Author: theophyle


Ştiri Externe: 11 martie 2014 / DW: Chişinăul trimite un semnal de alarmă Bruxelles-ului

Guvernul spaniol aduce omagii victimelor atentatelor din 11 martie 2004. Trei sute şaizeci şi cinci de victime au fost decorate luni, la Opera din Madrid, în cadrul unei ceremonii solemne care a marcat deschiderea comemorărilor atentatelor din 11 martie 2004. “Cu ocazia acestui omagiu, vrem să adresăm un mesaj spaniolilor din 11-03-14-EX_6lumea întreagă: victimele cruzimii şi ororii teroriste trebuie să rămână pentru totdeauna în memoria în memoria noastră”, a declarat ministrul de Interne, Jorge Fernandez Diaz, pe scena Teatrului Real, în faţa unor victime care au venit însoţite de rude şi apropiaţi. Pe 11 martie 2004, la ora 07.40 (08.40, ora României), zece bombe au explodat aproape simultan în patru trenuri aglomerate care se apropiau de gara madrilenă Atocha. Cei 190 de morţi şi aproape 1.900 de răniţi din 11 martie 2004 “reprezintă Spania: femei şi bărbaţi, tineri şi persoane în vârstă, muncitori şi şomeri, absolvenţi de studii superioare şi studenţi, spanioli încă nenăscuţi şi străini din peste 30 de ţări care au văzut în Spania un nou cămin plin de speranţă”, a afirmat ministrul. “În acea zi, toţi au suferit cea mai mare nedreptate şi cea mai gravă încălcare a drepturilor omului, şi anume pierderea vieţii”, a spus el. “Am renăscut din acea zi, 11 martie”, a mărturisit pentru AFP Andrei Ştefan, un român în vârstă de 46 de ani. “Este foarte importantă pentru noi”, a spus el, referindu-se la decoraţie, pentru că “am venit aici, în Spania, în căutarea unei alte vieţi şi ne-am fi putut găsi moartea”, a adăugat imigrantul, rănit în timpul atentatului. “Pe 11 martie, ei m-au ucis, dar am renăscut”, a declarat Jesus Olmos Guerrero, în vârstă de 58 de ani, care s-a aflat în comă timp de o lună şi nu îşi mai aduce aminte nimic despre acea zi. Alături de el, soţia sa, Angela Adalid, în vârstă de 54 de ani, a adăugat că ceremonia “a fost foarte dificilă”, deoarece i-a adus aminte de “momente foarte dureroase”. Mediafax 

China a mobilizat zece sateliţi pentru localizarea Boeingului aparţinând Malaysia Airlines. China a mobilizat zece dintre sateliţii săi în speranţa localizării avionului de tip Boeing aparţinând companiei Malaysia 11-03-14-EX_7Airlines, care a dispărut de pe radar în urmă cu patru zile, a anunţat marţi presa oficială, relatează AFP. Sateliţii chinezi, de înaltă rezoluţie, controlaţi de la baza Xian (nord), vor fi utilizaţi pentru a ajuta navigarea, observarea condiţiilor meteorologice, comunicaţiile şi alte aspecte ale operaţiunilor de căutare, a anunţat Cotidianul Armatei Populare de Eliberare. Aproape două treimi dintre cele 239 de persoane de la bordul zborului MH370 care asigura o legătură Kuala Lumpur-Beijing sunt cetăţeni chinezi. În cazul confirmării catastrofei, este vorba despre a doua tragedie aeriană pentru China. Echipe din nouă ţări s-au angajat în operaţiunile de căutare, şi anume China, Malaezia, Statele Unite, Singapore, Vietnam, Noua Zeeland. Căutările avionului care realiza zborul MH370 între Kuala Lumpur şi Beijing nu au avut sorţi de izbândă în primele 24 de ore de la dispariţia aeronavei, până în acest moment informaţiile cu privire la incident nefiind clare, premierul Malaeziei considerând că nu este exclusă posibilitatea unui atac terorist asupra avionului. Integral aduce Adevarul.

Zborul 370 – “un mister aeronautic fǎrǎ precedent”.  Dispariţia unui avion de tip Boeing 777 al Companiei Malaezia Airlines, în noaptea de vineri spre sîmbǎtǎ, s-a transformat în enigmǎ. Pînǎ în prezent nu s-au gǎsit urme ale avionului în zona maritimǎ unde se crede cǎ s-ar fi produs prǎbuşirea sa, şi sunt evocate numeroase scenarii posibile pentru explicarea dispariţiei sale, printre care şi cel terorist. “Un mister aeronautic fǎrǎ precedent”, iatǎ cum a fost calificatǎ aceastǎ dispariţie de cǎtre un expert însǎrcinat cu anchetarea cazului. Pe suprafaţa oceanului nu au fost 11-03-14-EX_8gǎsite eventuale urme sau fragmente ale avionului. Zece ţǎri au trimis în zonǎ nave şi avioane de patrulare iar zona cercetatǎ este extrem de vastǎ, între Malaezia şi Vietnam. Cele mai multe eforturi de cǎutare le face China, care este şi cea mai afectatǎ în urma acestei dispariţii întrucît 154 dintre cele 239 de persoane aflate la bord erau chinezi. Statele Unite au analizat cu minuţiozitate imaginile transmise de sateliţii lor, dar nu au gǎsit indicii legate de vreo explozie în plin zbor. Vietnamul a trimis un elicopter pentru a verifica dacǎ un obiect care pǎrea o plutǎ de salvare ar fi putut proveni de la avion, dar s-a dovedit cǎ era o vorba de o falsǎ alarmǎ. Dupǎ cum nici urmele de hidrocarburi semnalate pe mare într-o anumitǎ zonǎ nu s-au dovedit a avea vreo legǎturǎ cu tipul de combustibil utilizat de avioane. Diverse speculaţii sunt formulate în acest context. Se vorbeşte despre o posibilǎ deturnare a avionului, dar mai ales despre o eventualǎ explozie în zbor datoritǎ unui act terorist. Iar aici sunt cîteva indicii, şi anume prezenţa în avion a douǎ persoane care cǎlǎtoreau cu paşapoarte furate în Thailanda. Poliţia thailandezǎ a deschis de altfel o anchetǎ legatǎ de un eventual trafic de paşapoarte. Integral aduce RFI

Chişinăul trimite un semnal de alarmă Bruxelles-ului. Chişinăul simte că situaţia din Ucraina va degenera şi ar putea complica inclusiv relaţia Republicii Moldova cu UE. Din acest motiv, coaliţia de guvernare a cerut Bruxelles-ului „grăbirea procedurii de pregătire a semnării Acordului de Asociere”. Asta după ce, săptămâna trecută, Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova a înştiinţat conducerea ţării despre pregătirea unor 11-03-14-EX_9provocări din partea forţelor separatiste de la Tiraspol.Liderul PD, Marian Lupu, a explicat că alianţa de guvernare s-a văzut nevoită să trimită mesajul respectiv la Bruxelles, deoarece „lupta geopolitică ce se dă pe teritoriul Republicii Moldova, dar şi în regiune, devine din ce în ce mai dură”. Potrivit liderului democrat, Acordul de Asociere Moldova-UE trebuie semnat până în vara anului curent, pentru ca Parlamentul actual să reuşească să-l ratifice în actuala sesiune. El a dat asigurări că în actuala coaliţie de guvernare nu există nici un fel de divergenţe pe tema semnării Acordului de Asociere cu UE. Marian Lupu a spus că evenimentele din această regiune fac parte dintr-un mare joc de interese geopolitice între Occident şi Federaţia Rusă. Din acest motiv, “politica internă şi externă a Republicii Moldova trebuie să fie una prudentă, bine gândită, analizată, fermă şi calculată”. Ce îngrijorează Chişinăul? În ultimele trei zile, pe internet au apărut mai multe informaţii (unele bine fundamentate) despre trimiterea în regiunea transnistreană a Republicii Moldova a cel puţin 700 de militari din forţele speciale ruse. Chişinăul nu a confirmat deocamdată aceste informaţii, dar la Tiraspol şi în celelalte câteva raioane controlate de administraţia separatistă s-a instaurat o atmosferă de ajun de război. Pe străzi circulă tot mai des militari, oamenii îşi fac provizii, iar unii pleacă din Transnistria pentru a nu fi recrutaţi în aşa-numita armată transnistreană. „Am auzit informaţia că Rusia ar fi trimis în Transnistria 700 de militari din trupele speciale. Verificăm această informaţie”, a menţionat premierul moldovean Iurie Leancă. Pe de altă parte, el a spus că “focarul din Crimeea doar va spori colaborarea moldo-ucraineană” şi nu a exclus că în zilele următoare va efectua o vizită la Kiev. Ministerul de Externe al Ucrainei a anunţat Chişinăul că Grupul Operativ al forţelor militare ruse din Transnistria recrutează voluntari în rol de provocatori, cu scopul destabilizării situaţiei în regiunea Odesa din Ucraina. Nici un oficial rus nu a dezminţit această informaţie, iar Serviciul de Frontieră al Ucrainei a demarat o operaţiune pe segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene, cu scopul împiedării provocatorilor să intre în Ucraina. Integral la Deutsche Welle

Vestul îşi diversifică sursele de import de gaze, pe când Estul rămâne prizonier inflexibilităţii Rusiei. Uniunea Europeană per ansamblu, şi în special statele din Vest, îşi diversifică sursele de energie precum şi sursele de import de gaze naturale, reducându-şi astfel dependenţa de gazele din Rusia, în timp ce statele est-europene precum Polonia, Bulgaria, Macedonia, Bosnia şi Herţegovina şi Cehia nu au de ales. Germania, cel mai mare 11-03-14-EX_10consu­mator de gaz de pe continent, este şi cel mai mare client al Rusiei, însă mai are o alternativă viabilă, Norvegia.  În 2011, Germania a importat din această ţară un volum similar cu cel cumpărat din Rusia. Italia şi Austria sunt alţi doi clienţi importanţi ai Rusiei. Italia a cumpărat 20 mld. mc de gaze ruseşti în 2011, însă importurile din Algeria au fost mai mari, depăşind 22 mld. mc. Italia a fost în 2011 singurul stat din UE, alături de Spania, care importa gaze naturale din Libia. Pentru Spania, Rusia era inexistentă pe harta surselor de import de gaze. Aceasta îşi acoperea consumul de gaze naturale cu importuri din Algeria, Nigeria şi Norvegia. Aceeaşi situaţie este valabilă şi pentru Marea Britanie, ale cărei importuri de gaze naturale din Rusia erau zero în 2011. Marea Britanie era în schimb al doilea client ca importanţă al Norvegiei, după Germania. Franţa cumpăra de aproape trei ori mai multe gaze din Norvegia decât din Rusia. În timp ce Europa intenţionează să reducă şi mai mult dependenţa de gazele ruseşti, Gazprom, compania de stat care deţine monopolul exporturilor de gaze din Rusia, speră să îşi crească cota de piaţă în Europa de la 25% în 2012 la 30% în 2020 şi 32% în 2030. Dar aceste planuri vin în condiţiile în care în 2012 Rusia a pierdut statutul de principală sursă de gaze naturale a Europei în favoarea Norvegiei, care în prezent este al doilea  furnizor de gaze al Europei ca mărime. Pe de altă parte, nicio ţară din Europa de Est nu importa gaze naturale din Norvegia sau din Algeria în 2011, principala lor sursă fiind Rusia. Rusia este cel mai mare furnizor de gaze naturale pentru Europa, dar asigură acum doar un sfert din cererea europeană, comparativ cu 45% în 2003. Cei 270 milioane de metri cubi pe zi furnizaţi Europei înseamnă circa 100 milioane dolari pe zi pentru Rusia, sau circa 3% din Produsul Intern Brut al ţării, potrivit CNN. O treime din gazul rusesc vândut Europei tranzitează Ucraina. Aproximativ 57% din exporturile de gaze ale Rusiei au luat calea Europei de Vest, 24% au fost exporturi către Europa de Est şi 19% către Turcia. Integral aduce Ziarul Financiar

Criza din Ucraina: 11 martie 2014 / AWACS deasupra României și Poloniei

NOTA: Astazi vom avea editie dubla a “Stirilor Externe”. O editie dedicata “Crizei Ucrainiene” si o “Editie Generala” dedicata tuturor stirilor internationale.

 Ucraina: Un nou dialog al surzilor în Consiliul de Securitate al ONU. Membrii occidentali ai Consiliului de Securitate au încercat luni să mărească presiunea asupra Rusiei, în perspectiva referendumului programat pentru duminică în Crimeea, dar Moscova a rămas inflexibilă, au făcut cunoscut diplomați de la sediul ONU, potrivit AFP. 11-03-14-EX_1Cei 15 membri ai Consiliului de Securitate au ținut luni după-amiază cea de-a cincea lor reuniune cu ușile închise, din ultimele zece zile, asupra crizei ucrainene. ‘Situația se agravează cu fiecare zi (…), există un sentiment de urgență’, a declarat presei ambasadorul francez Gérard Araud, la finalul reuniunii care a durat aproape două ore. Referendumul de duminică a fost convocat de parlamentul prorus din Crimeea pentru a decide alipirea peninsulei la Rusia. Kievul și Occidentul îl consideră ilegal. ‘Va fi foarte periculos dacă Peninsula Crimeea va fi anexată de Rusia’, a avertizat Araud. ‘Reuniunea a fost un apel adresat Rusiei să nu meargă în această direcție și să demareze negocieri’, a adăugat diplomatul francez. ‘Vrem să evităm scenariul cel mai rău’, a menționa el. În pofida presiunii Occidentului, ‘rușii nu dau niciun semn că sunt dispuși să ne asculte’, a continuat ambasadorul. În cursul reuniunii, a făcut el cunoscut, reprezentantul Rusiei, Vitali Ciurkin, a repetat că Moscova ‘își asumă responsabilitatea ei istorică’ față de Crimeea. Reuniunea neoficială a fost cerută de Ucraina, al cărui reprezentant la ONU, Iuri Sergheiev, a asistat la discuții. Potrivit ambasadorul britanic, Mark Lyall Grant, Sergheiev a repetat că referendumul este ilegal, iar ‘majoritatea membrilor Consiliului’ au fost de acord. ‘Nu poate să aibă loc un referendum echitabil și liber când Crimeea este ocupată de trupele ruse’, a subliniat Mark Lyall Grant. Considerând că situația din peninsulă ‘s-a degradat periculos’, el și—a exprimat dorința ‘detensionării situației și acceptarea observatorilor internaționali’. Integral aduce Agerpres Ucraina: OSCE, invitată în Crimeea pentru referendumul din 16 martie. Autoritățile din Crimeea, peninsulă rusofonă în sudul Ucrainei, au invitat 11-03-14-EX_1AOrganizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) să trimită o misiune de observatori pentru a monitoriza desfășurarea referendumului din 16 martie pe tema alipirii regiunii la Rusia, informează RIA Novosti. Invitația a fost adresată de parlamentul local din Crimeea, precizează agenția de presă rusă. Un purtător de cuvânt al OSCE, citat de Reuters, a declarat însă că republica autonomă Crimeea nu poate adresa o astfel de invitație, întrucât nu este stat membru al OSCE, subliniind totodată că organizația respectă pe deplin integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei. Reuters notează că, până în prezent, observatorii militari ai OSCE nu au fost autorizați să intre pe teritoriul Crimeii, unde forțele ruse controlează mai multe puncte strategice. Deputații din Crimeea au votat joia trecută pentru intrarea regiunii în componența Rusiei și au decis organizarea, la 16 martie, a unui referendum în cadrul căruia alegătorii vor putea opta între alipirea peninsulei la Rusia sau o autonomie întărită în componența Ucrainei. Agerpres

