarat că este „un moment istoric“. „Această ceremonie marchează formarea oficială a primelor forţele armate ale Crimeei, deşi regiunea noastră are, de facto, propriile forţe armate de ceva vreme“, a declarat premierul Aksionov, care a devenit şeful 09-03-14-P_1legislativului din peninsulă după ocuparea ilegală a Parlamentului din Simferopol şi destituirea autorităţilor ucrainene. „Sper că aceste trupe vor asigura pacea în Crimeea, în special în timpul referendumului privind viitorul peninsulei“, a mai spus prim-ministrul, a cărui autoritate nu este recunoscută la Kiev. Serghei Aksionov a declarat jurnaliştilor aflaţi la faţa locului că forţele armate care au jurat loialitate Simferopolului au scop defensiv şi nu se vor implica în atacuri. Peninsula Crimeea are în acest moment statutul de provincie autonomă în cadrul statului ucrainean, având o populaţie rusofonă de 60% şi mai multe baze militare ruseşti pe teritoriul său, inclusiv baza navală de la Sevastopol. Imediat după înlăturarea de la putere a preşedintelui Viktor Ianukovici şi fuga sa în Rusia, în provincie s-au declanşat tensiuni puternice între populaţia pro-rusă şi etnicii tătari şi ucraineni, fideli statutului actual al peninsulei prin apartenenţa la Ucraina. Pe 27 februarie, Parlamentul din Simferopol a fost ocupat, oficialii înlăturaţi şi instaurată o nouă putere favorabilă Rusiei. Treptat, în ultimele două săptămâni, Crimeea a fost ocupată de peste 30.000 trupe ruseşti. Militarii ucraineni nu au reacţionat la ocuparea obiectivelor majore de către ruşi pentru a nu declanşa un conflict armat. Integral aduce Adevarul.

Crimeea anunță garanții sociale din partea Moscovei dacă locuitorii vor decide alipirea la Rusia. Președintele Consiliului Superior al Crimeii (Parlamentul regional), Vladimir Konstantinov, a anunțat sâmbătă că Moscova va oferi garanții sociale și bugetare în cazul în care la referendumul convocat pentru 16 martie vor avea 09-03-14-EX_2câștig de cauză cei care susțin alipirea peninsulei rusofone la Rusia și dacă această alipire va intra în vigoare, informează EFE. ‘Compensațiile și salariile funcționarilor publici (…) se vor acorda în conformitate cu standardele ruse. Rusia ne-a garantat-o. Adevărul este că e mai mult decât am sperat’, a declarat Konstantinov pentru presa locală, la întoarcerea de la Moscova, unde a avut reuniuni cu înalte oficialități ale Federației Ruse. Konstantinov a declarat că trecerea republicii autonome ucraineane sub jurisdicția rusă ar putea fi definitivată până la sfârșitul lunii martie. ‘Trecerea sub jurisdicția rusă este un proces complex, dar cred că în decursul lunii martie și după rezultatul referendumului locuitorii din Crimeea vor începe să se simtă cetățenii altei țări’, a precizat președintele Parlamentului regional. Konstantinov a precizat că după reuniunea sa cu președintele Dumei ruse (Camera deputaților), Serghei Narîșkin, și presedintele Consiliului Federației (Senatul), Valentina Matvienko, de vineri la Moscova, el s-a întors cu vești bune. ‘Am primit răspunsuri la toate întrebările noastre. Reacția Rusiei la problemele noastre a fost o surpriză plăcută’, a asigurat el. Agerpres

The Guardian: Liderii UE intocmesc planuri de a trimite gaz Ucrainei in caz ca Rusia sisteaza livrarile. Liderii Uniunii Europene intocmesc rapid planuri de a trimite o parte din rezervele lor de gaz rusesc inapoi catre Ucraina si alte tari est-europene care ar avea nevoie, in caz ca Vladimir Putin reactioneaza la sanctiunile occidentale anuntate impotriva Rusiei, ca urmare a crizei din Crimeea, intrerupand livrarile catre continent, scrie publicatia britanica The Guardian. Cel mai mare producator de gaz din Rusia, Gazprom, a comunicat vineri ca Ucraina a ratat si termenul scadent pentru plata unei facturi de 440 de milioane de dolari aferente gazului livrat in 09-03-14-EX_3februarie si a amenintat ca va sista furnizarea de gaz catre aceasta tara daca nu isi achita datoria. Gazprom furnizeaza Ucrainei aproximativ jumatate din gazul acesteia, iar alte tari din estul si sudul Europei, intre care Polonia si Grecia, au se pare rezerve scazute de gaz. Cu toate ca Gazprom a sustinut ca amenintarea adresata Kievului nu va afecta livrarile catre restul Europei, liderii occidentali se pregatesc pentru o posibila lupta cu Moscova privind aprovizionarea cu energie. Cel putin jumatate din gazul rusesc trimis in Europa trece prin conductele aflate pe teritoriul Ucrainei. Gazprom a sistat ultima data furnizarea de gaz catre Ucraina la inceputul anului 2009, provocand perturbari serioase in aprovizionarea cu gaz rusesc a tarilor europene. “Ori Ucraina isi plateste datoriile restante, ori exista riscul sa ne intoarcem la situatia de la inceputul lui 2009”, a declarat vineri directorul executiv al Gazprom, Alexei Miller, adaugand ca Ucraina are in prezent facturi neachitate in valoare de 1,89 miliarde de dolari. Intentia de a lua in calcul inversarea fluxurilor de gaz rusesc vine in contextul presiunilor crescande la Washington de valorifica marele boom al gazelor din SUA – extrase prin tehnologia fracturarii hidraulice -, respectiv de a da drumul exporturilor globale, contracarand influenta Moscovei. Desi sunt cel mai mare producator de gaze naturale din lume, SUA nu-si exporta in prezent stocurile, iar constructia unui numar de terminale de export nu va fi gata pana cel mai devreme in 2015. Insa administratia lui Barack Obama are in vedere masuri care sa accelereze efortul privind exporturile americane de energie, slabind astfel influenta lui Putin pe viitor. Integral la HotNews

Manifestaţie prorusă de amploare la Doneţk, sâmbătă. O manifestaţie de amploare prorusă va avea loc sâmbătă la Doneţk, bastion rusofon din estul Ucrainei, în timp ce tensiunea rămâne ridicată în Crimeea (sud), unde Parlamentul local a decis să se separe de Kiev, relatează AFP. Doneţk este capitala Donbas, un bastion minier situat la graniţa cu Rusia, de unde este originar preşedintele demis Viktor Ianukovici. De la fuga sa în Rusia, această regiune este afectată de tensiuni puternice între proruşi şi apărătorii unităţii Ucrainei. Susţinătorii unei ralieri la Moscova au ocupat deja de trei zile administraţia regională şi au înălţat drapelul alb-albastru-roşu înainte de a fi evacuaţi de poliţie, joi dimineaţa. În plus, manifestaţii concurente a două tabere au reunit mii de persoane, degenerând, miercuri 09-03-14-EX_4seara, într-o bătaie generală. Semn al faptului că autorităţile iau în serios ameninţarea, justiţia a deschis o anchetă privind “atingerea adusă integrităţii naţionale” împotriva lui Pavel Gubarev, om de afaceri local propulsat lider de proruşi, cu acelaşi titlul ca liderii din Crimeea, care au cerut alipirea la Moscova. El a fost arestat joi şi riscă zece ani de închisoare. Serghei Taruta, un om de afaceri numit guvernator de noile autorităţi de la Kiev, a reunit vineri reprezentanţii societăţii civile, care au adoptat un text ce face apel la o “Ucraină indivizibilă”. La încheierea unei săptămâni agitate, prim-adjunctul primarului din Doneţk, Serghei Bogacev, vede “semne de stabilizare” graţie arestării liderului prorus. “El îşi păstrează însă susţinătorii în oraş”, a adăugat el, contactat de AFP. Oficialul apreciază că mişcarea separatistă este condusă de un “grup mic” cu o influenţă evidentă din partea Moscovei. Situaţia este în schimb la fel de tensionată în Crimeea, unde vineri, pentru a doua zi consecutiv, observatorii militari ai Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) au fost împiedicaţi să intre în peninsulă de persoane înarmate şi cu cagule. Observatorii au ca misiune să încerce să readucă liniştea în Crimeea, unde Parlamentul local a decis să se separe de Kiev şi să organizeze la 16 martie un referendum de alipire a Crimeei la Rusia. Semn al tensiunilor puternice din peninsula ucraineană, ocupată de trupele ruseşti, militanţii au pătruns vineri seara pe teritoriul unei baze a forţelor aeriene ucrainene din Sevastopol. Supusă unor sancţiuni economice şi diplomatice din partea Statelor Unite şi Uniunii Europene, Moscova a ameninţat că a recurs la arma energetică. Gigantul rus Gazprom a avertizat Kievul împotriva unei întreruperi a exporturilor de gaze dacă noua putere nu se achită cât mai repede de datoria de două miliarde de dolari. Acest anunţ a zguduit principalele burse europene. Parisul a cedat 1,15 la sută, Londra 1,12 la sută, dar Frankfurtul a suportat cele mai mari scăderi, cedând 2,01 la sută. La Moscova, o manifestaţie de susţinere a locuitorilor din Crimeea a reunit peste 65.000 de persoane, potrivit poliţiei. Pe scena diplomatică, în pofida intenselor consultări care au loc de o săptămână, occidentalii şi ruşii nu au reuşit să găsească o ieşire din criza care a izbucnit la sfârşitul lui februarie. După tergiversări, Bruxelles-ul şi Washingtonul au agitat spectrul sancţiunilor diplomatice şi economice. Preşedintele american Barack Obama a salutat, vineri, “poziţiile coordonate” ale Uniunii Europene şi Statelor Unite în faţa Rusiei în criza ucraineană în cursul unei conversaţii prin telefon cu cancelarul german Angela Merkel. Integral aduce Ziarul Financiar.