Criza din Ucraina: Ianukovici apare din nou marti in fata presei. Rusia face contrapropuneri occidentalilor. Presedintele ucrainean Viktor Ianukovici, refugiat in Rusia, urmeaza sa apara marti din nou in fata presei, la o zi dupa o contraofensiva diplomatica a Moscovei pentru solutionarea crizei din Ucraina, unde vorbitorii de limba rusa din Crimeea ameninta cu secesiunea. Potrivit agentiilor de presa ruse, Ianukovici va vorbi la Rostov pe Don, un oras aproape de granita ruso- ucraineana, unde a mai tinut o conferinta de presa in 28 februarie, refuzand sa 11-03-14-EX_2recunoasca demiterea sa si fara a cere ajutor militar Rusiei. Moscova a declarat ca aceasta cerere a fost facuta la data de 1 martie. In timp ce Kievul condamna “agresiunea” si cere ajutorul Statelor Unite in acest conflict fara precedent de la sfarsitul Razboiului Rece, Rusia a anuntat luni ca va prezenta “propriile propuneri” occidentalilor pentru ” a aduce situatia in cadrul dreptului international”. Seful diplomatiei ruse Sergei Lavrov nu a detaliat aceste propuneri, dar a aparut ca respinge ideea unui “grup de contact” avansata de cancelarul german Angela Merkel si de presedintele american Barack Obama. In propunerile occidentalilor, “totul a fost formulat in sensul unui presupus conflict intre Rusia si Ucraina”, a declarat Lavrov, insistand asupra faptului ca noile autoritati ucrainene au dat o “lovitura de stat”. Rusia refuza categoric sa recunoasca orice legitimitate a noilor lideri pro-occidentali din Ucraina, ajunsi la putere dupa trei luni de proteste care au dus la fuga presedintelui Ianukovici, cu pretul a 100 de morti in februarie. Aduce HotNews  Oligarhii rusi, posibile victime economice in cazul in care criza ucraineana se amplifica. Cand Vladimir Putin a revenit la Kremlin in 2012, unul dintre primele sale mesaje a fost transmit catre elita politica, din care fac parte multi bancheri si sefi de mari corporatii, a 11-03-14-EX_2Afot ca vremurile s-au schimbat: “Detinerea de active in afara Rusiei va face vulnerabili in fata guvernelor straine. Este timpul sa va aduceti averile acasa”, relateaza New York Times. Aproape doi ani mai tarziu, aceste cuvinte suna ca un avertisment. Dupa o saptamana de escaladare a tensiunilor dintre Rusia si Statele Unite, a devenit clar ca situatia din Ucraina se va muta pe campul de lupta al finantelor.  Acesti oameni de afaceri se gandesc acum la daunele pe care criza le-ar putea produce asupra economiei Rusiei.  Sanctiunile financiare, pe care SUA si Uniunea Europeana au sugerat ca le vor impune in cazul in care conflictul escaladeaza, sunt destinate testarii coeziunii sistemului politic. Vladimir Putin cere loialitate completa celor ce conduc imperii de afaceri in Rusia, anuntand ca ii va pedepsi pe cei care-l submineaza.   Pozitia sa dura in problema Crimeei a fost salutata cu entuziasm de publicul larg, inclusiv de multi bancheri. Cu toate acestea, perspectiva de a pierde accesul la finantele din Occident ii sperie pe oamenii de afaceri din Rusia. Acestia sustin miscarea lui Putin din Crimeea, pe care o considera o corectie la eroarea istorica facuta de liderul sovietic Nikita Hrusciov, care a transferat peninsula Ucrainei.  Rata de aprobare a presedintelui rus este cea mai mare de cand s-a intors la Kremlin. Chiar daca oligarhii au nemultumiri, ei se plang in liniste. HotNews

În Crimeea s-a trecut la răpiri în rândul activiştilor ucraineni. Şapte cetăţeni ucraineni, printre care activişti ai Euromaidan, jurnalişti şi un comandant al unei unităţi militare, sunt reţinuţi de duminică în diferite zone din Crimeea şi apoi duşi spre destinaţii necunoscute, informează Radio Svoboda (antena Radio Free Europe/Radio Liberty . Dacă iniţial s-a crezut că o parte dintre ei s-ar putea afla la comandamentul militar din Sevastopol, Aleksei 11-03-14-EX_3Grişenko, unul dintre liderii AutoMaidan (aripa motorizată a mişcării de contestare din Ucraina), a scris luni — pe contul său de Facebook — că niciunul dintre ei nu se află la Sevastopol. Printre aceştia figurează Elena Maximenko, jurnalistă la publicaţia „Tyzhden“, Ekaterina Butko, purtătoarea de cuvânt al Automaidanului, şi Şura Riazanţeva, o rezidentă din Ialta. Ele se deplasau împreună, iar odată cu acestea a fost reţinut şi şoferul lor, Evgheni Rahno. Cele trei femei au încercat să treacă în Crimeea venind dinspre Herson şi au fost oprite la un punct de control de persoane în camuflaj din aşa-numitele formaţiuni de „autoapărare“, după cum a relatat un jurnalist al publicaţiei ucrainene „Glavkom“, care a fost lăsat să treacă prin acelaşi punct de control. Se pare că în maşina lor s-au descoperit scrisori şi produse alimentare — pentru militarii din unităţile blocate—, dar şi steaguri ucrainene. Duminică, la Bahcisarai (60 km de Simferopol, capitala Crimeii), colonelul Vladimir Sadovik, comandantul unei unităţi de militari ucraineni dislocată în peninsulă, a fost răpit de aşa-numitele formaţiuni de „autoapărare“ din Crimeea. Ultima oară acesta fusese văzut la sediul partidului Unitatea Rusă. Atunci când un grup de militari a venit să ceară eliberarea comandantului lor, li s-a spus că el nu se află acolo. Tot duminică, potrivit agenţiei Unian, au fost răpiţi Andrei Şcekun şi Anatol Kovalski, doi lideri ai comunităţii ucrainene din peninsulă. Reţinerea lor ar fi fost autorizată de premierul Crimeii, Serghei Aksionov, preşedintele partidului Unitatea Rusă. Integral la Adevarul

Pretextele lui Putin şi dreptul internaţional. Cât de verosimil este oare alibiul kosovar, utilizat de Kremlin spre a atribui o aparenţă justificatoare agresiunii din Crimeea? Putin, scria recent Frankfurter Allgemeine Zeitung, conferă „Crimeii un drept contestat de Moscova, în continuare, provinciei Kosovo, dar alocat în schimb de Moscova separatiştilor din Abhazia şi Osetia de Sud”. Am avea de-a face aici, potrivit aceluiaşi cotidian german, “cu un ‚drept internaţional’ articulat după cum vor muşchii domnitorului de la Kremlin”. Comparaţia dragă lui Vladimir Putin şi 11-03-14-EX_4agenţilor săi de influenţă din vest care sugerează că Rusia n-ar face decât ce-a comis şi alianţa nord-atlantică sărind în ajutorul albanezilor din Kosovo şchioapătă însă mai rău decât crede editorialistul ziarului conservator din Frankfurt. Fiindcă intervenţia umanitară împotriva fasciştilor sârbi fusese justificată de un lung şir de crime împotriva umanităţii comise de ultranaţionaliştii Serbiei Mari în fosta Iugoslavie inclusiv înainte ca albanezii kosovari să se vadă expuşi represiunii, epurării etnice şi ameninţărilor fizice reale. În Crimeea, ucrainenii n-au ameninţat pe nimeni, iar dacă Moscova ar fi fost realmente îngrijorată de soarta ruşilor din peninsulă, n-ar fi trebuit decât să admită expedierea la faţa locului a unor observatori internaţionali, nu să disloce în zonă trupe. Pe de altă parte, există nu doar în Rusia şi în fostele republici sovietice sumedenie de condeie cumpărate sau inepte, care demonstrează că au mari şi spinoase probleme în a pricepe care este miza, ori în a dori s-o înţeleagă. Se găsesc unele cu oarecari probleme de comprehensiune şi în occident.De Volkskrant, de pildă, concedea duminică faptul că „doar sancţiunile economice l-ar impresiona pe Putin”. Dar, a doua zi, acelaşi ziar credea că secesiunea Crimeii n-ar „leza dreptul internaţional”. Pentru că, după cum argumenta cotidianul din Amsterdam, „nu există nici o reglementare internaţională care să interzică locuitorilor unei părţi a unui teritoriu să se desprindă de statul în care se găsesc. Dreptul internaţional e neutru faţă de separatism. Un grup etnic nu poate invoca un drept de secesiune, dar nici nu-i este interzis s-o facă…” Realitatea este că, în acest caz, ar trebui mai întâi organizat un referendum cu adevărat liber, pregătit prin dezbateri libere, într-o presă liberă, situate toate la adăpost de cenzură şi de orice ameninţări cu forţa. Integral aduce Deutsche Welle

NATO trimite avioane AWACS deasupra României și Poloniei. NATO va trimite avioane de recunoaştere AWACS deasupra României şi Poloniei pentru a monitoriza criza din Ucraina, a anunţat luni un purtător de cuvânt 11-03-14-EX_5al Alianţei Nord-Atlantice, citat de agenţia Reuters. Decizia a fost aprobată la Bruxelles de ambasadorii NATO, la recomandarea generalului american Philip M. Breedlove, comandantul suprem al Forţelor Aliate din Europa (SACEUR). Măsura vine la câteva zile după ce SUA au decis să trimită 12 avioane F-16 pentru protejarea spațiului aerian al Poloniei și în contextul tensiunilor din Crimeea. Joia trecută, Statele Unite au mai trimis în Lituania patru aparate F-15 pentru a întări supravegherea spaţiului aerian baltic. Potrivit ministrului lituanian al apărării Juozas Olekas, trimiterea lor este un răspuns „la agresiunea Rusiei în Ucraina, precum şi la intensificarea activităţii militare ruse în regiunea Kaliningrad”, o enclavă rusă situată între Lituania şi Polonia. Preşedinta lituaniană Dalia Grybauskaite a chemat anterior NATO la „o mai mare prezenţă în ţările baltice”. În timp ce forţele armate poloneze dispun de 48 de aparate F-16, ţările baltice nu au aviaţie militară suficientă şi le revine ţărilor NATO rolul de a asigura protecţia spaţiului lor aerian. EVZ

Noi, liderii noştri şi responsabilitatea eşecurilor fără sfârşit

Nu invatam nimic, ei nu invata nimic pentru ca nimeni nu-i obliga sa invete si tot asa, Romania a devenit una din foarte putinele tari din lume in care nimeni, niciodata, nu va gresi. Incepe de la cel mai inalt nivel si se termina cu ultimul boschetar. Din cand in cand, indivizi sunt prinsi in flagrant cu o greseala mai mare sau mai mica. Ei se vor invinovati nu pentru ca au gresit, ci  pentru ca au fost prinsi in flagrant cu greselile pe care le-au facut.

 De obicei, recunoscand sau nu, cetateanul care greseste plateste chiar fara sa recunoasca. Este pedepsit de viata, de familie, de societate, in ultimul timp  si de justitie. Imperfecţiunea umana este ridicata la nivel de valoare, “saracul de el a gresit, dar este un om bun, in fond.” Alteori poti auzi – “ce sa-i faci, a dorit si el sa castige mai mult, sa aiba mai mult, sa fie si el fericit ca toti ceilalti.” Ok, atunci cine este de vina ca nu-si mai poate plati creditele sau si-a pierdut ultima letcaie la niste escroci de la Caritas sau FNI sau la pacanele, carciuma sau cazino? Nu el, in nici un caz el, ei – numai ei sunt de vina, el niciodata!

 Prostia sau ignoranta  individului este mai intotdeauna platita de el, fiecare dupa “maretia” prostiilor facute si direct proportional cu norocul sau ghinionul pe care-l are. Responsabilitatea eşecului conducatorilor nostri, a elitelor care ne conduc spre nicaieri nu va exista niciodata, ei nu vor plati pentru greselile lor, ei isi vor pastra pentru totdeauna privilegiile si in multe cazuri le vor si spori.

 Aparatele construite de ei pentru a-i feri de “plata “pentru greselile comise impotriva tuturor sunt infailibile. Iliescu nu va plati niciodata pentru ceea ce s-a intamplat la revolutie si pentru coruptia endemica pe care a instaurat-o, Constantinescu pentru neputinta si lipsa de competenta, si asa mai departe pentru ca lista este lunga.

10-03-14-P_12

 Am avut astazi o mare satisfactie sa vad doua exemple de competenta si verticalitate, pe MRU – vezi interviul lui televizat la Adevarul-Live. Interviu pe care l-a incheiat cu o avertizare clara catre Ponta – “Sper ca premierul României să nu dea curs proiectului pe care îl are, de a merge în vizită la Moscova. Sper că se va reţine.”  Inteles de mine simplu si pe romaneste – NU MAI TRĂDAŢI ACEST POPOR!

 Si alt articol extraordinar despre felul in care trebuie gandita si facuta politica. Ma refer la premierul polonez Donald Tusk, care a spus-o clar si apasat, citez:

 “Dependenţa Germaniei de gazul rusesc poate limita cu adevărat suveranitatea Europei. Sunt convins de acest lucru

A continuat Donald Tusk:

 “Pentru mine, problema Ucrainei este problema viitorului şi securităţii Uniunii Europene”, a declarat premierul polonez aflat în vizită la o bază militară în nordul Poloniei.

El s-a pronunţat pentru “o anumită revizuire a politicii energetice” a UE:

 “Voi discuta foarte deschis despre acest lucru cu Merkel, subliniind că actualele concepţii despre politica privind clima şi gazele riscă să constituie o ameninţare pentru securitatea şi suveranitatea Europei întregi“. SURSA

Fara mitocaniile ala Ponta si injuriile lui Antonescu. Suficient, gata – e timpul sa terminam cu eşecurile de pana astazi si sa gasim lideri responsabili.

 “Votati Ponta si PSD” si îi veţi primi pe ruşi cu “pâine şi sare” sau in noile lagare comuniste! 

O istorie a expansionismului rus (4) Uneltele imperiului

Slavofilism şi Panslavism

 Ca mişcare intelectuală, slavofilismul s-a dezvoltat în Rusia secolului al XIX-lea. Au fost mai multe mişcări distincte care ar putea fi caracterizate ca slavofile. Unele aflate la stânga spectrului politic, care considerau că ideile progresiste democratice sunt caracteristici intriseci ale societăţii ruse, aşa cum ar fi demonstrat democraţia primitivă din Republica Novgorodului. Alte mişcări slavofile se aflau la dreapta spectrului politic, ele susţinând că tradiţiile autocratice ţariste sunt esenţa naturii ruse.

RusRom-1

 Mişcarea îşi avea originile în Moscova anilor 1830. Scriind despre opera părinţilor Bisericii Ortodoxe, poetul Alexei Homiakov (1804-1860) şi prietenii săi au elaborat o doctrină tradiţionalistă, conform căreia Rusia are propria ei cale de urmat şi nu are nevoie să imite sau să copieze istituţiile occidentale. Slavofilii ruşi acuzau cultura occidentală şi “occidentalizarea” (politica de modernizare a Rusiei promovată de Petru cel Mare şi Ecaterina cea Mare) ca pe nişte influenţe nefaste pentru Rusia, unii dintre ei mergând până acolo încât au adoptat modelele de îmbrăcăminte şi tunsorile din perioada de dinainte de încoronarea ţarului Petru I.

 Doctrinele lui Homiakov, Ivan Kireevski (1806-1856), Constantin Axakov (1817-1860) ca şi a altora au avut un impact puternic asupra culturii ruse, incluzând şcoala de arhitectură a Renaşterii Ruse, grupul celor cinci compozitori ruşi, romancierul Nicolai Gogol, poetul Fiodor Tiutcev, lexicograful Vladimir Dal, etc. Lupta lor pentru puritatea limbii ruse avea ceva în comun cu viziunile estetice ale lui Lev Tolstoi.

 În sfera politică, slavofilii erau sprijinitorii mişcării panslaviste pentru unificarea tuturor slavilor sub conducerea ţarului Rusiei şi pentru eliberarea slavilor balcanici de sub jugul otoman. Războiul ruso-turc din 1877-1878 este considerat punctul culminant al slavofilismului militant, aşa cum a fost ilustrat de carismaticul comandant Mihail Skobelev. Din punct de vedere politic, erau susţinătorii monarhiei parlamentare, aşa cum au fost în evul mediu tarziu Zemski Soborurile.

Scriitorii slavofili de mai târziu au dezvoltat o versiune conservatoare şi antisemită a slavofilismului numită Pochvennichestvo (Reîntoarcerea la pământ). Această ideologie, aşa cum a fost structurată de Constantin Pobedonosţev (conducătorul mirean al Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse), a fost adoptată ca ideologie oficială în timpul domniei împăraţilor Alexandru al III-lea şi Nicolae al II-lea. Chiar şi după victoria revoluţiei bolşevice, această filozofie a fost dezvoltată de gânditori religioşi din emigraţie.

RusRom-2 Panslavismul este optiunea geopolitica derivata din slavofilism. Panslavismul a fost (si inca este)  o ideologie politică care s-a dezvoltat la mijlocul secolului al XIX-lea si care avea ca scop creerea premizelor unei uniuni statale a tuturor popoarelor slave. Obiectivul principal a fost  Balcanii, unde slavii sudici erau guvernati de două mari imperii: Austro-Ungaria si Imperiul Otoman, ambele in situatia de inamicitie cu Rusia. Panslavismul a fost folosit ca unealtă politică atât de Imperiul Rus cât si de Uniunea Sovietică.

 Desi mai întâi ideile panslaviste au fost expuse de Vinko Pribojevic la începutul secolului al XVI-lea si de Juraj Krizanic la mijlocul secolului al XVII-lea, panslavismul s-a dezvoltat la început într-un mod similar cu pan-germanismul, prin sublinierea nevoii de unitate. Miscare a “prins aripi” odată cu încheierea războaielor din anul 1815. Odată cu încheierea păcii, conducătorii europeni au încercat să restabilească status quo-ul antebelic. Reprezentantul Austro-Ungariei la Congresul de la Viena, Metternich, si-a dat seama că cea mai mare amenintare la adresa acestui status-quo în Austria erau miscările nationalitătilor imperiului, care doreau independenta, proportia  slavilor fiind foarte ridicată.

RusRom-3Panslavismul a fost folosit ca unealtă politică de Imperiul Rus si mai apoi de Uniunea Sovietica, astazi dupa o perioada latenta reinvie sub presidentiile lui Putin. În timpul în care miscarea panslavă era dominată de rusi, iar ideea unitătii panslave a ajuns să se confunde cu aceea a unirii tuturor slavilor sub tutela Imperiului Rus, apărătorii taristi ai acestei doctrine au ajuns la concluzia că numai rusii sunt “slavi autentici”. Unii au considerat că natiunile slave ar trebui să adopte limba rusă, religia ortodoxă si alfabetul chirilic. Aparitia “ blocului răsăritean” după încheierea celui de-al doilea război mondial si, în special, după ocuparea Cehoslaovaciei de armata sovietica  în 1968, au transformat panslavismul  în ridicol.

 Panslavismul din Balcani a fost total diferit de cel din Europa Centrală, orientându-se fără echivoc către obtinerea sprijinului Rusiei, aceasta tendinta este vizibila pana in zilele noaste in foata Iugoslavie. Sârbii căutau să-i unească pe toti slavii balcanici sub conducerea lor. Serbia, imediat după cucerirea independentei, era un stat mic si, în ciuda instabilitătii Imperiului Austro-Ungar, acesta din urmă era un adversar redutabila al Serbiei. În această situatie, ideea implicării în conflict a Rusiei a părut o alegere bună. Acest tipar s-a repetat si in anii ’90 ai secolului XX.

 După încheierea primului război mondial si crearea Regatului Iugoslaviei sub coroana sârbă, cei mai multi slavi sudici au fost uniti într-un singur stat. Problema căreia a trebuit să-i facă fată statul iugoslvav a fost tenditele dominatoare ale sârbilor în regatul multietnic.

 Ma voi reintoarce la aceasta ideologie si efectele ei moderne cand vom analiza prezentul imediat.

 Bibliografie, note si citate:

Nicholas Valentine Riasanovsky. History Of Russia, Oxford University Press US, 2006.
Ramet, Sabrina P.; The three Yugoslavias: state-building and legitimation, 1918-2005; Indiana University Press, 20006
Wikicommon

Revista presei – 10 martie / “Samsarii neamului” plâng în puşcărie!

Bună dimineata intr-o zi luni.  În regiunile sudice şi sud-estice, cerul va fi temporar noros însă doar pe arii restrânse, mai ales dimineaţa, vor cădea precipitaţii slabe sub formă de ploaie şi cu totul izolat şi trecător sub formă de lapoviţă sau ninsoare. La munte izolat va ninge. În restul teritoriului cerul va fi variabil.

10-03-14-P_1 Vântul va continua să prezinte intensificări în majoritatea zonelor, cu rafale în cursul zilei în Bărăgan, Dobrogea şi sudul Moldovei de peste 50…60 km/h, iar în zona montană înaltă va continua să sufle tare, rafalele depăşind 70…80 km/h. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 5 şi 14 grade, iar cele minime în general între -6 şi 2 grade.

 În Bucureşti, cerul va fi temporar noros şi în cursul zilei trecător va ploua slab. Vântul va mai avea intensificări în prima parte a intervalului, apoi va deveni slab şi moderat. Temperatura maximă va fi de 8…9 grade, iar cea minimă de 0…2 grade.

 Curs valutar BNR  valabil azi:    1 EURO = 4. 4931 RON; 1 USD = 3. 2352 RON; 1 EURO = 1. 3888 USD; Francul elvetian 3. 6853 RON. Gramul de aur 140.2993 RON.

 S-au văzut stăpânii României, dar acum trăiesc un calvar: Gigi Becali doarme pe o uşă de placaj, iar Copos plânge întruna. Dezvăluirile despre situaţia în care a ajuns patronul Stelei şi cele în care sunt descrise trăirile celor condamnaţi în „Dosarul Transferurilor“ dovedesc că, într-adevăr, căderea e cu atât mai dureroasă, cu 10-03-14-P_2cât ajungi mai sus. Acum un an şi jumătate, Gigi Becali râdea de Mihai Stoica şi spunea că, în cazul în care managerul Stelei va fi condamnat în „Dosarul Transferurilor“, îl va scoate din închisoare, angajându-l să culeagă roşii la ferma sa. Între timp, chiar latifundiarul din Pipera a fost trimis după gratii, iar Meme se află şi el în arest, de câteva zile. Potrivit mai multor surse, VIP-urile de ieri au ajuns acum într-o situaţie în care nu le mai arde de glume. „Gigi e dus în fiecare zi la spital“ Într-o intervenţie la România TV, Miron Cozma a vorbit despre calvarul pe Gigi Becali îl trăieşte la Poarta Albă. „Gigi Becali doarme pe o uşă de placaj, pe care e o pătură. În situaţia asta a ajuns marele Gigi Becali, ca să vedeţi cum sunt respectate drepturile omului la noi! E dus în fiecare zi la spital. I s-a administrat de curând un drog, un derivat al morfinei“, a povestit Cozma. Copos plânge şi pune comunicate pe blog Potrivit unor informaţii publicate pe site-ul sport24h.ro, fostul patron al Rapidului, George Copos, e bulversat de când a fost închis, mai ales că el mai are pe rol două dosare: Loteria 1 şi Loteria 2. „Copos plânge întruna!“, au dezvăluit surse din Penitenciarul Jilava. Omul de afaceri a şi postat un comunicat pe blogul său în care şi-a susţinut, din nou, nevinovăţia. Integral aduce Adevarul

Liviu Dragnea: Cred că Ponta va trebui să candideze la prezidențiale, dar decizia o va lua el singur. Vicepremierul Liviu Dragnea spune că PSD este „setat” să îl susțină pe Victor Ponta la prezidențiale și nu crede că partidul l-ar putea susține pe Tăriceanu sau un candidat din afara PSD la șefia pentru Cotroceni. El a mai spus că nu 10-03-14-P_3ar susţine candidatura lui Mircea Geoană pentru Preşedinţie, arătând că momentul acestuia a fost în 2009. „Cred că momentul lui Geoană a fost în 2009, un moment aproape unic. Cred că a fost o greșeală foarte mare, prestația din timpul confruntării cu Băsescu. Acum în 2014 este o situație nouă. PSD a fost setat să îl convingă pe Ponta la prezidențiale. Va fi foarte greu pentru PSD să susțină un candidat la prezidențiale din partea altui partid. Îmi vine greu să cred că PSD îl va susține pe Tăriceanu”, a spus Dragnea în cadrul emisiunii „Actualitatea Românească” de pe B1 TV. Liderul PSD a mai declarat că, din punctul său de vedere, Victor Ponta ar trebuie să candideze la prezidențiale, pentru că este cel mai bine plasat în sondaje. „Este un lucru nou care i-a apărut în față, el a sperat să nu se rupă USL. El este cel mai bine plasat, cred că va trebui să candideze, dar decizia o va lua Ponta. Când el va fi convins, când va avea foarte limpede în minte tot scenariul, probabil va anunța ce va face, Dar nu cred că va mai amâna mult răspunsul”, a mai spus Dragnea. B1TV

Fiscul îşi atacă discriminatoriu datornicii. În timp ce mii de companii private sunt sugrumate de măsurile uneori aberante și nejustificat de agresive ale Fiscului, societățile de stat beneficiază în continuare de scutiri de la 10-03-14-P_4plata datoriilor. Sfidând legile concurenței și chiar regulile Uniunii Europene, autoritățile continuă să favorizeze companiile de stat, adevărate găuri negre pentru economia țării, în detrimentul sutelor de mii de firme private care supravieţuiesc din ce în ce mai greu pe piaţă. Doar în ultimii cinci ani, companii-mamut, precum CFR SA, Compania Națională a Huilei sau Poșta Română, au beneficiat de scutiri de la plata datoriilor de peste 10 miliarde de euro. Astăzi, când Codul fiscal nu mai are nici măcar un articol care să reglementeze posibilitatea tăierii datoriilor, Guvernul pare hotărât să mai dea o inutilă gură de oxigen unor firme care au dovedit că nu pot supravieţui pe propriile picioare. Apare chiar o modă „a scutirilor“ la care, mai nou, vrea să ia parte și TVR. În tot acest timp, mii de firme stau cu conturile blocate de ANAF.Fiscul nici măcar nu îl anunţă pe administrator înainte de a lua astfel de măsuri, acesta fiind doar unul din seria de abuzuri pe care Capital le va aduce în atenţia opiniei publice, într-o campanie editorială dedicată practicilor autorităţilor fiscale din ţară.Cererea preşedintelui TVR, Stelian Tănase, de ştergere a datoriilor este cea mai recentă dintr-un şir de solicitări care au curs către Ministerul Finanţelor în ultimul an. Multe companii de stat, printre care Compania Huilei sau CFR, au primit scutiri, deşi legea fiscală nici măcar nu prevede iertarea datoriilor de la bugetul statului.  Integral aduce Capital

Scrisoarea de intenţie cu FMI: ANAF va lansa un proiect-pilot cu un nou sistem de controale la firme. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) şi Inspecţia Muncii vor declanşa, în semestrul II al acestui an, o serie de controale la firme, pentru identificarea muncii la negru şi a evaziunii fiscale, controale ce fac parte 10-03-14-P_5dintr-un “proiect-pilot” aflat în lucru şi discutat cu delegaţia FMI, potrivit unui document prezentat duminică de Mediafax. Guvernul a discutat la întâlnirea din februarie 2014 cu delegaţia Troica (FMI – CE – BM) un angajament de iniţiere a unui “proiect–pilot” de controale pentru combaterea muncii la negru şi a evaziunii fiscale, subiectul fiind menţionat şi în scrisoarea de intenţie cu FMI. Documentul a fost semnat în luna martie şi va fi prezentat public până la finele lunii mai, printr-un comunicat: “Vom desfăşura un proiect-pilot de conformare structurală care va viza munca neînregistrată (la negru) şi evaziunea fiscală, în concordanţă cu versiunea UE a Modelului de Gestionare a Riscurilor de Conformare. Procesul va fi lansat printr-un comunicat de presă care va prezenta publicului proiectul până la finele lunii mai 2014 (criteriu de referinţă structural). Controalele, care vor fi organizate împreună cu lnspecţia Muncii, se vor desfăşura în a doua jumătate a anului 2014. Se preconizează ca proiectul să conducă la sporirea conformării voluntare şi să reducă evaziunea pe segmentul muncii şi să aibă loc o conştientizare la nivelul întregii ţări cu privire la aspectele aferente”. Integral aduce Curs de Guvernare.