Îngrijorare în Ţările Baltice faţă de situaţia din Crimeea: “Vladimir Putin nu se va opri. Este un nebun” – AFP. Locuitorii Ţărilor Baltice sunt îngrijoraţi de mişcările pe care Rusia le face în prezent în Crimeea, afirmând că preşedintele rus Vladimir Putin “nu se va opri dacă nu este oprit cu forţa. Este un nebun”. Rimantas Gucas, un pensionar lituanian, apreciază, stând în picioare în faţa unei clădiri cenuşii a fostului KGB situate pe o stradă animată din Vilnius, că occidentalii vor repeta erorile din trecut dacă nu vor împiedica Rusia să anexeze Crimeea de la Ucraina, relatează AFP. Preşedintele rus Vladimir Putin “nu se va opri dacă nu este oprit cu forţa. Este un nebun. Ţările baltice ar trebui să fie îngrijorate, da?”, spune pentru AFP acest bărbat în vârstă de 72 de ani care a trăit sub ocupaţie rusă. “Ucraina ne aminteşte de invazia din Ceholsovacia din 1938. Ar trebui să ne aşteptăm de-acum la agresiunea din 1939 asupra Poloniei?”, întreabă Gucas, evocând atacarea acestei ţări de către Germania 09-03-14-EX_5nazistă a lui Adolf Hitler, care a declanşat al Doilea Război Mondial. Lituania se pregăteşte să aniverseze marţi 24 de ani de la proclamarea independenţei faţă de Uniunea Sovietică. Fosta clădire din Vilnius a KGB-ului sovietic adăposteşte astăzi un tribunal şi un muzeu închinat combatanţilor din cadrul rezistenţei antisovietice din perioada 1944-1953. Într-o tentativă eşuată de a înăbuşi independenţa Lituaniei, trupele sovietice au ucis 14 civili luând cu asalt turnul televiziunii din Vilnius, în ianuarie 1991. “Cred că Putin ar trebui să fie numit Putler sau Stalin II. Occidentalii nu au îndurat suferinţele noastre şi ei pur şi simplu nu pot înţelege”, spune Birute Jurksiene, o pensionară. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, dictatorul sovietic Iosif Stalin a ocupat şi anexat toate cele trei ţări baltice – Lituania, Letonia şi Estonia -, după care a ordonat deportări în masă către Siberia. Scutul NATO – Preşedinta Lituaniei, Dalia Grybauskaite, a avertizat că Moscova ar putea să ameninţe şi alte ţări foste comuniste, precum Republica Moldova, Lituania, Letonia, Estonia sau Polonia. “Rusia de astăzi este periculoasă. Rusia de astăzi este imprevizibilă”, a declarat Grybauskaite în cadrul unui summit european desfăşurat recent pe tema situaţiei din Ucraina. “Este vorba despre redefinirea frontierelor”, a adăugat ea, referindu-se la Crimeea. Kestutis Girnius, un expert al Universităţii din Vilnius, apreciază că scenariul din Crimeea este puţin probabil să se repete în ţările baltice, care fac parte din NATO şi UE. “NATO va pierde toată credibilitatea dacă nu va reuşi să le apere. Ea are un motiv primordial de a veni în apărarea lor. Rusia ştie acest lucru şi va încerca să îl evite”, spune el pentru AFP. Washingtonul a mai trimis joi în Lituania încă şase avioane de vânătoare de tip F-15, cu scopul de a consolida supravegherea spaţiului aerian al ţărilor baltice, o misiune pe care o efectuează în cadrul NATO.Cele trei au devenit independente abia în 1991, în timpul prăbuşirii blocului sovietic, şi au aderat în 2004 la Uniunea Europeană şi NATO pentru a-şi consolida independenţa faţă de Moscova.[…] n Letonia şi Estonia, unde rusofonii reprezintă aproximativ un sfert din populaţie, promisiunile Moscovei de a-i apăra pe “ruşii etnici” din Crimeea stârnesc îngrijorări. “Scenariul din Crimeea este asemănător cu cel al ocupării ţărilor baltice de către Uniunea Sovietică în 1940”, a comentat pe Twitter ministrul de Externe al Letoniei, Edgaras Rinkevics. Integral aduce Gandul

Germania şi criza ruso-ucraineană. În crize externe implicând Rusia se manifestă în Germania, prin tradiţie, ezitări majore, generate de contradicţiile dintre două mari şcoli de gândire diametral opuse. Germanii susţin în genere, în proporţie de peste 70 la sută, cursul precaut adoptat de Angela Merkel în faţa agresiunii ruseşti împotriva Ucrainei. Germanii n-au, în genere, nici un fel de încredere în Vladimir Putin. Opt din zece germani sunt mefienţi în ce-l priveşte pe liderul de la Kremlin în măsura în care consideră că Putin ar fi „în stare de orice pentru a impune interesele ruseşti”. În fapt, sunt interesele Kremlinului, şi nu cele „ruseşti” cele pe care le promovează fostul KGB-ist din Dresda. Dar pe mulţi germani îi sperie şi ideea sancţiunilor. Pacifişti în virtutea lecţiilor istorice ale veacului al XX-lea, mulţi cetăţeni ai Republicii Federale ştiu că Germania este o ţară care trăieşte din exporturi şi nu agrează în principiu nici poziţionările agresive, nici boicoturile, cu tot cu previzibilul lor cortegiu de contrasancţiuni. În plus, German Chancellor Angela Merkel and Russian President Vladimir Putin chat as they toured the Hanover industrial fair on April 8, 2013 in Hanover, central Germany. German Chancellor Angela Merkel and Russian President Vladimir Putin opened the fair which is running from April 8 to 12, 2013 and which will present a cross section of key industrial technologies. AFP PHOTO / RONNY HARTMANN        (Photo credit should read RONNY HARTMANN/AFP/Getty Images)istoria şi crimele în masă ale inumanului război antisovietic declanşat de Hitler îi determină pe mulţi nemţi, de asemenea, să sufle în iaurt când vine vorba de Rusia. Ca atare, mai puţin de 40 la sută din germani favorizează, potrivit unui sondaj Infratest Dimap, adoptarea de sancţiuni în reacţie la agresiunea rusească. Dar sunt greu de găsit nemţi care să vadă în Rusia un partener credibil. 75 la sută dintre ei îşi exprimă neîncrederea în preşedintele federaţiei ruse, Putin. Doar 15% cred că Moscova ar fi „de încredere”. Ceea ce spune mult. Rămânem în vest? Opiniile multor germani cu privire la drumul de urmat reflectă poziţiile oficiale adoptate în baza celor două doctrine care, de la reunificarea celor două state germane postbelice încoace, subîntind toate deciziile strategice luate la Berlin cu privire la conflicte implicând Moscova. Unul din cele două curente a rămas fidel paradigmei propuse şi impuse de primul cancelar post-belic al Germaniei Federale. Minte lucidă, creştin-democratul Konrad Adenauer postulase necesitatea eternă a ancorării ferme a Republicii Federale în sistemul de valori şi de alianţe politice, economice şi militare occidentale. În epoca lui, împărţirea Germaniei post-naziste determinase apariţia în inima Europei a două state germane, între care unul, comunizat de urgenţă de către Stalin, rămăsese la cheremul tancurilor sovietice şi al poliţiei politice comuniste. În aceste condiţii, Stalin, o minte capabilă să gândească neconvenţional şi net mai flexibilă decât se crede îndeobşte astăzi, i-a întins lui Adenauer o teribilă capcană. I-a oferit reunificarea statelor germane şi dreptul unei proxime Germanii reintegrate de a se înarma în schimbul neutralităţii. Oferta era, evident pe cât de tentantă, pe atât de otrăvită, întrucât implica scoatarea Republicii Federale din pactul defensiv nordatlantic, separarea vestgermanilor de americani şi de valorile democraţiilor occidentale şi reorientarea lor pe un nou drum virtual naţionalist. Spre lauda lui Adenauer, marele om de stat creştin-democrat a rezistat ispitei. Nu la fel au decis şi acţionat unii dintre contemporanii şi urmaşii săi. În cursă a căzut de altfel prompt liderul liberalilor din epocă, Thomas Dehler, ajuns, acum exact 60 de ani la cârma FDP. Integral aduce Deutsche Welle – Articol important, merita citit integral!