Având susţinerea PSD, Călin Popescu Tăriceanu este favorit la şefia Senatului. Oponentul la alegerile de luni: Teodor Atanasiu. Fostul liberal Călin Popescu Tăriceanu are şanse mari să ocupe luni scaunul lăsat liber la şefia Senatului de Crin Antonescu, indică surse din Partidul Social Democrat. Funcţia de preşedinte al Camerei Superioare este liberă de marţea trecută, când Crin Antonescu a demisionat după un schimb dur de replici 10-03-14-P_6cu fostul aliat – Victor Ponta. Oponentul lui Călin Popescu Tăriceanu ar putea fi fostul său coleg de partid şi de Guvern, liberalul Teodor Atanasiu. Cursa pentru şefia Senatului a început imediat după ce Crin Antonescu şi-a anunţat demisia din funcţie. Călin Popescu Tăriceanu s-a întâlnit atunci cu Victor Ponta, iar surse politice confirmă că el va fi susţinut de PSD pentru a deveni al doilea om în stat. De altfel, liderul social-democrat a precizat că funcţia ar trebui să revină unui liberal: „Preşedinţia Senatului trebuie să revină unui candidat pe listele Uniunii Social Liberale, din zona liberală. Aşa cred eu că e bine”, a apreciat sâmbătă Victor Ponta. Intrat în politică în 1990, când s-a înscris în PNL, Călin Popescu Tăriceanu a condus Guvernul României, dar şi Partidul Naţional Liberal. În urmă cu două săptămâni, el a părăsit PNL, nemulţumit de decizia conducerii de a scoate partidul de la guvernare. Integral duce Digi24

O martirizare cu haz! Oamenii lui Dan Diaconescu cred că sunt atacaţi psihotronic. În ultimii doi ani, şase membri ai PP-DD au trecut la cele veşnice: unii sufereau de boli incurabile, iar alţii au făcut infarct. Colegii lor spun însă că “formaţiunea politică e supusă unor atacuri energetice”. n PP-DD se moare pe capete. Pe 8 martie, şeful filialei Timişoara a partidului a picat din picioare în timp ce juca hora, la un restaurant din oraş, unde sărbătoarea 10-03-14-P_7Ziua Femeii. Ilie Bertea este al şaselea PP-DD-ist care moare după alegerile din 2012. Colegii de partid spun că formaţiunea lui Dan Diaconescu “a fost şi este atacată psihotronic”, chiar dacă medicii şi legiştii au constatat că oamenii au murit din cauza unor boli. Până acum, cinci bănăţeni din PP-DD au trecut la cele veşnice. Şirul a fost deschis de unul dintre liderii revoluţionarilor timişoreni, Marius Tudose. În vârstă de 57 de ani, acesta s-a stins din viaţă în urmă cu doi ani, la scurt timp după ce a intrat în partid. “Tase”, cum era cunoscut acesta, a făcut infarct imediat după ce a ajuns la Bucureşti, unde urma să participe la o emisiune împreună cu Dan Diaconescu, pe OTV. Doi consilieri locali s-au stins unul după altul, în două săptămâni. A urmat un an de linişte, apoi oamenii “au fost pur şi simplu seceraţi”. Pe 13 august 2013, consilierul local Mircea Purceld, 65 de ani, care la momentul respectiv ocupa funcţia de conducere a filialei timişorene a partidului, a murit în urma unor afecţiuni grave la plămâni, după cum au constatat medicii. Purceld se înscrisese în PP-DD cu puţin înaintea alegerilor locale din 2012. La numai două săptămâni distanţă, pe 26 august 2013, al doilea consilier local PP-DD, Vasile Caprea, în vârstă de 61 de ani, a trecut şi el la cele veşnice. Fost ofiţer de carieră, acesta suferea de cancer. Caprea a intrat în partid în 2011, iar colegii spun că era un om foarte activ. “Ştiam că este grav bolnav şi totuşi nu ne aşteptam să ne părăsească atât de repede”, a spus la momentul respectiv Adrian Diaconu, liderul judeţean PP-DD. Integral aduce EVZ

Din aprilie vom vorbi mai ieftin la telefonul mobil. Cu cât ar putea scădea factura fiecăruia dintre noi. Tarifele de interconectare practicate de operatorii de telefonie mobilă din România vor scădea, începând cu 1 aprilie 2014, de la 3,07 eurocenti/minut la 0,96 eurocenti/minut, fapt care va însemna o reducere a costurilor facturilor 10-03-14-P_8pentru utilizatori cu 150 – 200 milioane de euro/an. În ţara noastră sunt 22,6 milioane de utilizatori ai serviciilor de telefonie mobilă, potrivit celor mai recente date oficiale. Asta înseamnă, printr-un calcul simplu, o reducere de costuri pe utilizator de 6,63 – 8,84 euro/an. Arbitrul pieţei telecom ANCOM a luat această decizie după ce a primit aviz pozitiv de la Comisia Europeană. Tarifele de interconectare actuale nu sunt agreate de operatorii mici, cu o bază redusă de clienţi, precum Digi Mobil, deoarece sunt nevoiţi să le plătească sume semnificative operatorilor mari, precum Orange şi Vodafone. La rândul lor, marile companii telecom din România susţin că în condiţiile în care tarifele de interconectare din Germania vor fi mai mari decât cele din România, operatorii mobili din ţara noastră îi vor subvenţiona pe cei din statul vestic mai bogat. Tarifele de interconectare (preţul plătit de un furnizor de servicii de telefonie operatorului în reţeaua căruia sunt terminate apelurile efectuate de proprii utilizatori), alături de serviciile de date, reprezintă principalele surse de venituri pentru operatorii mobili. Operatorii telecom susţin că reducerea în 2014 a tarifelor de interconectare ar duce la scăderea veniturilor industriei cu peste 200 milioane de euro/an (8% din veniturile anuale) şi la pierderi nete de 60 milioane de euro, adică 17% din necesarul de investiţii pentru acest an. Potrivit reprezentanţilor Orange, Vodafone şi Cosmote, acest lucru va afecta investiţiile companiilor, inclusiv în reţelele 4G. Integral aduce Gandul

Cum s-a pregatit Directoratul Hidroelectrica sa piarda niste procese si cum au fost alese case de avocatura fara proceduri de selectie clare. Hidroelectrica a reintrat in insolventa dupa ce a pierdut un proces, la Curtea de Apel, in fata asa-zisilor “baieti destepti din energie”. Nu este singurul proces, urmeaza si altele, iar daca vor fi pierdute si acestea, Hidroelectrica ar ajunge intr-o situatie extrem de dificila. In aceste conditii, apare intrebarea: Cat de bine pregatita juridic este Hidroelectrica pentru a face fata in instanta baietilor destepti? O inregistrare obtinuta de HotNews.ro a sedintei directoratului companiei din 23 septembrie 2013 demonstreaza ca Hidroelectrica nu este pregatita. Potrivit inregistrarii, directorii discutau cum sa fie incheiate contracte de asistenta juridica fara a exista conditii clare de selectie si o comisie de evaluare. Directorii mai discutau atunci si despre 10-03-14-P_9angajarea unor firme de avocatura pentru niste procese pe care Hidroelectrica urma sa le piarda. Practic, Directoratul pornea din start cu ideea ca Hidroelectrica va pierde in instanta trei dintre procese. Conform inregistrarii, sedinta Directoratului incepe cu prezentarea consilierului juridic Marcel Dinca a unor negocieri pe care le-a avut cu firma de avocatura Salans care care a ales-o sa reprezinte Hidroelectrica. In urma acestor negocieri, ar fi reusit sa obtina un onorariu la 42.000 de euro pentru trei procese, plata urmand sa fie facuta inainte. Directorul general il intreaba daca au fost si oferte la preturi mai mici. Consilierul juridic ii raspunde ca au fost 15 oferte, din care cea mai mica era undeva la 14.200 euro/dosar, urmata de altele cu 20.000 euro si 30.000 euro. In aceste conditii, directorul general ii spune ca trebuie sa intocmeasca o nota de fundamentare pentru ca directoratul sa nu poata fi acuzat de “nu stiu ce intelegeri”. “Trebuie facuta o nota de fundamentare, pe care sa ne-o insusim noi directoratul si care sa poate sa sustina aceasta alegere. Pentru ca asa cum am vazut astazi, pot sa vina altii dupa noi si sa spuna: astia au fost niste banditi, au facut un aranjament si ne acuza ca nu stiu ce intelegeri”, spunea directorul general, Mihail Stanculescu. Acesta a intrebat daca au fost purtate negocieri si cu alte case de avocatura dintre cele 15 care au depus oferte. Marcel Dinca a raspuns ca ar putea sa invite la discutii si alte case de avocatura. Problema era ca peste doua zile, pe 25 septembrie, urma sa aiba loc un termen de judecata. Integral aduce HotNews

PSD – ultimul asalt pentru portul Constanţa. Preşedintele PNL, Crin Antonescu, a declarat, la Constanţa, zilele trecute, că autorităţile locale din Constanţa sunt cu un pas mai aproape să preia portul. Liberalul a amintit că s-a opus, în timpul când a fost la guvernare, acestei iniţiative, dar după plecarea lor a lăsat cale liberă. „Şi Roşia 10-03-14-P_10Montană, şi legea amnistiei, şi a graţierii, şi descentralizarea, şi Portul Constanţa, şi trecerea Poliţiei la administraţia locală… Am blocat foarte multe tentative. Nu vă ascund că domnul Mazăre s-ar putea să aibă dreptate, că acum le va fi mai uşor, dacă PNL a plecat de la guvernare“, a spus Antonescu. Reamintim că propunerea PSD ca pachetul majoritat al acţiunilor Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime Constanţa s-a lovit în mod constant de opoziţia Ministerului Transporturilor, condus de liberali. Cutia Pandorei. Şi liberalii constănţeni, care au colaborat până acum foarte bine, la nivel local, cu PSD, au început să ridice vocea. În opinia lor, o astfel de iniţiativă ar deschide o cutie a Pandorei. Puiu Haşotti consideră că şi alte autorităţi locale ar putea cere acţiuni la unităţi industriale puternice din judeţ, cum ar fi Centrala nuclearelectrică (CNE) de la Cernavodă sau şantierul naval Daewoo Mangalia Heavy Industries, unde statul mai deţine 49% din acţiuni. Ideea nu este nouă, iar parlamentarii PSD din colegiul care cuprinde Cernavodă au declarat, în mai multe rânduri, că locuitorii din zonă ar trebui să beneficieze de pe urma centralei. Nu s-a ajuns atât de departe încât să se ceară acţiuni, dar s-au solicitat beneficii materiale. Integral aduce Romania Libera

FRF le da lovitura decisiva fratilor Becali. Dupa condamnarea din Dosarul Transferurilor, care i-a trimis dupa gratii in urmatorii ani, fratii Victor si Giovani Becali primesc inca o lovitura din partea Federatiei Romane de Fotbal. Victor si Giovani Becali vor fi interzisi pe viata de forul preluat recent de Razvan Burleanu, au dezvaluit surse autorizate din cadrul Federatiei pentru Ziare.com. Desi Curtea de Apel Bucuresti a stabilit o interdictie de doi ani din 10-03-14-P_11momentul eliberarii, fratii Becali nu vor mai obtine licenta de impresar niciodata. “In momentul de fata, licentele fratilor Becali au fost suspendate, iar in urmatoarea perioada Comisia pentru Acordarea Licentelor de Agenti de Jucatori se va intruni pentru a le anula. Conform regulamentelor, fratii Becali nu vor mai putea fi niciodata impresari deoarece au savarsit infractiuni financiare”, a declarat o sursa din cadrul FRF pentru Ziare.com. Comisia este alcatuita din trei membri – Adrian Stangaciu, Viorel Duru si Camelia Nicolae, insa anularea licentelor este o simpla formalitate. Jucatorii raman la Chiodi doar daca vor.  Ce se va intampla cu jucatorii care au contracte de reprezentare cu fratii Becali? Din momentul in care licentele vor fi anulate, contractele vor deveni nule, iar jucatorii sunt liberi sa isi gaseasca alti agenti. Desi se vehicula ca jucatorii reprezentati de fratii Becali vor fi preluati de Pietro Chiodi, acest lucru va fi posibil doar cu acordul jucatorilor, intrucat italianul nu figureaza in structurile firmelor detinute de fratii Becali. Victor Becali a primit licenta de impresar pe firma “SC Becali & Popescu Football Management Consulting SRL”, in timp ce Giovani Becali pe firma “International Sport Management”. Integral aduce Ziare.com

Va urez o zi buna!

Ştiri Externe: 10 martie 2014 / Est-Europa vrea să cumpere gaze din SUA

Anchetă pentru trafic de paşapoarte în Thailanda, în urma dispariţiei avionului Malaysia Airlines. Poliţia thailandeză a anunţat duminică o anchetă cu privire la un posibil trafic de paşapoarte, rezervările cu două paşapoarte europene suspecte pentru zborul Malaysia Airlines, dispărut de pe radar sâmbătă, fiind efectuate în Thailanda. Un austriac, Christian Kozel, şi un italian, Luigi Maraldi, apăreau pe lista pasagerilor, dar nu se aflau la 10-03-14-EX_5bord. Celor doi le-au fost furate paşapoartele în Thailanda în 2012 şi 2013, a confirmat Interpol. Informaţii de zbor consultate de AFP arată că cele două bilete de avion pe numele lor au fost rezervate la 6 martie 2014 şi au fost emise în oraşul Pattaya, o staţiune balneară din Thailanda. ele două bilete online purtau numere consecutive şi au fost plătite în bahţi, moneda thailandeză.  “Kozel” urma să zboare de la Kuala Lumpur la Beijing, după care să-şi continue zborul către Amsterdam şi Frankfurt. “Maraldi” urma să zboare până la Amsterdam şi apoi la Copenhaga. Un oficial de rang înalt din cadrul poliţiei thailandeze a declarat pentru AFP că poliţia thailandeză anchetează un posibil trafic de paşapoarte furate la Phuket, o staţiune în sudul ţării, unde a fost furat paşaporul lui Maraldi. Maraldi s-a prezentat duminică la poliţia din Phuket, au precizat autorităţile. “A spus că nu se afla în avion şi că paşaportul i-a fost furat anul trecut”, a declarat pentru AFP locotenent-colonelul Akanit Danpitaksart. Oficialul a precizat că nu deţine informaţii despre paşaportul lui Kozel, însă diplomaţia austriacă a precizat duminică faptul că acesta a fost furat în timpul unui zvor pe ruta 10-03-14-EX_6Phuket-Bangkok.Interopul afirmă, într-un comunicat, că nu s-a efectuat niciun control în nicio ţară cu privire la paşapoartele furate, din momentul în care acestea au fost introduse în baza de date a organizaţiei şi până la decolarea avionului. Integral aduce Mediafax  Un oficial malaysian neagă că ar fi fost descoperite resturi ale avionului Malaysia Airlines. Căutările în vederea găsirii avionului de tip Boeing 777 aparţinând companiei Malaysia Airlines, care a dispărut de pe radar de peste 48 de ore, cu 239 de persoane la bord, nu au dat niciun rezultat până luni la prânz, a anunţat un oficial malaysian. “Din nefericire (…) nu am găsit nimic care să pară că provine de la avion, cu atât mai puţin avionul”, a declarat directorul Aviaţiei Civile malaysiene Azharuddin Abdul Rahman. “Aviaţia vietnameză a reperat duminică seara posibile resturi ale avionului în largul coastei de sud, dar nu există vreo confirmare nici acolo”, a adăugat el. Mediafax 

Statele Unite au trimis 12 avioane de vânătoare F-16 în Polonia. Departamentul Apărării din Statele Unite ale Americii a decis, duminică, în contextul tensiunilor din Crimeea, trimiterea a 12 avioane americane de tip F-16, pentru desfăşurarea unor exerciţii militare comune cu Polonia, au anunţat recent autorităţile din Varşovia, potrivit 10-03-14-EX_7Agerpres. Decizia trimiterii acestor avioane de luptă americane a fost stabilită în urma unei discuţii telefonice dintre ministrul american al apărării Chuck Hagel si omologul său din Polonia, Tomasz Siemoniak. „Cei doi oficiali au convenit că desfăşurarea unei unităţi a forţelor aeriene americane va începe duminică şi se va încheia joi”, se arată într-un comunicat al Ministerului polonez al Apărării, potrivit AFP. Unitatea trimisă de SUA va consta în 12 aeronave de luptă de tip F-16, mai multe avioane de transport, precum şi o echipă de 300 de soldaţi, a anunţat purtătorul de cuvânt al ministerului Jacek Sonta. În urma cu două săptămâni, Polonia a anunţat că se teme pentru securitatea sa în contextul tensiunilor din Crimeea, astfel avioanele americane vor ajunge în această ţară la cererea autorităţilor din Varşovia. În prezent, forţa combatantă NATO în regiunea Mării Baltice este una redusă, iar armata Poloniei deţine circa 48 de aeronave F-16. Recent, Statele Unite, după o consultare cu membrii NATO, au decis să-şi suplimenteze forţele aeriene şi în Lituania trimiţând şase avioane de tip F-15, precum şi a unui Boeing KC-135 în această ţară. „Am confirmarea că misiunea de supraveghere a spaţiului aerian baltic va fi suplimentată cu încă şase avioane americane F-16”, a precizat Juozas Olekas, ministrul Apărării din Lituania. Integral in Adevarul.

Polonia, Ungaria, Cehia şi Slovacia vor ajutorul Congresului american să cumpere gaze din SUA. Polonia, Ungaria, Cehia şi Slovacia au cerut Congresului american, prin intermediul unor scrisori comune, să le ajute să cumpere gaze naturale din SUA şi să îşi reducă astfel dependenţa de livrările din Rusia, relatează Financial Times. 10-03-14-EX_8Într-o iniţiativă neobişnuit de îndrăzneaţă, ambasadorii celor patru ţări la Washington au trimis în această săptămână scrisori comune liderilor Senatului şi Camerei Reprezentanţilor, în care cer sprijin pentru aprobarea exporturilor de gaze naturale lichefiate americane (GNL) în Europa. Criza din Ucraina a reaprins temerile că autorităţile de la Moscova folosesc gazele naturale drept armă geopolitică, iar ambasadorii au subliniat că statele lor cumpără din Rusia între 70% şi 100% din necesarul de gaze. “Prezenţa gazelor naturale americane ar fi binevenită în Europa Centrală şi de Est, iar acţiunea Congresului de a susţine exporturile de GNL către aliaţii Americii ar veni într-un moment deosebit de important pentru regiune”, se arată în scrisorile adresate liderului Senatului, Harry Reid şi preşedintelui Camerei Reprezentanţilor, John Boehner. Statele Unite nu vând în prezent gaze lichefiate în Europa, iar Congresul nu are un control direct asupra aprobării exporturilor. Decizia depinde de Departamentul pentru Energie, iar ambasadorii au criticat procesul birocratic, care este “un obstacol major”. “Securitatea energetică nu este doar o problemă zilnică a milioane de locuitori ai regiunii, dar şi una dintre cele mai mari probleme de securitate a aliaţilor Americii din Europa Centrală şi de Est”, potrivit scrisorii. Integral aduce Ziarul Financiar

În cursa nebună pentru competitivitate ţările europene întârziate aruncă cu bani în companii sau taie la sânge forţa de muncă. Startul cursei competitivităţii econo­mice a fost dat în zona euro în urmă cu un deceniu de Germania, care acum, după ce a ajuns cel mai puternic motor de creştere economică din Europa, îşi permite să se relaxeze. Alţi concurenţi, precum Italia şi Franţa, abia încep cursa, iar pentru că au pierdut startul sunt 10-03-14-EX_9sunt penalizaţi cu miliarde de euro. Alţii au ales să recupereze fugind pe scurtătură cu preţul unui număr record al şomerilor. Preşedintele Franţei François Hollande a promis companiilor reducerea cotizaţiilor sociale şi impozitelor cu 30 de miliarde de euro până în 2017. El le cere în schimb acestora să creeze locuri de muncă şi să investească pentru a ajuta la relansarea economiei franceze, scrie Le Monde. Acesta este un experiment, deoarece de cotizaţii depinde sistemul naţional de asigurări sociale, renumit pentru generozitatea lui. Marea problemă a lui Hollande este că rata şomajului se încăpăţânează să stea la cote ridicate, iar orice altă încercare a lui de a crea locuri de muncă a eşuat. În Spania, ţara europeană cu una dintre cele mai grave probleme legate de şomaj, premierul Mariano Rajoy a anunţat la sfârşitul lunii trecute introducerea cotizaţiei unice la asigurările sociale din partea angajatorilor de 100 de euro pe lună pentru angajaţii noi cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată. Sistemul plăţilor reduse va funcţiona doi ani, timp în care angajatorul trebuie să menţină sau să mărească personalul şi să nu concedieze pe nimeni fără motiv temeinic în şase luni până la angajarea noului recrut. „Aceasta ar presupune, pentru un salariu brut anual  de 20.000 de euro, că suma plătită de companie sub forma cotizaţiilor sociale, pe an, va scădea de la 5.700 de euro la 1.200 de euro“, a explicat şeful guvernului. Integral in Ziarul Financiar

A fost identificat autorul atentatului din 2012 de la Burgas.  Bărbatul care a purtat explozibilul în atentatul antiisraelian din Burgas, în estul Bulgariei, soldat cu şase morţi în iulie 2012, a fost identificat, a anunţat cotidianul bulgar Pressa, în ediţia de duminică, relatează AFP, preluată de Mediafax. “Teroristul este libanez”, scrie cotidianul, 10-03-14-EX_10referindu-se la surse din cadrul serviciilor de informaţii care au anunţat că omologii lor americani din cadrul CIA şi israelieni din cadrul Mossad au fost informaţi. Detalii privind această anchetă sunt dezvăluite sporadic de publicaţii bulgare şi israeliene care citează surse anonime. Contactată duminică de AFP, purtătoarea de cuvânt a Parchetului Rumiana Arnaudova s-a limitat să sublinieze “intensitatea investigaţiei”. Ea a declarat că ancheta este prelungită până la 22 iunie. Procurorul general bulgar Sotir Ţaţarov a mers recent în Israel. El a declarat la 20 februarie, fără alte precizări, că “Parchetul a descoperit noi fapte şi a identificat un participant direct care nu era cunoscut”. Ancheta privind atentatul din Burgas se concentrase până în prezent pe identificarea celui care a purtat explozibilul, ucis în explozie, deşi amprentele şi ADN-ul său erau disponibile, iar portretul său robot fusese publicat pe site-ul Interpol.Ministerul bulgar de Interne a dezvăluit în iulie 2013 identitatea a doi presupuşi complici de origine libaneză: australianul Meliad Ferah, în vârstă de 32 de ani, cunoscut şi sub numele de Hussein Hussein, şi canadianul Hassan el Hajj Hassan, în vârstă de 25 de ani, care ar avea legături cu aripa armată a Hezbollah, mişcare şiită libaneză. Integral la RFI

Criza din Ucraina: 10 martie 2014 / Crimeea, un pariu pe muchie de cuţit

NOTA: Astazi vom avea editie dubla a “Stirilor Externe”. O editie dedicata “Crizei Ucrainiene” si o “Editie Generala” dedicata tuturor stirilor internationale.

Ucraina: bărbați înarmați au ocupat un alt aeroport militar din Crimeea. O forță armată prorusă purtând uniforme militare fără însemne a ocupat duminică un alt aeroport militar din peninsula ucraineană Crimeea, 10-03-14-EX_1a declarat purtătorul de cuvânt al ministerului apărării din peninsulă, informează agenția Reuters. Grupul de 80 de bărbați înarmați, sprijiniți de 50 de civili, a blocat intrarea în aeroportul din apropierea satului Saki și a stabilit posturi de mitralieră pe pista de aterizare, a declarat purtătorul de cuvânt Vladislav Selezneov pentru Reuters prin telefon. Grupul de civili, înarmați cu bastoane și bâte, a încercat să pătrundă în terminalul de control al aeroportului, a mai spus el. Forțele ruse au ocupat puncte strategice din Crimeea, controlând acum inclusiv aeroportul militar din Belbek și principalul aeroport civil din Simferopol, fără vărsare de sânge după răsturnarea președintelui ucrainean Viktor Ianukovici la 21 februarie, după trei luni de revoltă împotriva conducerii sale. Mai multe incidente au avut loc cu forțele ucrainene la instalații militare, dar ucrainenii nu au opus rezistență armată.Agerpres   UPDATE: Ucraina: Merkel i-a spus lui Putin că referendumul din Crimeea este ‘ilegal’. Cancelarul federal al Germaniei, Angela Merkel, care a purtat duminică o discuție la telefon cu președintele 10-03-14-EX_1Arus Vladimir Putin, i-a spus acestuia că referendumul prevăzut să aibă loc în Crimeea este ”ilegal”, a anunțat, într-un comunicat, purtătorul de cuvânt al Angelei Merkel, Steffen Seibert, informează AFP. ‘Cancelarul federal a făcut cunoscută cu fermitate poziția germană, declarând că pretinsul referendum din 16 martie din Crimeea este ilegal. Desfășurarea lui contravine Constituției ucrainene și dreptului internațional’, a declarat Steffen Seibert. De asemenea, Angela Merkel ‘și-a exprimat regretul că nu s-a făcut niciun progres în constituirea unui grup internațional de contact, ce ar permite găsirea unei politici care să ducă la soluționarea conflictului din Ucraina’, a adăugat purtătorul de cuvânt al cancelarului federal german, precizând că Angela Merkel a subliniat ‘nevoia urgentă de a înregistra un rezultat substanțial în acest domeniu’. Într-un comunicat ce evocă această convorbire telefonică, precum și pe cea dintre Putin și premierul britanic David Cameron, Kremlinul a afirmat că președintele rus a calificat drept ‘legitime’ autoritățile pro-ruse din Crimeea. Integral aduce Agerpres. 

 Ucraina, tinta a 22 de atacuri cibernetice dupa izbucnirea crizei politice. Ucraina a fost tinta a 22 de 10-03-14-EX_2atacuri cibernetice incepand din ianuarie 2013, incidentele de acest fel inmultindu-se pe masura agravarii crizei politice, arata un raport al BAE Systems, citat de cotidianul britanic The Guardian. “Snake” – un virus informatic foarte puternic, a atacat in mai multe randuri calculatoarele din Ucraina. In timp ce BAE Systems spune ca sursa atacurilor este necunoscuta, o companie germana – G Data Software – sustine ca atacurile ar fi fost initiate din Rusia. La randul sau, Financial Times scrie ca atacurile virusului Snake sunt dintre cele mai sofisticate, iar virusul s-a infiltrat in special in sistemele informatice ale Guvernului de la Kiev, precum si ale unor organizatii ucrainene importante. “Ucraina este tara cea mai afectata de aceste atacuri”, afirma Dave Garfield, director la BAE Systems, adaugand ca, fara indoiala, cei care au creat virusul sunt profesionisti. Aduce HotNews

Ucraina speră să semneze un acord cu UE la 17 sau 21 martie. Ucraina speră să semneze pe 17 sau 21 martie partea politică a unui acord de asociere cu Uniunea Europeană (UE), a declarat duminică ministrul interimar 10-03-14-EX_3ucrainean de Externe Andrii Deşciţa. “Acordul politic de asociere ar putea să fie semnat la 17 sau 21 martie”, a declarat Deşciţa într-un interviu pentru postul de televiziune 1+1. O reuniune a miniştrilor de Externe este prevăzută pe 17 martie. Data de 21 martie este a doua zi a unui summit al şefilor de stat şi guvern din UE. Anunţul apare în contextul în care peninsula ucraineană Crimeea se află, de la sfârşitul lui februarie, sub controlul forţelor ruse. Parlamentul prorus din Peninsula Crimeea a prevăzut să organizeze la 16 martie un referendum, considerat ilegal de către Kiev şi occidentali, privind o alipire la Rusia. Integral aduce Mediafax.  Barack Obama şi premierul ucrainean vor discuta despre o soluţie paşnică la criza din Ucraina. Preşedintele american 10-03-14-EX_3ABarack Obama şi premierul ucrainean Arseni Iaţeniuk vor discuta, miercuri, la Washington despre “căutarea unei soluţii paşnice” la criza actuală din jurul Crimeei, a anunţat Casa Albă duminică. Vizita liderului ucrainean va sublinia “sprijinul puternic al Statelor Unite pentru poporul ucrainean, care a demonstrat curaj şi hotărâre în cadrul crizei recente”, a precizat Executivul american într-un comunicat. Cei doi oficiali vor discuta despre “căutarea unei soluţii paşnice la actuala intervenţie militară a Rusiei în Crimeea, care să respecte suveranitatea şi integritatea teritoriului ucrainean”, continuă textul. Crimea este o provincie situată în sud-estul Ucrainei. Ei vor discuta, de asemenea, despre “susţinerea pe care o poate aduce comunitatea internaţională pentru a ajuta Ucraina să facă faţă problemelor economice”, precum şi despre alegerile din perioada imediat următoare. Mediafax