Întrebări de weekend: despre laşi si laşitate

Moto:

Sfîntă Laşitate Românească

Datorită ţie stăm în umbră,
Nu mai pot valorile să crească,
Stăm de-un veac cu mîinile în şolduri –
Sfîntă laşitate românească!

Şi de-atîta chin şi de durere,
Nu mai pot nici mamele să nască,
Nu primim nimic, dar ni se cere –
Sfîntă laşitate românească!

Trădători cu sufletul de slugă,
Ce-au ajuns la viaţa boierească,
Au venit la sînul tău să sugă –
Sfîntă laşitate românească!

Damian Ureche – 1981 (integral AICI)

Laşitatea este un subiect care poate fi  tratat amplu sau concins, in ambele cazuri neplacut. Lasitatea este opusul curajului, ambele comportamente au bineinteles un fond genetic (minor), dar in marea majoritate a cazurilor ambele sunt generate de educatie, formare sufleteasca si de experienta individului.

 08-03-14-P_13Conform DEX, un om las este lipsit de curaj și de sentimentul onoarei;  un om fricos, mișel. Absolut adevarat, dar lucrurile de obicei sunt  mult mai complexe decat aceasta simpla definitie. Intotdeauna comportamentul nostru incepe dupa intrebarea “ce este mai bine pentru mine?” aceasta intebare subjuga de fapt pe “ce vreau să fac”? sau “ce trebuie sa fac”. Doua atitudini “prudenta si resemnare” sau “cutezanta si atitudine.” Daca “prudenta” este ancorata in profundul si ancestralul sentiment de supravietuire, “cutezanta si atitudinea” necesita existenta unui set de valori mai puternic de nesitatea prudentei. Fara aceste valori nu poate exista energia necesara curajului si asumarii.

Sunt toti laşii subjugati instinctului de supravietuire sigura si prudenta? Personal nu cred! Multi dintre acesti oameni sunt tributari unor sentimente pe care nu le pot stapani – rusinea, santajul, decaderea financiara, lichidarea statutului social. Pentru multi dintre ei laşitatea este buncarul in care intra pentru a nu primi o hotarare pe care nu o pot lua. Din nefericire, multi politicieni prin lasitatea lor creeaza catastrofe de multe ori ireparabile, alteori seamana recolta unor altor mari tragedii.

Iesirea din laşitate nu poate fi asteptata nici in cateva zile si nici macar in cativa ani. Aceasta iesire se poate genera numai prin educatie la valori altele decat banul SAU de un cataclism social asemanator cu cel care se intampla astazi in Ucraina sau cu poate ce s-a intamplat la noi in ’89.

Din nefericire viitorul nu este incurajator. Europa este categorică şi impetuoasă cînd este să-şi exprime (verbal) consternarea, protestul sau revolta de ceea ce fac rusii in Crimeea , devine laşă cînd trebuie să acţioneze clar pentru a contracara activitatea rusilor in Ucraina.

 Ca de obicei – 3 intrebari:

  • Sunt romanii mai lasi decat alte popoare?
  • Lasitatea liderilor induce lasitatea electoratului sau invers?
  • Trebuie sa asteptam un cataclism pentru a iesi din lasitate?

Femei reale şi puţin imaginare

Sunt femei care m-au influentat profund in viata mea intelectuala, unele care au existat, altele care nu stim cat au existat sau daca au existat, bineinteles ca nu am cunoscut personal pe niciuna dintre ele. Cred ca ziua de 8 martie este o zi buna sa le omagiez mentionandu-le.

 In primul rand doua figuri feminine imaginare total, ambele entitati partenere ale lui Yahve, Aşera si Şehina (am scris despre ele AICI si daca doriti si AICI) o alta figura mitologica probabil insa reala a fost Maria Magdalena (despre ea am scris AICI cateva postari). Dupa acestea, in ordine alfabetica ma gandesc la Anna Akhmatova, Karen Armstrong, Vicki Baum, Pearl S. Buck, Emily Dickinson, Anne Frank, Marilynne Robinson, Françoise Sagan, Madame de Staël, Virginia Woolf. Datorez  fiecareia din ele altceva, dar pana la urma, ele pentru mine alcatuiesc un intreg intelectual.

Magazin De la Ahmatova am invatat lirica tragica, de la Karen Amstrog (singura in viata) am invatat ca in lupta intre fizic si spirit, spiritul poate castiga, am mai invatat ca toleranta este posibila si nimeni nu are monopolul adevarului nici macar savantii. Vicki Baum m-a invatat cum sa scriu clar si sa reusesc sa simplific cele mai comlicate lucruri. De la Pearl S. Buck am invatat  cum poti deveni sincretic si sa-ti traiesti viata in lumi diferite unind frumosul din ambele. Emily Dickinson este dupa parerea mea cea mai buna poeta a limbii Engleze, Harold Bloom o considera egala lui  Walt Whitman, eu cred ca ea este peste el cu cel putin o clasa, limba ei este ultimativul limbii Americane moderne.

 Anne Frank este pentru mine intruchiparea durerii unei neimpliniri si monstruozitatea fiintelor umane care ucid suflete nevinovate, Marilynne Robinson este artista nuvelei, nimeni nu poate scrie atat de bine antagonismul vietii Americane, nuvela ei de frunte Gilead a aparut si in limba romana, superba carte, de la ea am invatat cum poti construi diverse intrigi care se unesc si se despart ca bratele unui rau.

 Françoise Sagan este ultima romantica a Europei, puterea talentului ei a fost covarsitoare, cum naiba poate o fata de 18 ani sa scrie o carte la nivelul Bonjour Tristesse si sa nu se sinucida dupa ce a terminat-o. Forta destructiva a caracterului ei a fost balansata intotdeauna de marele ei talent, de la Sagan am invatat senzualitatea scrisului.

Madame de Staël este tot ceea ce nu mai exista astazi, ea este visul pierdut al prezentului si inferioritatea lui spirituala, ea este dorul pentru o viata mai molcoma si mai spirituala. Virginia Woolf reprezinta un reper al geniului “neinteles”, impins de aceasta neintelegere pana la nebunie. De la Virginia Woolf am invatat ceea ce nu este voie de facut, sa-ti amesteci realitatea literara cu cea in care traiesti. Creatia este paralela si nu in loc de.

Astazi este exact ziua in care trebuie sa ne amintim de placerile simtite prin operele acestor genii feminine.

La multi ani doamnelor si domnisoarelor!

Sfârşit de săptămână – 8 martie / Ponta-3 cu programul “Dacă permite bugetul”

Bună dimineata intr-o zi de sâmbata, sfârsit de săptămâna.  În regiunile sudice şi sud-estice, mai ales ziua, cerul va fi mai mult noros şi local va mai ploua slab. În restul teritoriului cerul va fi variabil, cu înnorări temporare, iar ploile se vor semnala izolat. Vor fi precipitaţii mixte local în zona montană şi trecător, posibil, şi în Moldova. 08-03-14-P_1Vântul va sufla slab şi moderat, cu intensificări în sud-est şi la munte, iar trecător şi în celelalte zone. În a doua parte a nopţii vântul se va întensifica în nord-est, iar pe crestele Carpaţilor Orientali va fi tare.

 Temperaturile maxime, mai ridicate decât mediile multianuale ale perioadei în vest, nord şi centru, vor fi cuprinse între 5 grade în Dobrogea şi 15 grade în Banat şi dealurile Crişanei, iar cele minime între -2 şi 4 grade. În zonele joase, izolat, dimineaţa şi mai ales noaptea va fi ceaţ

În Bucureşti, cerul va  fi mai mult noros şi trecător, mai ales ziua, va ploua slab. Vântul va sufla în general moderat. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de 8 grade, iar cea minimă va fi de 1…3 grade.

 Curs valutar BNR  valabil azi:    1 EURO = 4. 4931 RON; 1 USD = 3. 2352 RON; 1 EURO = 1. 3888 USD; Francul elvetian 3. 6853 RON. Gramul de aur 140.2993 RON. Evolutia saptamanala o puteti vedea aici

Programul de Guvernare 2014-2016: USL dispare oficial din document, UDMR nu este inclus. Programul de Guvernare actualizat a fost publicat, astăzi, pe site-ul oficial al Executivului. Din document a fost eliminată denumirea defunctei Uniuni Social Liberale. Prevederile referitoare la minorităţi şi solicitările UDMR nu 08-03-14-P_2au fost incluse în actualul program. Programul de Guvernare 2014-2016, care a fost aprobat în şedinţa de Guvern, a fost actualizat şi s-au eliminat revizuirea Constituţiei, armonizarea legislaţiei electorale, dar şi orice referire la alianţa USL. În vechiul program, adoptat în 2012, se arăta că “revizuirea Constituţiei este un demers ce nu poate fi amânat” şi se preciza că Legea fundamentală “ar trebui să clarifice atribuţiile şi raporturile dintre principalele autorităţi publice”. De asemenea, a fost eliminată referirea la Codul electoral, care ar fi urmat să asigure “abordarea consensuală la nivelul clasei politice” şi armonizarea legislaţiei electorale. O altă modificare vizează termenul impus de fosta coaliţie de guvernare pentru îndeplinirea obiectivelor enunţate în program. “Acest program este creat pentru o construcţie pe minim patru ani, o construcţie puternică, progresistă, de viitor, bazată pe valorile libertăţii, corectitudinii, dreptăţii şi responsabilităţii”, se arăta în Programul din 2012. În documentul adoptat recent, a fost eliminată orice referire la durata construcţiei politice. De asemenea, lipseşte orice referire la compoziţia politică a Guvernului, iar prevederile referitoare la minorităţi au rămas nemodificate. Adevarul.