Crimeea: Ciocniri între susţinătorii Moscovei şi cei ai Kievului, la Sevastopol. Flota ucraineană, blocată în port. Ciocniri au izbucnit, duminică, la Sevastopol între susţinătorii Moscovei şi cei ai Kievului în acest oraş din Crimeea, la încheierea unei reuniuni a ucrainofonilor, care au sărbătorit aniversarea poetului ucrainean 07-03-14-EX_04ATaras Şevcenko, relatează AFP. Circa 100 de persoane înarmate cu bastoane au atacat forţele de ordine care protejau o reuniune organizată la sărbătorirea a 200 de ani de la naşterea lui Taras Şevcenko. Ele au distrus o maşină şi le-au blocat pe cele aparţinând serviciului care asigura ordinea la manifestaţie, despre care au afirmat că aparţin Pravîi Sector, mişcare naţionalistă paramilitară care s-a ilustrat în prima linie a contestaţiei de la Kiev. Cel puţin cinci membri ai serviciului de ordine au fost reţinuţi de poliţie. Pentru moment nu este posibil să se numere răniţii. Două sute de persoane, care arborau drapele ucrainene, au participat la această reuniune în faţa monumentului lui Şevcenko într-un cartier din Sevastopol, în peninsula separatistă Crimeea, ocupată de la sfârşitul lui februarie de forţele ruse. Ele au cântat imnul naţional şi au votat o rezoluţie prin care denunţau “ocupaţia rusă”. Oratorii au vorbit în ucraineană, iar pe afişele redactate în rusă şi ucraineană se putea citi: “Ţară unită”, “Ucraina şi Rusia vor pace”, “Sunt pentru o Ucraină liberă”. Tensiunea este maximă în Crimeea. Consulatul polonez din Sevastopol a fost evacuat din cauza “tensiunilor” provocate de forţele armate ruse din Crimeea, a anunţat sâmbătă ministrul polonez de Externe, Radoslaw Sikorski, relatează AFP. Integral aduce Adevarul.

Crimeea: cu pași mari spre Rusia. Actualele autorități din Crimeea ar dori ca peninsula să adere cât mai curând la Federația Rusă. Referendumul care ar trebui să decidă soarta acestui teritoriu pare tot mai mult o farsă. Conducerea politică din Crimeea a anunțat deja o aderare rapidă la Federația Rusă, chiar dacă mai este încă o săptămână până la referendumul care ar trebui să decidă apartenența peninsulei. “Procesul de schimbare a statutului 10-03-14-EX_4legal al provinciei este complicat. Dar credem că vom reuși să-l finalizăm încă în luna martie”, a declarat președintele parlamentului regional pro-rus, Vladimir Konstantinov, la Simferopol. Oficial, locuitorii Crimeei, teritoriu ucrainean conform dreptului internațional, sunt chemați la urne pe 16 martie, pentru a decide viitorul regiunii. Ucraina consideră însă referendumul o încălcare a dreptului internațional, opinie împărtășită și de guvernele occidentale. Actorii locali nu par însă deranjați de aceste luări de poziție. Kremlinul a anunțat deja că este dispus să anexeze Crimeea. Iar liderul parlamentului regional Konstantinov le-a promis funcționarilor locali că în viitor salariile lor vor crește de patru ori.  Care este însă cu adevărat situația în Crimeea? Informații verificate din peninsulă sunt greu de obținut, dar  10-03-14-EX_4-Aagențiile de presă au relatat despre manifestații pro-ucrainene. Corespondenții mass-media occidentale pot să acționeze doar limitat în Crimeea. Transmisiile în direct din hoteluri pentru televiziunile din vest sunt interzise. De mai multe zile, observatori militari ai OSCE încearcă să intre în Crimeea din sudul Ucrainei. Accesul lor este însă blocat de forțele pro-ruse, care au tras sâmbătă chiar focuri de avertisment în direcția misiunii internaționale, potrivit unor surse diplomatice din Viena. O purtătoare de cuvânt a OSCE a precizat că incidentul nu s-a soldat cu răniți. Unitățile armate pro-ruse controlează deja de peste o săptămână teritoriul locuit în majoritate de etnici ruși. Moscova neagă însă că ar fi trimis soldați în afara regiunilor unde prezența sa militară este demult reglementată. Persoane înarmate în uniforme fără grade militare nu ar fi în subordinea Kremlinului, ci ar reprezenta forțe independente de apărare. OSCE ar trebui să supravegheze acțiunile militare ruse în Crimeea, dar nu pot pătrunde în peninsulă tocmai din cauza opoziției acestor miliții. Misiunea OSCE are termen-limită ziua de miercuri, 12 martie. În viziunea Moscovei, doar noua putere de la Simferopol le poate permite experților OSCE accesul pe acest teritoriu. Integral aduce Deutsche Welle

Ochiul public: Certitudinile incompetenţilor

Moto: Unul dintre cele mai triste aspecte ale vremurilor noastre este ca cei care au certitudini sunt prosti, iar cei cu imaginatie si competenta sunt plini de dubii si indecizie”. Bertrand Russell

 Justin Kruger si David Dunning sunt doi cercetatori americani de la universitatea Cornell din Ithaca, New York. Respectivii cercetatori au formulat o teorie, cunoscuta si sub numele efectul Dunning-Kruger. Ei au propus ideea ca oamenii incompetenţi au manifestari deosebite cu un numitor comun, indiferent de nivelul lor de inteligenta:

  •  au tendinţa de a supraestima nivelul lor de calificare;
  • nu recunosc adevarata calificare a celorlalţi;
  • nu reuşesc să recunoască enormitatea propriei incompetenţe.

09-03-14-P_2

 Citind aceste  puncte ale fenomenului descris putem identifica o mare majoritate a clasei politice. Acestea ar fi fost poate atenuate sau anulate daca respectivii si-ar lua niste consilieri capabili si ar reusi sa primeasca niste sfaturi pertinente.

 Diferenta intre un om capabil si un absolut incompetent este bazata pe faptul ca un om capabil stie suficient de mult ca sa isi dea seama de ceea ce nu stie sau nu poate. Incompetenta este fara limite si din multe puncte de vedere dezastruoasa, o simtim in fiecare zi, pe pielea noastra.

09-03-14-P_1

Toate astea in legatura cu, citez:

 Liderul Partidului Social Democrat, Victor Ponta, şi-a recunoscut pentru prima dată intenţia de a candida la prezidenţiale dacă sondajele interne ale formaţiunii sale politice îl vor credita cu mai multe şanse decât pe principalul „contracandidat”, Mircea Geoană. SURSA

Nu pot sa nu inchei acest mic articol cu un citat din Darwin, care spunea: “Prostia genereaza mult mai multa incredere decat cunoasterea”.

Îi meritam popor!

O istorie a expansionismului rus (3) Viziunea Euroasiatică

Extinderea teritoriala si ambitia maretiei

 Petru cel Mare incearca paralel cu eforturile de modernizare si “europenizare” a Rusiei sa-si extnda posesiunile in Europa si Asia profitand de toate ocaziile pe care le are lovindu-si fostii aliati si generand coalitii care il slujau. Ambitiile imperiale si nevoile aproape patologice sa fie mai european decat europenii il conduc la aberatii pe care nici un monarh nu a indraznit sa le viseze. Cruzimea lui a fost egalata numai de cea a lui Ivan cel Groaznic sau secole mai tarziu de Stalin.

Petru-6 Rusia lui Petru impreuna cu Danemarca, şi Polonia formează o coaliţie împotriva suedezilor declansand Marele Război al Nordului. Carol al XII-lea al Suediei, de numai 18 ani, ajunge cu flota în dreptul Copenhagai, debarcă în forţă şi obligă oraşul să capituleze. Lovită în plin, Danemarca se retrage din coaliţie. La rândul său, August al II-lea al Poloniei, după ce cucereşte Dunamunde, este învins la porţile Rigăi. Petru ajunge la Narva, oraş suedez controlat în trecut de Rusia, la 23 septembrie 1700 şi constată că asediul începe prost; ruşii sunt înfrânţi de suedezi. Întors în Rusia, Petru mobilizeaza toate resursele, la ordinul sau, toată Rusia devine o tabara militara. Se întăresc oraşele, se reface armata, se construiesc tunuri, corăbii şi reface coaliţia cu Polonia şi cu Danemarca.

În 1701, prima victorie a ruşilor asupra suedezilor la Seremetiev. În 1702, ruşii obţin noi victorii în timp ce Carol al XII al Suediei îi distruge aliatii (fara ca Petru sa-i ajute) învingdu-i pe saxoni şi polonezi intră în Cracovia. La 11 octombrie 1702, fortăreaţa Noteburg capitulează în faţa ruşilor, apoi, prima victorie navală a ruşilor, capitularea Narvei. Toate aceste victorii se datorează faptului că, grosul trupelor suedeze se afla în Polonia, unde în 1706, Carol al XII-lea sileste Dieta de la Varşovia să-l proclame rege pe Stanislaw Leszczynski. Petru rămâne singur în faţa regelui Suediei. În 1708, Carol al XII este înfrânt iar din armata cea numeroasă nu mai rămân decât 24.000 de oameni. În iunie 1709, Carol al XII-lea, rănit la piciorul stâng, asistă la atac purtat pe o targă, în timp ce Petru reuseste sa-i invinga pe suedezi. Cele 72 de tunuri ruseşti nimicesc liniile duşmanului. Carol fuge la Tighina aflată sub ocupaţie otomană.

Petru-7

La 10 septembrie 1721 este semnată pacea de la Nystadt. Rusia primeşte Livonia, Estonia, Ingria, o parte din Karelia ; Suedia primeşte în schimb restul Finlandei. În 1721, Persia pare uşor de cucerit din cauza răscoalelor şi anarhiei de acolo iar ţarul în fruntea oştilor se grăbeşte s-o ia înainte Turciei. În iunie 1724 este semnat la Constantinopol un tratat de împărţire prin care Rusia dobândeşte oraşele Baku şi Derbent, cele trei provincii Ghilan, Mazanderan şi Astrabad, în vreme ce Turcia primeşte Tauris, Erivan şi alte câteva ţinuturi.

Rusia controleaza deja Marea Nordului, Marea Baltica, Marea de Azov si o parte din Marea Caspica. Controlul Marii Negre o sa fie preluat de fica lui, Ecaterina I.

Sankt-Petersburg

 In aceasta perioada Petru construieste Sankt-Petersburgul. Acesta constructie sfidează natura şi în acelaşi timp, trecutul Rusiei. Pozitionat pe un teritoriu izolat, departe de capitală şi aşezat drept în bătaia tunurilor suedeze; pământul e mlăştinos si ne propice pentru un asezamant urban. Petru se departeaza de vechea cetate a ţarilor, Moscova, cu superstiţiile şi intrigile de curte, cu spiritul oriental, înapoiat şi răzvrătit totodată. Vecinătatea mării îl ameţeşte. Sankt-Petersburgul va deveni orasul imperial, noul oraş va oglindi dorinţa de înnoire a unui ţar profund reformator.

Mai întâi este clădită o fortăreaţă din lemn pe malul drept al Nevei: viitoarea fortăreaţă Petru şi Pavel (Petropavlovskaia Krepost). Răsar mai apoi o biserică şi, nu departe, prima locuinţă a lui Petru : o căsuţă din bârne de brad şi cu acoperişul de şindrilă cu două încăperi, un pridvor. (Căsuţa ţarului a fost întărită cu un înveliş de piatră de către Ecaterina a II. S-a păstrat până în zilele noastre şi poate fi vizitată).

Petru-8

În februarie 1704, ţarul îl cheamă pe arhitectul italian Domenigo Trezzini ca să conducă armata de lucrători. Necazul cel mai mare este piatra, care nu se găseşte deloc în ţinut. Trei sute cincizeci de familii de vază sunt silite să se mute la Petersburg. Din 1711 începe construcţia Palatului de Iarnă, care nu se deosebeşte de casele din jur decât printr-o intrare cu două coloane, deasupra căreia se înalţă o prova de corabie. Acelaşi gust stă la temelia Palatului de Vară, aşezat ceva mai departe, pe malul unui afluent al Nevei. În 1713, Petersburgul este proclamat capitală a Rusiei iar în 1721 va începe construcţia castelului de la Sarskoe, numit mai târziu Ţarskoe Selo.

In 1717 Petru viziteaza Parisul pentru a cumpara mobila si lucrari de arta pentru noul lui Oras de pe Neva, dar bineinteles si in scopuri politice. De la 1 septembrie 1715, tronul Franţei este ocupat de copilul Ludovic al XV-lea, care-l are alături, ca regent, pe Philippe d’Orleans. La 7 mai 1717, Petru îşi face intrarea în Paris, escortat de 300 de grenedieri călări declarând că vrea să fie primit de regele Franţei. A doua zi după sosire, înaintea ţarului se prezintă regentul. Petru se declara nemulţumit. Două zile mai târziu, la 10 mai, regele Franţei, însoţit de o numeroasă escortă, merge la hotelul Lesdiguieres, locul unde se cazase ţarul.

Petru vizitează Luvrul, grădina Tuileriilor, studiază lucrările la Pont-Tournant, merge la Domul Invalizilor, gustă din supa soldaţilor şi bea vin în sănătatea lor, “bătându-i pe umăr şi numindu-i camarazi”. Adevăratul motiv al călătoriei sale este însă unul politic. Relaţiile cu aliaţii sunt în impas, cele cu Anglia s-au răcit, aşa că nădăjduieşte că Franţa se va îndepărta de Suedia, apropiindu-se de Rusia, cu care va semna o convenţie de întrajutorare militară şi comercială. Tratativele diplomatice vor duce în cele din urmă, la 15 august 1717, la atât de greu elaboratul tratat de la Amsterdam, încheiat între ţar, Ludovic al XV-lea şi regele Prusiei, Frederic-Wilhelm I.

Petru-9

Părăsind Franţa, la 20 iunie 1717, îşi declară ataşamentul faţă de această ţară harnică, primitoare şi usuratică. La 9 octombrie, după o vizită la Berlin, împreună cu ţarina, Petru este din nou acasă, la Sankt-Petersburg, în orasul său. După ce a văzut o sumedenie de lucruri, înţelege mai bine ce are de făcut pentru a-şi transforma capitala într-un adevarat oraş european.