Traian Băsescu: Ponta, Antonescu și Dragnea sunt politicieni care vor plăti factura minciunii. Președintele Traian Băsescu consideră că Victor Ponta, Liviu Dragnea și Crin Antonescu vor plăti la un moment dat “factura minciunii”, transmite HotNews. Întrebat dacă în politică este la fel ca în showbiz, contând mai mult show-ul 08-03-14-P_3decât adevărul, președintele a răspuns: „In politica merge cu minciuna pana la un punct. Adica, poti sa incerci sa te arati a fi altceva, pana cand se prinde lumea si atunci ai o factura extrem de ridicata de platit. Si eu pot sa spun cativa politicieni care vor plati factura minciunii: Victor Ponta, Crin Antonescu si Dragnea. Sunt trei politicieni care vor plati factura minciunii”. Potrivit președintelui, este cert faptul că “și în politică sunt dame de companie”. “Trebuie sa recunosc ca uneori politicienii imi creeaza un sentiment de neputinta extraordinar, dar eu o tin pe-a mea inainte. Cu pagaia rupta, dar incerci sa ajungi la capat. Patzaichin (canoistul Ivan Patzaichin – n.r.) a iesit campion olimpic cu pagaia rupta, eu nu o sa ies campion olimpic cu clasa politica care schioapata si vrea sa modifice Codul Penal, vrea sa introduca amnistia si tot protejeaza in Parlament pe cei care trebuie sa mearga in fata Parchetului si a judecatorilor. Aduce B1TV

Numărul românilor care trăiesc în Germania a crescut cu 30,4% în 2013. Numărul străinilor care trăiesc în Germania a atins un nivel record anul trecut, 7,6 milioane de persoane dintr-o populaţie totală de 80,5 milioane de locuitori, iar românii au înregistrat cea mai mare creştere procentuală (30,4%), arată cifrele publicate 08-03-14-P_4vineri de Oficiul federal de statistică (Destatis). Destatis precizează că numărul străinilor care trăiesc în Germania a crescut anul trecut cu 419.900 de persoane, sau 5,8%, atingând cel mai ridicat nivel de la debutul colectării datelor statice cu privire la acest indicator în 1967. Cea mai mare parte a noilor veniţi (316.09 persoane) sunt din Uniunea Europeană, în special din Polonia şi Ungaria. Creşterile procentuale cele mai mari au fost înregistrate însă în cazul celor proveniţi din România (30,4%) şi Bulgaria (23,6%), chiar dacă în valoare absolută contingentele din cele două ţări sunt limitate. De exemplu, în cazul românilor, un număr de 62.372 persoane erau înregistrate la sfârşitul anului 2013 în registrul central al străinilor din Germania (AZR), faţă de 45.804 persoane la finele lui 2012. A crescut însă şi numărul imigranţilor din ţările Europei de Sud afectate de criză, cu o creştere de 13% a numărului spaniolilor, cu 6% a grecilor şi cu 4% a italienilor. Un număr de 63.719 de persoane provenite din cele trei ţări trăiau în 2013 în Germania, cu 6% mai mult decât în 2012. Integral in Capital.

Document / Programul ”Dacă permite bugetul”, pe care Guvernul își va angaja răspunderea în Parlament. Guvernul a publicat vineri programul după care va guverna în noua formulă politică. Documentul, adoptat în ședința de joi, conține o serie de obiective de guvernare, însă, potrivit declarațiilor insistente ale premierului Victor Ponta, nu e un program de guvernare, ci ”un program”. Precizările primului ministru se înscriu în contextul controverselor pe numirea noului guvern și necesitatea, constituțională, de a-și supune programul aprobării legislativului.  Unele erori acreditează ideea că proiectul a fost improvizat în grabă, prin preluarea unor paragrafe cu copy-paste fără să țină cont de schimbarea situației. Astfel, premierul Victor Ponta a fost nevoit să 08-03-14-P_5ceară, telefonic, de la Ruse, unde se afla în ședință cu premierul bulgar, modificarea capitolului referitor la privatizarea CFR Marfă, în documentul trimis la Parlament. Noua formulare o prelua pe cea veche, privind vânzarea unui pachet minoritar de acțiuni, în contradicție cu decizia CSAT și cu negocierile cu FMI. Documentul conţine intervenţii minimale pe programul de guvernare al USL, aprobat la învestirea guvernului din decembrie 2012, însă :     au fost eliminate cele câteva măsuri care s-au realizat deja (de exemplu reîntregirea salariilor tăiate în timpul lui Emil Boc); a fost introdusă condiţionarea “dacă o va permite cadrul fiscal-bugetar” pentru toate măsurile de reducere a impozitelor sau de stimulare a investiţiilor – diminuarea TVA, scutirea impozitului pe profitul reinvestit, reducerea CAS. ; a fost scoasă integral promisiunea “Reducem la jumătate numărul de taxe parafiscale” (de la capitolul Finanţe) şi au dispărut toate enunţurile categorice referitoare la reducerea poverii fiscale şi stimularea mediului de afaceri. Integral aduce Curs de Guvernare.

Recoltă mai slabă în 2014. Producţia de grâu, orz şi rapiţă, cu până la 16% mai mică decât în 2013. Dacă în 2013 agricultura a avut o contribuţie semnificativă la creşterea economică, anul acesta estimările nu sunt la fel de optimiste. Comisia Europeană spune că producţiile de grâu, orz şi rapiţă vor fi mai mici, în 2014. Potrivit 08-03-14-P_6estimărilor de la Bruxelles, fermierii din România vor strânge în această vară 6,9 milioane de tone de grâu, 1,4 milioane de tone de orz şi 500.000 de tone de rapiţă. Sună bine, la prima vedere, însă producţiile sunt cu până la 16 la sută mai mici comparativ cu 2013. Totuşi, spun specialiştii, nu va fi un an dezastruos. Producţiile estimate rămân peste media ultimilor cinci ani. Iar în bani, asta înseamnă încasări de circa un miliard şi jumătate de euro. Şi fermierii din regiune vor avea parte de recolte în scădere. La ruşi, de exemplu, producţia de grâu va fi cu 5 procente sub nivelul din 2013, iar în Ucraina cu 8 la sută. România va reuşi în acest fel să-şi consolideze a cincea poziţie din UE, la producţia de grâu. Se va afla în spatele Franţei, Germaniei, Marii Britanii şi Poloniei. Digi24.

Dialoguri incredibile între cei care îl ajutau pe Ruşanu să preia controlul ASF. Laura Chiţoiu raporta că Dăianu e “cu capra în avion”. Detalii inedite apar în dosarul în care fostul şef al Autorităţii de 08-03-14-P_7Supraveghere Financiară (ASF), Dan-Radu Ruşanu (64 de ani), a fost arestat preventiv pentru 30 de zile. El este cercetat pentru favorizarea infractorului, influenţarea declaraţiilor, constituirea unui grup infracţional organizat şi complicitate la abuz în serviciu. Potrivit interceptărilor DNA, finii săi, Laura şi Daniel Chiţoiu, nu erau străini de încercările lui Ruşanu de a deţine controlul ASF. Laura este director în cadrul ASF, s-a suspendat după începerea anchetei, şi are un salariu de aproape 6.000 de euro, iar Daniel este deputat PNL şi ocupa funcţiile de vicepremier şi ministru de Finanţe. Una din ţintele “naşului” era iniţierea unei Ordonanţe de Urgenţă, promovată de finul său, privind modificarea funcţionării ASF. Prin această Ordonanţă, dată pe 16 octombrie 2013, a putut fi îndepărtat Daniel Tudor, vicepreşedinte al ASF cu atribuţii în sectorul asigurărilor. Motivul: nu şi-a echivalat studiile şi nu avea vechime de nouă ani în domeniul financiar. În locul lui urma să fie numit Marian Mîrzac, membru neexecutiv în cadrul conducerii ASF. Potrivit interceptărilor, Laura şi Marian discutau în timpul serviciului despre OUG. Integral aduce EVZ

Frunzăverde confirmă negocierile PNL – PPE: Eu negociez intrarea PNL în PPE, vom intra anul acesta. Negocierile pentru intrarea PNL în PPE au fost asumate de vicepreşedintele Sorin Frunzăverde, care a 08-03-14-P_8declarat că poartă discuţii în acest sens cu Joseph Daul, preşedintele PPE. În aceste zile, la Dublin are loc Congresul PPE, unde se alege viitorul preşedinte al popularilor europeni, dar şi propunerea PPE pentru preşedinţia Comisiei Europene. La evenimentul de la Dublin participă şi preşedintele Traian Băsescu. Preşedintele PNL, Crin Antonescu, a declarat pentru gândul că Sorin Frunzăverde nu a primit un astfel de mandat de negociere din partea conducerii PNL. Vicepreşedintele PNL, Sorin Frunzăverde, a declarat pentru gândul că negociază cu liderii PPE intrarea liberalilor în grupul popularilor europeni. Potrivit acestuia, negocierile PNL se poartă cu Joseph Daul, preşedintele PPE. Liderul PNL, Crin Antonescu, îl contrazice pe Sorin Frunzăverde şi a precizat pentru gândul că Frunzăverde nu a primit un mandat de negociere cu PPE. Integral in Gandul.

Seful Fiscului: Voi trimite inspectia fiscala la 11 persoane cu venituri mari, la care am estimat diferente de venit de 30 de milioane de euro. Evaziunea fiscala din Bucuresti este de 30-33%. Gelu Stefan Diaconu, presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, anunta intr-un interviu pentru HotNews.ro 08-03-14-P_9ca din verificarea de pana acum a 26 de posesori de mari averi au rezultat 11 cazuri care vor fi supuse inspectiei fiscale. In cele 11 cazuri ar fi o diferenta de venit de 30 de milioane de euro. Diaconu explica si de ce nu si-a dat demisia din structura guvernamentala alaturi de colegii sai liberali si sustine ca nu este finul lui Dan Radu Rusanu. Diaconu vorbeste si despre investigatia jusrnalistica legata de asocierea sotiei sale cu off-shore-uri cipriote, sustinind ca a uitat sa-si actualizeze in declaratia de avere majorarea de capital a firmei sotiei.  Rep: In urma cu o saptamana ati declarat ca nu veti demisiona de la conducerea ANAF, deoarece un astfel de gest ar avea posibile consecinte ireparabile asupra bugetului de stat si ca elementele de natura rationala trebuie sa prevaleze, nu cele emotionale. Care sunt acele consecinte ireparabile? GSD: Am spus posibile consecinte, nu de consecinte imediate, de ne-evitat. M-am bazat pe faptul ca, institutia aflata la inceputul procesului  de reorganizare, in cursul lunii septembrie 2013, imediat dupa punerea in aplicare a Ordonantei privind reorganizarea ANAF, cand s au reasezat strucuturile de conducere, a fost luna in care s-a inregistrat cea mai scazuta colectare, fiind un semnal extrem de serios ca atunci cand conducerile unitatilor ANAF sunt instabile, aceasta se vede in reducerea colectarii. Integral aduce HotNews

Consiliile judeţene pregătesc bugete de război. Banii, alocaţi pentru cartele de alimente. Consiliile judeţene au primit o adresă de la Administraţia Finanţelor Publice prin care li se cere să pregătească un buget de război până la data de 15 martie. ”Toate Consiliile judeţene au primit această solicitare. Am înţeles însă că pentru 08-03-14-P_10judeţele de frontieră şi, în special, cele aflate la graniţa cu Ucraina s-a cerut să se urgenteze proiectarea acestor bugete. Banii vor veni direct de la Guvern. Astfel de bugete se fac periodic, însă acum vorbim despre o situaţie de criză, ţinând cont de evenimentele din Ucraina”, a precizat, pentru România liberă, Theodor-Sebastian Sârghie, consilierul preşedintelui Consiliului Judeţean Suceava, Cătălin-Ioan Nechifor. Informaţia privind constituirea unui buget de război ne-a fost confirmată şi de preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani, Florin Ţurcanu. ”Nu e nimic spectaculos. Odată la patru ani, la nivelul tuturor consiliilor judeţene se face acest lucru. Nu are nici o legătură cu Ucraina. E adevărat că am primit de la Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice o astfel de solicitare. Ni s-a spus să solicităm un buget de război, în valoare de 15 miliarde de lei vechi. Nu vă pot spune pe ce se vor cheltui banii respectivi, că nu am adresa în faţă. Pe cartele de alimente…”, a spus Ţurcanu. Ministerul Finanţelor Publice a confirmat că s-au trimis solicitări către Consiliile Judeţene pentru întocmirea bugetului de stat pentru război. Romania Libera

Fostul director adjunct al APIA, arestat la domiciliu. Fostul director general adjunct al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA), Aurel Pană, va sta în arest la domiciliu pentru 30 de zile, în urma unei decizii definitive a Curţii de Apel Bucureşti, care a înlocuit măsura arestului preventiv. Conform legii, pe durata arestului la domiciliu Aurel Pană nu are voie să părăsească imobilul din Bucureşti în care locuieşte, fără permisiunea organului judiciar în faţa căruia se află cauza. El trebuie să se prezinte în faţa judecătorului de cameră preliminară şi a instanţei de judecatâ ori de câte ori este chemat. În plus, Pană nu are voie să comunice cu Mugur George Voinea, trimis şi el în 08-03-14-P_11judecată în acelaşi dosar, sau cu martorii din cauză. “Atrage atenţia inculpatului că în caz de încălcare cu rea credinţă a măsurii sau a obligaţiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive”, conform deciziei instanţei Curţii de Apel Bucureşti. Aurel Pană şi Mugur George Voinea, membru PC şi director al unei firme, acuzaţi de fapte de corupţie, au fost trimişi în judecată de procurorii anticorupţie, în 8 noiembrie 2013.Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) au dispus trimiterea în judecată a lui Aurel Pană, pentru săvârşirea infracţiunilor luare de mită şi trafic de influenţă, şi a lui Mugur George Voinea, director la SC Evalserv Standard SRL, cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă şi complicitate la luare de mită. În rechizitoriul întocmit, procurorii au reţinut că, în perioada mai – august 2013, inculpatul Pană Aurel, în calitate de director general adjunct la APIA şi de preşedinte al comisiei de evaluare a ofertelor pentru achiziţia de ulei în cadrul programului PEAD 2013, împreună cu inculpatul Voinea George Mugur, în baza unei înţelegeri prealabile, a pretins de la denunţător un comision de 10 la sută din valoarea contractelor adjudecate de societatea administrată de denunţător, circa 5.200.000 lei (aprox. 1.200.000 de euro) şi externalizarea serviciilor de transport, în scopul de a-şi îndeplini sau de a nu întârzia îndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu în legătura cu procedura de achiziţie pentru ulei organizată de APIA. Integral aduce Ziarul Financiar

8 Martie sau saltul de la tovarăşe la doamne. Deşi astăzi întreaga lume îmbrăţişează ziua de 8 Martie ca fiind dedicată femeilor de orice vârstă, meserie sau culoare politică, la origini această sărbătoare a fost puternic legată de mişcările socialiste şi comuniste. Ca o ironie a istoriei, această zi a ajuns acum să servească din plin interesele 08-03-14-P_12comerciale ale „capitaliştilor mânjiţi de sângele popoarelor“. Istoria spune că prima Zi Naţională a Femeii s-a sărbătorit în Statele Unite pe 28 februarie 1909, în urma unei declaraţii a Partidului Socialist american. Un an mai târziu, în august 1910, s-a organizat o Conferinţă Internaţională a Femeilor, ca un preambul la cea de-a doua întâlnire a Internaţionalei Socialiste de la Copenhaga. Inspirată de modelul tova­răşelor americane, socialista germană Luise Zietz, susţinută de comunista Clara Zetkin, a propus înfiinţarea unei sărbători anuale, internaţionale, de astă dată a femeii, fără a propune însă o dată anume. Delegaţii (100 de femei din 17 ţări) au aprobat propunerea, pe care o vedeau ca pe o bună modalitate de promovare a egalităţii drepturilor între femei şi bărbaţi, în special în ceea ce priveşte dreptul la vot. n anul următor, pe 18 martie 1911, Ziua Internaţională a Femeii a fost sărbătorită pentru prima oară de mai bine de un milion de oameni în Austria, Danemarca, Germania şi Elveţia. Numai în Imperiul Austro-Ungar s-au înregistrat peste 300 de demons­traţii. Cea mai spectaculoasă a fost cea de la Viena, unde o mulţime de femei au mărşăluit pe celebra arteră Ringstrasse, care încercuieşte centrul istoric, cu lozinci prin care îi omagiau pe martirii Comunei din Paris. Femeile cereau dreptul la vot şi pe cel de a putea fi, la rândul lor, alese în funcţii publice. Vienezele demonstrau, de asemenea, împotriva discriminării de gen la angajare. Integral aduce Romania Libera

 La multi ani doamnelor!