Deschide un “muzeu” de Curiozităţi, în care strânge toate ciudăţenile naturii, este atras de pitici dar şi de uriaşi; atras de tot ceea ce este monstruos şi împotriva firii, ia parte, în camerele de tortură, la interogatorii, execuţiile capitale sunt pentru el un spectacol de la care n-ar lipsi pentru nimic în lume, este gata să opereze în orice moment, meseria de dentist îi place din ce in ce mai mult.

Succesiunea

 Ţareviciul Aleksei, urmasul declarat a lui Petru, a fost cu totul diferit de Petru, urăşte războiul, ascultă orbeşte de Biserică, este tradiţionalist. Petru hotaraste să-şi însoare fiul, logodnica aleasă fiind Charlotte-Christine de Brunswick. Prinţesa, de 16 ani, este foarte înaltă, slabă, ciupită de vărsat, luterană. La 14 octombrie 1711 are loc căsătoria, la castelul reginei Poloniei, prinţesa electoare de Saxa, naşa miresei. Toată lumea ştie că ţareviciul este împotriva reformelor lui Petru, că s-a căsătorit împotriva voinţei lui cu o luterană, că este strâns legat de practicile bisericii ortodoxe; clerul îl priveşte cu simpatie, reprezentanţii vechilor familii aristocratice se bizuie pe el, oamenii de rând îl venerează. La 12 iulie 1714, Charlotte naşte o fetiţă, botezată Nataşa (care moare în 1728) iar la 12 octombrie 1715 aduce pe lume un băiat, Piotr. La 22 octombrie 1715, la vârsta de 21 de ani, Charlotte îşi dă sfârşitul.

Petru-10

 La 29 octombrie, ţarina dă naştere unui băiat, care este numit, după dorinţa ţarului, tot Piotr. Este limpede că ţarul va prefera, în ordinea succesiunii, pe fiul Ekaterinei. Astfel încât, Aleksei îi scrie tatălui său o scrisoare prin care îi spune că vrea să se călugărească. Înainte să plece în Olanda, Petru îi lasă şase luni de gândire înainte de a lua o decizie. În lipsa tatălui, ţareviciul împreună cu iubita sa, Eufrosina, trăiesc fără griji, într-o neîncetată sărbătoare. O scrisoare a ţarului din 26 august 1716 prin care îi cere fie să se întâlnească la Copenhaga fie să îi spună la ce mânăstire va intra, îl trezeşte pe Aleksei. Fuge la Viena, se ascunde de tatăl său. Într-un final pentru a-şi întâlni tatăl, Aleksei soseşte la Moscova la 31 ianuarie 1718, seara târziu. Ţarul nu-l primeşte dar convoacă pentru luni, 3 februarie, consiliul privat, alcătuit din prelaţi, miniştri şi dregători. Când îşi zăreşte fiul, izbucneşte în ocări. Îi reproşează lenea, fuga, încercările de a-şi asmuţi străinătatea împotriva părintelui său.

 Petru îl numeşte moştenitor pe Piotr, fiul său cel mic iar lui Aleksei îi cere cu insistenţă numele celor care l-au ajutat să fugă. Află de scrisori ale ţareviciului către doi episcopi din Rusia pe când era la Viena, scrisori îndreptate împotriva tatălui său. Ţareviciul recunoaşte tot. La 17 iunie 1718, Aleksei este chemat în faţa celor chemaţi să-l judece; după interogatoriu, aceştia hotărăsc să-l supună la cazne. În timpul torturilor semnează declaraţii compromiţătoare doar ca să scape. Moare, după ce însuşi ţarul, se spune, ar fi participat la torturarea fiului său.

 La 16 aprilie 1719, micul Piotr, Petruşka cum îi spun părinţii, moare pe neaşteptate, din pricina unei boli. Deznadejdea şi durerea ţarului nu cunosc margini. Va fi nevoit să lase moştenire coroana Rusiei celuilalt Piotr, fiul lui Aleksei? Are nevoie de încă un fiu. De puţină vreme are o nouă iubită, foarte tânără şi straşnic de frumoasă, Maria Cantemir, fiica voievodului Dimitrie Cantemir care, pierzând tronul Moldovei în urma tratatului de la Prut, s-a refugiat împreună cu familia la Sankt-Petersburg. Maria este însărcinată însă pierde copilul spre marea dezamăgire a ţarului şi este părăsită.

 Petru a schimbat legile de succesiune la tron după ce şi-a ucis propriul fiu, Alexei, care se opunea reformelor şi care servea pe post de catalizator al grupurilor antireformatoare. Noua lege prevedea că ţarul îşi poate alege propriul succesor. Petru nu a reuşit să facă asta în propriul caz mai înainte de a muri în 1725. În deceniile care au urmat, lipsa unor legi clare de succesiune a lăsat monarhia deschisă la intrigi, comploturi, lovituri de stat şi contralovituri de stat.

 Începând din acel moment, factorul crucial al ocupării tronului a devenit sprijinul acordat de trupele de elită care asigurau paza palatului imperial din St. Petersurg. Petru pune în locul vechii Dume a boierilor un Consiliu de miniştri restrâns, căruia îi adaugă o Cameră de justiţie şi înfiinţează un Senat care are autoritate legislativă, judecătorească şi executivă. Senatul se supune ţarului. Înlesneşte oamenilor din popor pătrunderea în rândurile nobilimii. Prin ucazul din 16 ianuarie 1724, un soldat, chiar dacă nu este de neam, poate ajunge ofiţer, primind totodată rang de nobil, pe care-l vor moşteni urmaşii săi.

Petru-11 Încurajează creşterea animalelor, introduce rase noi de bovine, înfiinţează cele dintâi herghelii, le arată ţăranilor cum să secere grâul cu secera şi nu cu cosorul. Datorită lui, industria rusă cunoaşte un avânt nebănuit. Îi scuteşte de serviciul la stat şi de impozite pe cei ce construiesc fabrici şi pe rudele acestora, le acordă împrumuturi fără dobândă, precum şi privilegiul de a cumpara, începând din 1721, robi de la moşieri pentru a-i folosi în întreprinderile proprii. Prin ucazul din 23 martie 1714, Petru schimbă statutul familiilor aristocratice, prin care împiedică fărâmiţarea pământului; fiul sau fiica cea mai mare vor moşteni tot pământul, ceilalţi copii îşi vor împărţi între ei bunurile mobile.

 În noaptea de 20 spre 21 ianuarie 1725, Petru se plânge de dureri cumplite, pricinuite de retenţia de urină. Medicii nu au nici o îndoială că gangrena a cuprins colul vezicii urinare. A sosit clipa să numească urmaşul la tron. Totuşi, ţarul tace. La 28 ianuarie, la ora şase dimineaţa, la 53 de ani şi după 43 de ani de domnie, Petru cel Mare îşi dă sufletul. Clanul puternic din jurul Ecaterinei citeste o proclamaţie prin care Ecaterina I e numită împărăteasă legitimă a toate Rusiile. La 4 martie, după 5 săptămâni de la moartea ţarului, timp în care trupul nu fusese acoperit de giulgiu şi capacul nu fusese pus pe sicriu, Nataşa, mezina, moare de vărsat. Împărăteasa hotărăşte ca tatăl şi fiica să fie îngropaţi în aceeaşi zi. În străinătate, vestea morţii lui Petru este primită cu uşurare.

Ziarul de Duminică – 9 martie 2014

Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.

02-05-13-P_01

Dilema Veche. Un mare gazetar: Sandu Tudor. Andrei Pleşu

 

A apărut de curînd, prin strădania dlui Marius Vasileanu, o culegere de editoriale publicate în ziarul Credinţa, între 1933 şi 1936, sub semnătura lui Sandu Tudor (Universalism românesc, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013). Sandu Tudor este pseudonimul lui Alexandru Teodorescu, personaj spectaculos al perioadei interbelice, bărbat frumos, om de lume, gazetar şi poet, fost luptător pe frontul Primului Război Mondial, fost ofiţer de Marină, fost aviator (scăpase miraculos dintre rămăşiţele aparatului său de zbor, după o prăbuşire dramatică), viitor călugăr la mănăstirea Antim (sub numele Agaton) şi la Rarău (ca ieroschimonah –  Daniil), fondator al mişcării „Rugul Aprins“, deţinut politic în mai multe rînduri, mort în închisoarea de la Aiud în 1962.

Amplasamentul intelectual şi politic al articolelor din Credinţa, tonul lor, autoritatea virilă a stilului sînt, în epocă, cu totul atipice. Judecăţile curente privind presa interbelică, cu sistematizări pripite pe axa „stînga-dreapta“, cu împărţirea simplificatoare a opiniilor după dihotomii gata făcute (legionarism – antifascism, autohtonism – sincronism etc.) devin inoperante dinaintea acestui corpus de texte, în care patriotismul excomunică naţionalismul, antibolşevişmul se aliază cu antilegionarismul, ortodoxismul se intersectează cu analiza „crizei vieţii noastre bisericeşti“ ş.a.m.d. Pentru exemplificare, oferim cititorului cîteva pasaje semnificative. Va avea surpriza de a descoperi un spirit cu totul neconvenţional, un mare gazetar, un personaj de anvergură, demn de mult mai multă atenţie decît se bucură deocamdată.

Iată, mai întîi, cîteva consideraţii – supărător de actuale – despre politicienii anului 1935 şi despre electoratul românesc al momentului: „Toată marea ipocrizie politică, toată demagogia sinistră a vieţii noastre publice, dacă a reuşit şi încă va reuşi să conducă destinul ţării acesteia se datoreşte siguranţei nezdruncinate pe care fiecare politicianist o are în complicitatea gratuită şi naivă a poporului, sau, mai tehnic spus, a masselor electorale, care pot oricînd fi ameţite cu puţină făgăduială şi vorbă sunătoare «democratică». Această caragealescă stare de suflet a poporului nostru asigură peste tot, sub toate formele, triumful falselor valori. Cetăţeanul român nu mai reacţionează faţă de nici o nedreptate, nu se mai apără, lasă să se întindă abuzurile cu o indiferenţă criminală. Totul rămîne în seama anchetelor parlamentare.“ Sandu Tudor vorbeşte, apoi, despre „lipsa totală de simţ critic popular“, despre „credulitatea condamnabilă“ a votanţilor, despre „norii de mîrşăvie şi bădărănie care au acoperit cerul nostru spiritual“.) Integral Dilema Veche 

Revista 22. Cine pierde startul prezidenţialelor. Andreea Pora

Toate mişcările recente de pe scena politică, inclusiv guvernarea ca atare, vor fi chestiuni colaterale prin comparaţie cu declanşarea cursei înarmării pentru alegeri.

Iată că, în mai puţin de doi ani de la as­cen­siunea brutală a USL la putere, avem cel de-al treilea Guvern Ponta. E un record, s-o recunoaştem, în condiţiile unei majorităţi par­lamentare de peste 70%, deşi răul ori­gi­nar – miza fotoliului prezidenţial – pre­ves­tea destrămarea alianţei. Formula unui gu­vern USD-UDMR era previzibilă, în fond PSD îşi pregătise din timp terenul prin racolări masive de parlamentari, indiferent de coloratură şi background, iar liderii ma­ghiari nu puteau rata ocazia puterii, chiar dacă împart masa cu fiul adoptiv al celui pe care l-au numit tandru acum un an „tu­moarea canceroasă a politicii româneşti“. Nu are rost să vorbim de limitele com­pro­mi­sului – în 2012 Guvernul Ungureanu (PDL-UDMR) pica şi pe fondul unei re­crudescenţe a discursului naţionalist şi an­timaghiar de sorginte pesedisto-pecistă -, ele sunt, practic, infinite. Cooptarea UDMR a fost împachetată în hârtia cu inimioare a „interesului naţional“, „nevoii de sta­bi­litate“ şi „situaţiei din jurul ţării“, iar con­diţionările maghiarilor – atât de secrete că le ştie tot târgul, căci le-au pus fiecărui gu­vern cu care au bătut palma – nu vor fi­gura, evident, în programul de guvernare. A spus-o însuşi Kelemen Hunor: „nu se va schimba nicio virgulă“. Singura „virgulă“, operată la ceas de seară, a fost ştergerea din toate pdf-urile cu programul din 2012 a siglei USL, care putea duce spre con­tes­tarea la Curtea Constituţională promisă de Traian Băsescu. Nu este exclus ca pre­şe­din­tele să dorească să provoace o criză politică şi guvernamentală – pe fond, ceea ce face Ponta este o şmecherie, vedem că acordul gu­vernamental PSD-UDMR cuprinde an­ga­jamente care nu apar în program -, re­fu­zând să semneze decretele de numire a mi­niştrilor până la o decizie a CCR. La ce i-ar folosi, asta e o altă discuţie.

Atâta înghesuială la pupat Piaţa En­de­pen­denţi, mai rar. Dan Diaconescu, deşi rămas burlac prin trădarea PP-DD, plecat cu mic cu mare la „ciocoi“, şi-a oferit serviciile, iar noul PNŢ Pavelescu-Chiliman păşeşte nos­talgic pe urmele lui Iliescu, cerând de-a surda un „guvern de uniune naţională“. Persoana fizică Tăriceanu e încă în căutare de colegi dispuşi să-l urmeze pe drumul glo­rios al liberalismului cu faţă pesedistă. Deocamdată, toţi pofticioşii au primit delete.

Important este însă cum se vor re­aranja piesele pe tablă după ce Ponta 3 îşi va intra în pâine. În plan le­gislativ, nu vor fi mari probleme, no­ua coaliţie va fi suficient de stabilă încât să pună în aplicare câteva din­tre restanţele în zone-cheie – ANI şi dezincriminarea conflictelor de in­te­rese ale baronilor, Codul Penal, am­nistia, Roşia Montană, unde avizul de mediu va pica tot în cârca UDMR. Sin­gurul proiect major eşuat din ca­u­za ruperii USL va fi revizuirea Cons­ti­tuţiei, pentru care nu mai există nici majoritatea de două treimi necesară, nici interesul politic. Integral aduce Revista 22 

Adevarul. Mai păstrăm un dram de demnitate? Gavril Dejeu

Împrejurările zilei ne încarcă cu o multitudine de evenimente de certă importanţă şi semnificaţie, atât în planul vieţii interne cât şi pe relaţie internaţională, cu specială privire la cele ce se petrec în Ucraina. Este vorba de festivitatea omagială ce i s-a organizat fostului preşedinte Ion Iliescu odată cu împlinirea a încă unui an de viaţă. Nu că un fost preşedinte de ţară n-ar trebui să fie, în principiu, primul căruia poporul să-i fie admirator şi recunoscător când faptele sale au înălţat naţiunea ci pentru că, în cazul dat, este vorba de omagierea admirativă a unui om care a făcut cel mai mult rău României. Afirm răspicat: nu cunosc un om, care, de-alungul întregii noastre istorii, să fi făcut atât rău românilor şi României ca Ion Iliescu! Pentru cei ce n-au trăit evenimentele istorice începând cu 1945, pentru cei ce nu cunosc adevărata biografie a lui Ion Iliescu, afirmaţia de mai sus se cere explicată şi motivată.