 

Ştiri Externe: 8 martie 2014 / Scandal financiar în Austria – banii politici şi tranzacţii dubioase

Malaysia Airlines a pierdut contactul cu un avion cu 239 de persoane la bord. Malaysia Airlines confirmă că zborul MH370 a pierdut contactul cu centrul de control al traficului aerian de la Subang, sâmbătă, la ora 02.40 (vineri, 18.40 GMT), anunță compania aeriană pe contul său de Twitter. Zborul MH370, operat cu un aparat Boeing B777-200, a decolat din Kuala Lumpur sâmbătă la ora 00.41 (vineri, 16.41 GMT) și era așteptat să aterizeze la Beijing la ora 06.30 (vineri, 22.30 GMT).La bordul avionului se aflau 227 de pasageri, printre care doi copii, și 12 membri ai echipajului.Malaysia Airlines acționează în prezent împreună cu autoritățile care au trimis în acțiune o 08-03-14-EX_06echipă de căutare și salvare pentru a localiza avionul.Agerpres/ UPDATE: Avionul Malaysian Airlines, dispărut în spațiul aerian vietnamez, se presupune că s-ar fi prăbușit în mare. Un Boeing-777 al companiei Malaysia Airlines, care dispăruse sâmbătă în spațiul aerian vietnamez, cu 227 de pasageri și 12 membri ai echipajului la bord, s-ar fi prăbușit în mare, nu departe din insula vietnameză Tho Chu, informează Reuters, citând media de stat de la Hanoi, cu referire la un ofițer din marina vietnameză. Potrivit unor informații preliminare, avionul s-ar fi prăbușit la 153 de mile (300 km) distanță de insula Tho Chu, situată la nord nord-vest de capul Ca Mau, între Vietnam și Malaysia. Aeronava, care zbura pe ruta Kuala Lumpur-Beijing a dispărut sâmbătă dimineață în spațiul aerian al Vietnamului, la două ore după decolare, a anunțat guvernul de la Hanoi, potrivit agențiilor internaționale de presă. ‘În momentul de față nu există vase ale marinei vietnameze în această zonă, de aceea trebuie să cerem celor din insula Phu Quoc să pregătească ambarcațiuni pentru operațiunea de salvare’, a declarat amiralul Ngo Van Phat publicației online Tuoi Tre. Tho Chu și Phu Quoc sunt situate în sud-vestul, respectiv sudul Vietnamului. […] La bordul avionului cu 227 de pasageri și 12 membri ai echipajului — număr confirmat de companie — se aflau rezidenți din 13 țări. Ultimul contact radio a avut loc când aeronava se afla deasupra Mării Chinei de Sud, aproximativ 220 km de coastă, dar faptul prăbușirii aeronavei nu a fost încă oficial confirmat. Integral aduce Agerpres

Virus cibernetic de spionaj atribuit Rusiei vizează reţele guvernamentale ale ţărilor NATO. Un program de spionaj informatic pe care specialiştii îl consideră opera serviciilor secrete ruse vizează reţelele 08-03-14-EX_07guvernamentale ale statelor membre ale Alianţei Nord-Atlantice, oficiali de la Bucureşti anunţând că România nu a fost afectată direct de acest virus. Sute de computere guvernamentale din ţări europene şi din Statele Unite au fost afectate de virusul cibernetic Turla, despre care experţii cred că este opera Guvernului Rusiei. “Este vorba de un virus informatic sofisticat (…) care are vizează obiective guvernamentale occidentale. Poartă toate caracteristicile Rusiei”, explică Jim Lewis, expert la Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale de la Washington. Serviciul Federal rus de Securitate (FSB) a refuzat să comenteze informaţiile. În mod similar au procedat Pentagonul şi Departamentul american pentru Securitatea Internă. Virusul cibernetic este monitorizat de serviciile de spionaj de câţiva ani, iar compania de profil Symantec estimează că aproximativ 1.000 de reţele au fost accesate de acest soft de spionaj. Aduce Mediafax

Îngrijorare printre oligarhii ruşi că şi-ar putea vedea îngheţate activele din străinătate din cauza intervenţiei Rusiei în Crimeea. În cercurile oamenilor de afaceri din Rusia a început să se instaleze panica. Mulţi din oligarhii ruşi care au afaceri în Europa şi SUA se tem că le vor fi îngheţate sau chiar mai rău, naţionalizate 08-03-14-EX_08conturile din băncile occidentale şi bunurile imobiliare. Potrivit presei ruse, unii dintre oligarhii ruşi s-ar fi înţeles să crească presiunea asupra apropiaţilor preşedintelui Vladimir Putin pentru ca aceştia să-l determine pe liderul de la Kremlin să-şi schimba poziţia Rusiei faţă de Ucraina. Cu toate că sunt conştienţi că riscă să provoace furia lui Vladimir Putin au decis să rişte mai ales după ce au văzut ce au păţit oligarhii ucraineni. Cei care l-au susţinut pe preşedintele demis Viktor Ianukovici au fost puşi „pe lista neagră“ a SUA şi NATO, iar cei care au finanţat Euromaidanul de la Kiev nu au conturile îngheţate de către băncile occidentale. Joi, Preşedintele Statelor Unite, Barack Obama, a anunţat că autorizează impunerea unor restricţii în acordarea de vize de călătorie „ca răspuns la încălcarea în curs, de către Rusia, a suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Ucrainei“. De asemenea, Obama a autorizat prin decret blocarea averilor „celor care sunt implicaţi în mod direct în destabilizarea Ucrainei, inclusiv în intervenţia militară din Crimeea“, a precizat Departamentul de Stat într-un comunicat. Integral aduce Adevarul

Jean-Claude Juncker a fost ales candidatul PPE la presedintia Comisiei Europene. Jean-Claude Juncker (Luxemburg) a fost ales candidatul Partidului Popular European pentru presedintia Comisiei Europene, in cadrul Congresului PPE de la Dublin, potrivit AFP. Fostul premierul al Luxemburgului si fostul lider al eurogrupului 08-03-14-EX_09a castigat in fata comisarului european francez Michel Barnier pentru a conduce campania PPE la alegerile europene ce vor avea loc intre 22 si 25 mai.    Jean-Claude Juncker este fost lider al eurogrupului si fost prim-ministru al Luxemburgului. El este sustinut de partidul sau CSV (Partidul Popular Crestin Social din Luxembourg) si are sprijinul Uniunii Crestin Democrate, partidul cancelarului german Angela Merkel. Luxemburghezul este sprijinit si de partidul Nea Demokratia, din Grecia. Juncker il va infrunta pe germanul Martin Schulz, desemnat candidat al socialistilor europeni, saptamana trecuta la Roma. Castigatorul acestui duel va fi in mod ideal succesorul lui Jose Manuel Barroso in fruntea Comisiei Europene, chiar daca desemnarea nu se face automat. Alegerea se va face de asemenea in cadrul unor negocieri pentru trei pozitii: presedintele Parlamentului European, presedintele Consiliului European si seful diplomatiei UE. Juncker si-a exprimat vineri foarte clar preferinta sa pentru postul de presedinte al Comisiei. In timpul discursului, tinut pe rand in germana, engleza si franceza, el s-a prezentat dreptul omul consensului, oferindu-se sa “construiasca poduri in Europa”. Jean-Claude Juncker, in varsta de 59 de ani, a ocupat functia de prim-ministru al Luxemburgului in perioada 1995-2013, la momentul incheierii mandatului fiind cel mai longeviv premier din Uniunea Europeana. Unul dintre artizanii monedei euro, el a fost si primul presedinte permanent al Eurogrupului (in perioada 2005-2013), care reuneste ministrii de Finante din tarile zonei euro. Integral aduce HotNews

Provocările asupra Moldovei au început. Şeful Serviciului de Informaţii şi Securitate (SIS) al Republicii Moldova, Mihai Balan, a înştiinţat vineri autorităţile centrale de la Chişinău despre posibile provocări din partea forţelor separatiste de la Tiraspol. În cadrul şedinţei Comisiei parlamentare pentru securitatea statului, Mihai Balan a precizat că SIS deţine informaţii sigure despre provocările care se pun la cale şi este pregătit să le contracareze. Nu s-a anunţat despre ce provocări este vorba, dar preşedintele Comisiei pentru securitate naţională, Alexandru Stoianoglo, a dat de înţeles că acestea au legătură cu evenimentele din Ucraina. Stoianoglo a spus că structurile 08-03-14-EX_10abilitate au primit toată informaţia necesară şi sunt pregătite „să facă faţă situaţiei”. […]Analiştii politici de la Chişinău susţin că presiunile ruseşti asupra Republicii Moldova vor creşte pe măsură ce se apropie momentul semnării Acordului de Asociere Moldova – UE. În opinia lor, Rusia va face uz de întregul său arsenal de opresiune pentru a bloca parcursul european al Republicii Moldova, iar preşedintele Poloniei şi mai mulţi experţi americani au exprimat temerea că Moldova ar putea fi următoarea victimă a agresiunii ruseşti. Primele semnale au fost deja transmise. Vineri, vicepremierul rus Dmitrii Rogozin a postat pe o reţea de socializare un mesaj în care atenţionează asupra „inviolabilităţii politicii Rusiei de ajutorare socio-economică şi umanitară a Transnistriei, precum şi integritatea formatului actual al operaţiunii de menţinere a păcii şi al prezenţei militare a Rusiei la Nistru”. (…) „În contextul crizei politice și economice la scară largă din Ucraina, orice încercare de a împiedica libertatea de comunicare a Transnistriei cu lumea exterioară reprezintă o amenințare directă la adresa securităţii şi a libertăţilor constituţionale a celor 200.000 de cetăţeni ruşi care locuiesc în Transnistria. Rusia nu uită niciodată că este garantul drepturilor constituţionale ale cetăţenilor săi”, scrie Rogozin pe facebook. […]250.000 $ pentru un deputat. În luna februarie 2014, doi deputaţi din coaliţia de guvernare au denunţat tentative de a fi cumpăraţi de către un controversat om de afaceri cu conexiuni ruseşti. Joi, deputatul coaliţiei de guvernare Iurie Bolboceanu şi-a anunţat retragerea din fracţiunea Partidului Democrat, dar a negat că ar fi primit bani în schimbul plecării sale, iar vineri, 7 martie, dimineaţă, o persoană a fost reţinută de ofiţerii Centrului Naţional Anticorupţie sub acuzaţia de tentativă de corupere a deputaţilor din Parlamentul Republicii Moldova. Acesta s-a dovedit a fi un fost poliţist filmat în timpul protestelor violente din aprilie 2009 în timp ce bătea cu picioarele un protestatar în spatele Guvernului. În legătură cu acest caz, adjunctul Procuraturii Anticorupție, Adrian Popenco, a susţinut o conferinţă de presă în cadrul căreia a menţionat că suma ce urma să o primească deputatul din cadrul coaliţiei de guvernare era de 250.000 de dolari. Integral aduce Deutsche Welle