Sfârşitul războiului şi instaurarea regimului comunist pe şenilele tancurilor sovietice veneau ca o mană cerească pentru visele tânărului Iliescu. Cu un palmares biografic procomunist demn de invidiat, calea-i e larg deschisă. Pe când zeci, sute de mii de tineri, muncitori, ţărani, elevi, studenţi, de seama lui Iliescu, se avântă în luptă împotriva instaurării comunismului şi vasalizării promoscovite a României, mulţi, foarte mulţi cu sacrificiul libertăţii, a sănătăţii şi vieţii, Ion Iliescu trece, cu tot avântul tineresc de cealaltă parte a baricadei, se duce pentru „instruire“ şi „specializare“ la Moscova de unde se întoarce gata „pregătit“. Ajunge, cum era de aşteptat, până în cele mai înalte eşaloane ale puterii comuniste şi participă, plenar şi eficient, alături de ceilalţi corifei ai puterii, la procesul de decapitare fizică şi politică a democraţiei româneşti. 1989 punea sfârşit acestei prime etape de luptă împotriva României. Etapa a II-a era pregătită tot pe calapod sovietic, de data aceasta unul de tip gorbaciovist, în care Ion Iliescu şi „grupul“ (Brucan, Bărlădeanu, Militaru şi alţii) joacă rolul „Calului Troian“. Integral aduce Adevarul.

Romania Libera. Rusia ne ameninţă. De ce nu ne pasă? Sabina Fati

România aşteaptă, ca de atâtea ori, în istoria ei să vadă ce fac alţii, înainte de a avea păreri, idei sau soluţii. Nici militarii ruşi trimişi în Crimeea, nici aroganţa lui Vladimir Putin nu-i face pe oficialii români să-şi abandoneze pentru o clipă jocurile interne şi să privească în viitor.

 Preşedintele Traian Băsescu spune cu superioritate că “alte state îşi plimbă miniştrii pe la Kiev“, aruncând astfel în derizoriu mai ales încercările polonezilor de a găsi rezolvări diplomatice la ofensiva armată a Rusiei în Ucraina. Spre deosebire de Varşovia care înţelege pericolul înaintării Rusiei spre Vest, Bucureştiul este blocat în propriile sale capcane interne, iar şeful statului se implică mai mult în decredibilizarea propriului guvern, decât în ecuaţia care ar putea duce la destabilizarea regiunii în care se află ţara.

Bucureştiul redevine fatalist: ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla oricum, aşa că ce rost are să investească efort şi imaginaţie într-un joc în care doar marile puteri pot conta. O atitudine de provincie periferică incapabilă să aibă propriile planuri şi propriile analize în momente difcile. Pentru oficialii români sunt suficiente garanţiile de membru al NATO şi de partener strategic al Statelor Unite. România nu are nici temerile, nici ambiţiile Poloniei aşa că poate dormi liniştită la umbra scutului anti-rachetă promis de americani.

Memoria istorică a liderilor români este blocată de triumful apartenenţei la spaţiul euro-atlantic, de visul american şi de noua ideologie a pan-românismului care vizează unirea cu Republica Moldova. In această paradigmă Bucureştiul nu are nimic de făcut, trebuie doar să aştepte să se limpezească apele.

Bun cunoscător al acestei regiuni, Zbigniew Brzezinski, născut la Varşovia şi ajuns ulterior consilier al mai multor preşedinţi americani, inclusiv al lui Barack Obama, avertizează că “dacă Ucraina e zdrobită în timp ce Occidentul e spectator, libertatea şi securitatea României, Poloniei şi ţărilor baltice vor fi ameninţate”. Brzezinski porneşte de la cea mai nefastă ipoteză, aceea a Vestului, care preferă să stea în tribune şi să lase partida să se desfăşoare, cum s-a întâmplat în 2008 în perioada Războiului de cinci zile din Georgia. Integral in Romania Libera 

HotNews. Free Gica? Nu, free politica. Cristian Pantazi

Citiva politicieni de frunte s-au napustit pe subiectul gratierii lui Gica Popescu, sperind probabil sa mai cistige citeva puncte electorale pe un subiect ce parea facil. Politicienii s-au suit pe valul mediatic stirnit de citiva ziaristi si, previzibil, fostii colegi ai lui Gica Popescu. Socoteala de-acasa insa nu se potriveste cu cea din tirg. Populismul se dovedeste inca o data falimentar, caci realitatea ii contrazice pe acesti politicieni degraba varsatori de lacrimi pentru cauza marelui fotbalist.

Sint citeva motive care fac demersul acestor politicieni complet inutil si periculos.

Primul si cel mai important motiv e ca Gica Popescu a fost gasit vinovat pentru infractiuni grave – spalare de bani, evaziune fiscala – si trebuie sa plateasca la fel ca orice alt vinovat. El nu si-a recunoscut nici un moment vinovatia, nu s-a cait pentru greseala facuta. Ce il face mai special decit alti romani aflati in aceeasi situatie? Gratierea individuala pentru Gica Popescu ar relativiza complet rolul justitiei intr-o societate normala si ar impune criterii cu totul irelevante intr-o astfel de situatie.

Al doilea semnal al inadecvarii politicienilor la realitate e legat de istoria personala a lui Gica Popescu. Superficiali si grabiti in a se agata de numele lui Gica Popescu, politicieni precum Crin Antonescu, Victor Ponta ori Valeriu Zgonea au crezut ca renumele de ex-capitan al Barcelonei si al Nationalei e tot ceea ce il defineste pe seriosul si cerebralul fotbalist.

Nu e asa. Revenirea sa in tara dupa ce a incheiat conturile cu fotbalul din strainatate i-a retezat aura de mare campion si i-a ciobit serios imaginea aproape perfecta. Integral aduce HotNews.

Contributors. Detroit. Moartea unei metropole. Martin S Martin

 La începutul secolului trecut, automobilul a devenit unul dintre simbolurile Americii, iar oraşul Detroit, din statul Michigan, a fost – timp de şaptezeci de ani – simbolul industriei auto. Dar destinul oraşului, care a atins apogeul în anii ’50, când Detroit era cel de al cincilea oraş ca mărime din Statele Unite, a fost unul  nefericit şi, odată început, declinul lui a avut un mers constant spre dezastru financiar: la 18 iulie 2013, Detroit a devenit cel mai mare oraş care a dat vreodată faliment.

Orşul a fost întemeiat în anul 1701 de francezii conduşi de exploratorul Antoine Laumet de la Mothe, senior de Cadillac. Ei i-au dat numele de Le detroit du lac Erie (Strâmtoarea Lacului Erie), fiindcă este aşezat pe comunicarea care uneşte Lacul St. Clair cu Lacul Erie (comunicare numită azi „Râul Detroit”, deşi nu este un râu). Numele statului vine de la cuvântul indian mishigamaa, în traducere  “apa cea mare”. Francezii au pierdut regiunea în anul 1762, ca urmare a victoriei britanicilor în „Războiul cu francezii şi indienii” (French and Indian War). Noii ocupanţi au abreviat numele oraşului care, astfel, a devenit Detroit.

Henri Ford a fondat Compania Auto Ford în anul 1903 în oraşul Detroit, unde au apărut rapid alte companii auto înfiinţate de William C. Durant, fraţii Dodge, Walter Chrysler, James Ward Packard şi alţii. Dar personalitatea şi realizările lui Ford se înalţă mult peste capetele celorlalţi fabricanţi auto. El a inventat liniile de asamblare, care au dus la producţia de masă şi a iniţiat sistemul de producţie care combină producţia în cantitate mare de bunuri ieftine cu salariile mari ale muncitorilor, sistem care astăzi se numeşte capitalismul bunăstării (welfare capitalism). A mai inventat şi a pus în practică sistemul de francize şi, de asemenea, a fost extrem de activ în a crea cartiere, oraşe, şcoli, universităţi şi un spital, azi celebru, pentru salariaţii lui şi familiile lor.

Nevoia de mână de lucru a stârnit un val de noi veniţi, albi din toate regiunile, dar mai ales fermieri albi şi negri din sud. Economia a supravieţuit crizei economice şi a explodat în anii celui de al doilea război mondial, când au apărut sute de noi companii producătoare de armament, maşini de război, piese şi accesorii şi avioane destinate frontului. Oraşul a beneficiat şi de introducerea prohibiţiei alcoolului (1920-1933), stabilind un comerţ înfloritor şi profitabil cu whisky-ul canadian de contrabandă. În 1950, când oraşul şi-a sărbătorit  250 de ani de existenţă, maşinile fabricate aici (în special de cele trei mari: companiile Ford, Dodge-Chrysler şi General Motors) împânziseră lumea şi Detroit atinsese populaţia lui maximă de 1.8 milioane de locuitori. Acela a fost  momentul de vârf, dar şi începutul pantei de degradare. Un şir lung de factori negativi, greşeli financiare, incompetenţe, politici eronate bazate pe rasism şi ideologie şi condiţii socio-economice defavorabile au concurat la începutul şi apoi la cursul neabătut de distrugere a unui mare oraş.

Primul act a fost dezindustrializarea. Tipul de fabrici concepute în anii 1900-1920 nu se mai potriveau tehnologiei modernizate şi – cum oraşul suprapopulat nu mai avea spaţii disponibile – companile au construit noile fabrici în suburbiile oraşului şi în micile oraşe vecine. Apoi au creat ramuri în alte state americane. Acestea s-au dezvoltat şi au aspirat o mare parte din salariaţii primelor uzine Ford, care s-au mutat în suburbii sau în alte oraşe. În acordarea de credite pentru case în noile zone din jurul Detroit-ului, băncile au aplicat reguli segregaţioniste şi au refuzat sistematic pe cei de culoare, care au rămas în oraş. Punerea în aplicare a drepturilor civile, ca urmare a intervenţiilor preşedintelui JF Kennedy din anii ’60, a mărit ostilitatea dintre populaţia albă şi minorităţi: în cele mai mari oraşe americane, inclusiv Detroit, albii s-au mutat în cartierele rezidenţiale suburbane, în timp ce zonele centrale ale oraşelor au devenit majoritar negre. Segregarea rasială a devenit al doilea factor negativ.

În anii ’70 a apărut un fenomen economic nou, globalizarea economiei mondiale. Multe întreprinderi, inclusiv companiile auto şi-au mutat utilajele în ţări unde costul muncii era de zeci de ori mai ieftin. Ca urmare a pieţei libere şi desfiinţării protecţionismului, în aceeaşi perioadă, industria auto americană a fost dezavantajată de pătrunderea maşinilor străine, mai ales japoneze, care se vindeau mai ieftin. Producătorii americani au încercat să micşoreze costurile de producţie, dar s-au lovit de ofensiva sindicatelor din industria auto, foarte puternic sprijinite politic, care au impus beneficii din ce în ce mai mari pentru salariaţi. Maşinile americane nu au putut fi ieftinite. Integral la Contributors

Europa Libera. La poalele vulcanului noroios. Sorin Şerb

 Victor Ponta şi tovarăşii lui de drum duc pe noi culmi revoluţia continuă. Victor Ponta şi tovarăşii lui de drum duc pe noi culmi revoluţia continuă. Au tulburat apele parlamentului dând viaţă sedimentelor politice din străfunduri. Cu armata de teracotă şi mâl a generalului Oprea, premierul a reuşit să pună pe picioare o nouă majoritate. La asemenea cantităţi, parlamentarii se dau cu un preţ redus. Rămâne ca astăzi, simţind în ceafă respiraţia lui Gabriel Oprea, fostul om de casă al lui Adrian Năstase şi garantat de preşedinte, premierul să se întrebe dacă a meritat să tragă de volan spre stânga doar pentru a nu-l avea pe Klaus Johannis de-a dreapta.

 „Nu putem lăsa această echipă să se chinuiască fără noi”, spunea cu un involuntar simţ al umorului, fostul şi eternul Marko Bela de la Uniunea democrată maghiară. Colegii săi l-au aprobat, înţelegându-i sevrajul. Şi s-au dus să se mai chinuiască un pic la guvernare. La urma urmei, Victor Ponta nu e primul care a descoperit că în politică nu poate câştiga decât cel care se chinuie suportând mirosul ei pestilenţial fără să leşine. Şi-apoi se ştie că politicienii din opoziţie nu primesc decât dosare penale pentru fraudele făcute când sunt în majoritate.

 Nici n-a mai fost nevoie ca premierul să invoce, ca în trecutul apropiat, umbra lui Traian Băsescu pentru a strânge rândurile celui de-al treilea cabinet guvernamental. Alegerile prezidenţiale se apropie şi toate slujnicuţele ţes covorul roşu pentru noul stăpân. Campania publicitară care-l prezintă pe Victor Ponta ca posibil succesor la Cotroceni adună multe muşte la arat. Speră cu toţii în secret să binemerite sinecurile din viitorul cincinal. Ca de obicei, sondajele de opinie trebuie să scoată votul potrivit din bezna şi muţenia opiniei publice. Noua majoritate este mai potrivită profilului politic al lui Victor Ponta, pentru că nu i se poate pretinde o busolă morală celui care se însoţeşte cu oricine-l poate trece puntea. Astfel că nu i-a fost greu să-şi impună echipa chiar dacă a trebuit să lupte cu preşedintele, cu memoria colectivă şi cu propriul obraz. Uitate sunt lozincile pe care le agita mai an, când cerea demiterea preşedintelui scoţând mulţimi în stradă cu televiziunea de partid. Uitate au fost milioanele ieşite la referendumul pentru suspendarea lui Traian Băsescu. Uitată a fost marea combinaţie din vara lui 2012 când aliaţii antiprezidenţiali roteau atâtea săbii că au riscat să se descăpăţâneze singuri.

 Lupta cu Traian Băsescu a fost doar o simplă îmbrânceală pe scările puterii. Deşi au făcut atâta teatru cu ruperea pactului de coabitare, cei doi au devenit dependenţi unul de celălalt. Ca să nu-şi rupă mâinile, s-au pălmuit din vorbe. Mai mult de ochii lumii, pentru a se lămuri cu toţii că unde coabitare nu e, nimic nu e. Poate un pic de complicitate. Orfan de Adrian Năstase, Victor Ponta este pe punctul de a primi un nou tată. Odată cu el, şi jumătate din împărăţie. Sau pe toată, dacă-l lasă serviciile secrete. Integral aduce Europa Libera

« Previous PageNext Page »