Banii politici şi tranzacţiile dubioase au adus la faliment banca Hypo Alpe-Adria, iar Austria ar putea fi nevoită s-o lichideze şi să oblige creditorii să suporte pierderile. Guvernul austriac nu exclude opţiunea lichidării băncii naţionalizate Hypo Alpe-Adria, în care a injectat fără succes milioane de euro şi pe care celelalte instituţii de credit refuză să o sprijine, şi a forţării creditorilor să suporte pierderile, ceea ce, dacă este pus în practică, ar eroda şi mai mult încrederea într-un imperiu financiar deja privit cu prudenţă din cauza supraexpunerii la regiuni vulnerabile la crize. O eventuală criză ar avea culoare de propagare către alte bănci europene. Membri din guvernul austriac precum ministrul de finanţe Michael Spindelegger nu au exclus posibilitatea ca deţinătorii 08-03-14-EX_11obligaţiunilor emise de banca regională Hypo să suporte pierderile rezultate din lichidarea creditorului. Austria a naţionalizat banca la sfârşitul anului 2009 după expansiunea dezastruoasă a credito­rului în Europa de Sud-Est în timpul perioadei de boom economic, scrie The Wall Street Journal. În iunie 2013 creditele toxice se situau la 9,5 miliarde euro, sumă echivalentă cu o treime din balanţa activelor şi pasivelor băncii. Acum, un grup de lucru con­dus de guvernatorul băncii centrale austriece Ewald Nowotny analizează posibi­litatea lichidării. Soluţia preferată de guvern a fost respinsă de celelalte bănci austriece, care au refuzat să participe la o „bad bank“ (bancă rea) care să administreze activele Hypo Alpe-Adria. CEO-ul Raiffeisenbank In­ter-na­tional (RBI) a exclus o astfel de parti­cipa­re sub pretextul că acţionarii băncii s-ar opune. RBI este împovărată de propriile pro­bleme precum expunerea de sute de mi­liarde de euro la ţările din Europa Centrală şi de Est în care a aplicat o strategie agresivă de genul „creştere cu orice preţ“ care acum devine un bumerang din cauza creditelor toxice. O „bad bank“ alimentată cu banii plătitorilor de taxe ar majora datoria ţării şi ar leza popularitatea politicienilor. Aus­triecii nu mai vor să su­porte costurile salvării băncilor. Problema statului austriac este că o parte semnificativă din datoriile băncii falimentare este garantată de regiunea de origine Carinthia. Dacă guvernul regional va fi obligat să plătească aceste garanţii, de 12 miliarde euro, acesta nu ar avea altă soluţie decât să ceară ajutor financiar administraţiei centrale deoarece obligaţia de plată ar fi de şase ori mai mare decât veniturile bugetare. Austria nu a lăsat niciodată un stat federal să dea faliment şi nu are proceduri după care să se ghideze într-un astfel de proces. Pasivele Hypo sunt cu mult mai mari decât activele, astfel că procedura de insolvenţă va impune, cu siguranţă, pierderi creditorilor băncii. Aceasta ar fi prima dată după criza financiară când un guvern din UE nu reuşeşte să onoreze datoriile unei bănci pe care o deţine. Integral aduce Ziarul Financiar

Criza din Ucraina: 8 martie 2014 / Planul lui Putin pentru Ucraina

NOTA: Astazi vom avea editie dubla a “Stirilor Externe”. O editie dedicata “Crizei Ucrainiene” si o “Editie Generala” dedicata tuturor stirilor internationale.

 Directorul DIA: Casa Albă știa că trupele ruse vor intra în Crimeea. Casa Albă știa că trupele ruse urmau să pătrundă pe teritoriul Ucrainei cu câteva zile înainte ca acestea să intre în Crimeea, a declarat directorul Defence 08-03-14-EX_01Intelligence Agency (DIA), generalul Michael Flynn, într-un interviu pentru NPR (National Public Radio), informează newsmax.com. Generalul Michael Flynn a afirmat că administrația Barack Obama a fost avertizată cu privire la mișcările trupelor ruse care arătau că acestea erau pe punctul de a pătrunde în Ucraina. ‘Cu aproximativ 7 până la 10 zile înainte de invazia trupelor ruse în Crimeea, așa cum le vedem noi acum, am primit informații foarte solide. Am trecut de la un nivel de alertă, pe care eu l-aș descrie moderat, la unul în care noi considerăm că lucrurile sunt iminente’, a spus el. În interviul acordat NPR, generalul Flynn a negat afirmațiile că agențiile de informații americane au fost luate prin surprindere de invazia Kremlinului în Crimeea. Michael Flynn a dezvăluit că agențiile de informații americane urmăresc atent ‘unele dintre activitățile navale din jurul bazelor-cheie’ din Marea Neagră. ‘Am văzut ce s-a considerat a fi un exercițiu în interiorul Rusiei și suntem foarte atenți la orice activități suplimentare ale unora dintre forțele lor militare-cheie’, a mai spus generalul Michael Flynn. Agerpres

Observatorii OSCE împiedicaţi să pătrundă pe teritoriul Crimeei s-au întors din drum. Moscova critică observatorii pentru că nu au aşteptat o “invitaţie oficială”. Observatorii militari ai Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) care au fost blocaţi vineri de către persoane înarmate, a doua oară multipol-osceîn două zile, să pătrundă pe teritoriul Crimeei s-au întors din drum. Moscova a criticat observatorii OSCE pentru că nu au aşteptat o “invitaţie oficială” în Crimeea. Rusia a criticat vineri OSCE, ai cărei observatori au fost împiedicaţi din nou să pătrundă pe teritoriul Crimeei, afirmând că aceştia nu au aşteptat să primească o “invitaţie oficială” de la autorităţile proruse din peninsulă înainte să plece în misiune, relatează AFP. Observatorii Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare (OSCE) au încercat să pătrundă pe teritoriul Crimeei “ocolind principiul fundamental pentru OSCE al consensului, fără să ţină cont de părerea şi recomandările Rusiei, fără să aştepte invitaţia oficială din partea autorităţilor din Crimeea”, a afirmat Ministerul rus de Externe într-un comunicat. Observatorii militari ai OSCE au fost blocaţi pentru a doua oară să pătrundă pe teritoriul Crimeei, o peninsulă ucraineană aflată sub controlul forţelor ruse.  Cei 47 de militari neînarmaţi, reprezentând 25 dintre cele 57 de state membre OSCE, au fost constrânşi, la fel cum s-a întâmplat cu o zi înainte, să se întoarcă din drum. Misiunea acestor observatori militari neînarmaţi este aceea de a scădea tensunile în Crimeea, unde forţele ruse încercuiesc mai multe baze militare ucrainene şi unde parlamentarii locali, majoritatea proruşi, au decis să se separe de Kiev şi să organizeze la 16 martie un referendum pentru alipirea la Rusia. Integral aduce Mediafax

Turcia a trimis avioane de lupta dupa ce un avion de recunoastere rus a zburat din nou in apropierea coastelor sale la Marea Neagra. Fortele aeriene din Turcia au trimis in aer sase avioane de vanatoare F-16 dupa ce un avion de recunoastere rus a zburat de-a lungul coastelor sale de la Marea Neagra, a 08-03-14-EX_02informat armata turca vineri, in contextul tensiunilor sporite dintre Occident si Rusia pe tema Ucrainei, relateaza Reuters. Incidentul, al doilea de acest gen raportat saptamana aceasta, a avut loc joi. Avionul rus a ramas in spatiul aerian international, a precizat un comunicat postat pe site-ul Statului Major turc. Si luni fortele turce au trimis opt avioane de lupta F-16 pentru interceptarea unui avion de recunoastere rus de tip IL-20 ce survola deasupra Marii Negre, in momentul in care aeronava militara rusa a inceput sa zboare in paralel cu linia de frontiera a spatiului aerian turc, a anuntat armata marti, potrivit publicatiei turce Todays Zaman. Peninsula ucraineana Crimeea, situata in nordul Marii Negre, se afla in centrul actualei dispute dintre Rusia si noul guvern pro-occidental al Ucrainei. Turcia, tara membra NATO, margineste coasta de sud a Marii Negre. Vineri, distrugatorul american USS Truxtun a traversat stramtoarea turca Bosfor, in drum catre Marea Neagra, urmand sa ajunga in portul Constanta, unde va efectua exercitii comune cu fortele militare din Romania si Bulgaria. Potrivit armatei americane, vizita USS Truxtun in Marea Neagra este una “de rutina”, programata cu mult timp inainte de criza din Ucraina. Hotnews

Planul secret al lui Vladimir Putin pentru Ucraina. storicul american Edward Luttwak, fost consilier la preşedinţilor Ronald Reagan şi George Bush, susţine, citat de publicaţia „Le Point“, că în spatele operaţiunii ruse din Crimeea stă un plan mult mai diabolic al preşedintelui rus Vladimir Putin . Liderul de la Kremlin ar urmări ruperea Ucrainei în două şi înfiiţarea unui nou stat care să cuprindă toate teritoriile de la est de Nipru. Totul ar fi deja pus la punct, inclusiv drapelul noului stat.Teritoriul acestui nou stat trans-Nipru ar depăşi cu mult spaţiul actualei regiunii 08-03-14-EX_03separatiste Transnistrene, enclavă rusofonă pe care Rusia a reuşit să o smulgă Republicii Moldova în 1992, dar care nu este recunoscută de comunitatea internaţională şi pe teritoriul căreia se află trupe ruseşti. Rusia va pune frontieră pe Nipru, susţine istoricul american, şi odată cu revenirea Crimeii în sânul Federaţiei ruse, Moscova nu-şi va mai face probleme în ceea ce priveşte accesul flotei sale în Marea Negră. Mai mult, această nou stat din estul Niprului ar putea să aibă capitala chiar la Kiev, mai precis în partea de est a Kievului, pentru că oraşul este traversat de fluviul Nipru. Cealaltă parte a oraşului, anticul Kiev, ar putea să rămână capitala „Ucrainei prooccidentale“. Putin ar putea chiar să facă un gest de bunăvoinţă şi să cedeze Odessa, oraş rus din punct de vedere istoric, dar care se află pe partea de vest a Niprului. Liderul de la Kremlin nu îşi face prea multe griji pentru ruşii din Odesa pentru că speră ca într-un timp nu prea îndepărtat întreaga Ucraină să revină la sânul Maicii Rusii. Americanii şi europenii se află acum în faţa unei alegeri dificile: să înceapă un nou Război Rece, sau să accepte o redesenarea a graniţelor Ucrainei, dar aceasta are dezavantajul major că legitimează folosirea forţei de către Vladimir Putin, mai spune Edward Luttwak. Publicaţia rusă „The Moscow Times“ scrie că Vladimir Putin ştie că SUA sau NATO nu pot face mare lucru pentru a-l împiedica să îşi impună voinţa în Ucraina. Cu siguranţă, Putin nu va face nicio mişcare în vestul Ucrainei, dar în sud şi est nu va exista o şansă mai bună de a reclama ceea ce el consideră un teritoriu rusesc pierdut. Nu ar fi de mirare să vedem militari ruşi patrulând la Harkov şi la Doneţk, avertizează ziarul rus. Integral aduce Adevarul.

Agresiunea rusă faţă cu reacţia lumii. Ce ecou au eforturile diplomatice adoptate în replică la încălcarea integrităţii Ucrainei de către Moscova, ce semnificaţie are ea şi cum ar trebui să reacţioneze Comunitatea Internaţională la intervenţia din Crimeea? Ucraina s-a arătat vineri dispusă să negocieză cu Rusia, dar a cerut Moscovei să-şi retragă trupele şi „să pună capăt susţinerii separatiştilor şi teroriştilor din Crimeea”. În mod evident, Rusia n-are de gând să satisfacă revendicările ucrainene. Prin decizii ale parlamentului moscovit şi ale autorităţilor locale rusofone de grăbire a secesiunii de Ucraina şi de alipire la Rusia, agresiunea declanşată de Moscova împotriva Ucrainei a continuat vineri. Nici semnalele diplomatice ale Kievului, nici eforturile depuse de cancelariile apusene 08-03-14-EX_04întru aplanarea conflictului şi nici mini-sancţiunile impuse de vesteuropeni, spre deseobire de cele mai dure, adoptate de americani, n-au dat roadele scontate. O convorbire telefonică nocturnă de o oră între preşedinţii Americii şi Rusiei, Obama şi Putin nu s-a soldat cu nici un rezultat pozitiv. Putin a continuat să insiste asupra poziţiei sale, potrivit căreia noua conducere de la Kiev ar fi ilegitimă şi n-ar fi în măsură să constituie un partener de dialog pentru Rusia, iar Moscova n-ar putea să rămână surdă la cererile de ajutor din partea ruşilor din Crimeea. Că e vorba de presudo-argumente utilizate şi de Germania nazistă în ajunul celui de-al doilea război mondial nu pare să agaseze prea mult Kremlinul. A cărui maşinărie propagandistică invocă adesea şi cazul intervenţiei NATO în Kosovo sau a anglo-americanilor în Irak spre a-şi legitima recursul actual sau potenţial la forţă militară şi a-şi justifica dispreţul faţă de normele dreptului internaţional. Or, e notoriu că alianţa nordatlantică n-a intervenit în fosta Iugoslavie decât după ce regimul Miloşevici îşi probase în repetate instanţe şi în varii războaie apetenţa pentru genocid şi crime în masă, ameninţând apoi, realiter, majoritatea albaneză din provincia Kosovo. În schimb amaneninţările ucrainene la adresa ruşilor din Crimeea n-au existat nici măcar la nivel ipotetic sau teoretic. Încât pretextul la care recurge Kremlinul nu e cu nimic mai valid decât cel folosit la sfârşitul anilor 30 ai veacului trecut întru justificarea agresiunii lui Hitler împotriva Cehoslovaciei şi Poloniei. Din acest punct de vedere e clar că fosta şefă a diplomaţiei americane, Hillary Cliton are perfectă dreptate să extragă tulburătoarele paralele din cele două situaţii. Indiferente la criticile globale suscitate de modul în care Rusia lui Putin dinamitează edificiul de legi pe care e întemeiată ordinea globală, la Moscova liderii celor două camere ale Dumei de stat au anunţat vineri dimineaţa că intenţionează „să respecte alegerea poporului din Crimeea”. Alegere oarecum caragialescă, devreme ce „poporul” se vede pus să aleagă, la 16 martie, între a sancţiona alipirea peninsulei de Rusia aprobând-o, ori de a o aproba sancţionând-o, în speţă între da şi da. Că o mare parte a populaţiei originare din zonă, în speţă covârşitoarea majoritate a tătarilor din Crimeea, un popor turcic de religie musulmană, nu mai vrea în ruptul capului să revină sub autoritarea Rusiei după experienţa tragică a deportărilor în masă efectuate sub regim stalinist, a început să-i intereseze şi pe responsabilii ruşi de la Moscova şi Simferopol. Cei din urmă, sensibilizaţi de Kremlin după alarma declanşată la Ankara şi în alte zone ale lumii islamice de soarta tot mai incertă a Crimeii şi a musulmanilor din regiune au început să le facă promisiuni ample tătarilor, făgăduindu-le reprezentanţilor lor funcţii grase în structurile administrative şi politice locale. Integral aduce Deutsche Welle

EuroMaidanul a protestat faţă de revenirea lui Timoşenko în politică: „Am cerut schimbarea întregului sistem” Aproximativ 5.000 de persoane au protestat duminică seara în Piaţa Independenţei din Kiev faţă de revenirea fostului premier Iulia Timoşenko în politică, relatează agenţia rusă Itar-Tass în pagina electronică. “Revenirea Iuliei Timoşenko nu s-a aflat pe lista de solicitări a manifestanţilor din Piaţa Maidan. S-a cerut 08-03-14-EX_05schimbarea întregului sistem de conducere a ţării”, se arată într-o rezoluţie adoptată la finalul manifestaţiei din capitala Ucrainei. Fostul premier Iulia Timoşenko, condamnată în 2011 la şapte ani de închisoare pentru abuz de putere în urma semnării acordurilor în domeniul gazelor cu Rusia, a fost eliberată sâmbătă din spitalul penitenciarului de la Harkov, unde primea îngrijiri medicale pentru o hernie de disc. Eliberarea sa a avut loc după ce Parlamentul de la Kiev a aprobat, vineri, un proiect de lege care abroga articolul din Codul Penal în baza căruia a fost condamnată Iulia Timoşenko. După ce a fost eliberată, Timoşenko a venit în Piaţa Independenţei din Kiev, unde s-a adresat manifestaţilor. Ea a declarat ulterior că ar putea candida la alegerile prezidenţiale stabilite de Parlament pentru 25 mai. Ucraina s-a confruntat săptămâna trecută cu violenţe fără precedent, care au dus la schimbări pe scena politică de la Kiev. Preşedintele Viktor Ianukovici a fost demis de Parlament după ce a părăsit Kievul în urma protestelor din capitală, iar Legislativul a desemnat un şef de stat interimar şi a stabilit alegeri anticipate. Aduce integral Gandul

« Previous PageNext Page »