Author: theophyle

Termenul descris de DEX reprezinta o concepţie, atitudine, comportare, care dovedeste lipsă de respect, dispreţ sau ură faţă de cultură şi de civilizaţie; concret, faptă care rezultă dintr-o asemenea concepţie. Din punct de vedere istoric, eu caracterizez “barbaria” drept fenomenul care destabilizeaza o societate intre declinul ei si colaps. Barbaria poate varsa sange la propriu sau la figurat, acuzatii nefondate si imposinbilitatea de a te apara, pur si simplu “execuţii cu public” care pur si simplu te schilodesc.

 Secolul al XX-lea a fost cel mai sangeros din istoria omenirii. Prima parte a inclus doua conflagratii mondiale, care au generat victime si catastrofe de dimensiuni biblice, a doua parte a secolului a continuat sa genereze masacre mai mici, insa cu o intensitate nicidecum mai putin diabolica decat cele din prima perioada. Masacrele, cruzimea, foametea, molimele s-au regionalizat – Indochina  (razboiul coreean – 1,8 milioane de victime; razboaiele vietnameze – 3,9 milioane de victime; Cambodgia- Khmer Rouge – 1 milion de victime; Orientul Mijlociu (razboiul Iran-Irak) – 1 milion de victime;  razboiul din Afganistan  in perioada sovietica, razboiul civil si cel actual  aproape jumatate de milion de victime, deocamdata; Africa – Biafra – 2 milioane de victime; Rwanda Tutsi şi Hutu – 1 milion de victime; Somalia si Sudul Sudanului alt milion de victime. Au existat si abatoare mai mici, pe care nu trebuie sa le consemnez pentru ca ar trebui inca doua pagini in acest articol.

 Secolul XXI se dezvolta cu avant spre o barbarie la fel de nemiloasa, barbaria mediatica. O barbarie in care oamenii sunt aruncati in ring si sfâşiaţi de jivine cu chip de om. In aceasta perioada in care nu mai credeam ca Europa poate trai primejdia barbariei războaielor si ca drepturile omului sunt respectate,  si ne trezim cu un razboi aproape cald la portile Europei si cu o incalcare zilnica a drepturile omului de catre concetatenii care sau pricopsit cu o televizine si cu un mogul care nu vrea sa intre la puscarie. Crimeea si executia dlui Plesu la Antena 3 au un numitor comun – BARBARIA!

A facut Europa ceva pentru a intrerupe aceste tragedii? Aproape nimic! Partizanatul nu a facut posibile interventia si stoparea acestor fapte. Astazi Europa decadenta isi primeste treptat partea de violenta prosteasca, imbecila si inutila. Traim in Europa perioada intre declin si colaps? Au ajuns vremurile barbariei langa portile noastre si au inceput treptat sa ne intre in curtile proprii aparate de nimic in afara frazelor goale, a sloganelor politicii-corecte, fara nici un continut in afara frazeologiei lipsite de sens.

Bună dimineata intr-o zi de luni.  Vremea se va încălzi uşor şi se va ameliora treptat ca aspect. În nordul şi centrul ţării, cerul va avea unele înnorări şi, mai ales în prima parte a intervalului, pe arii restrânse va ploua slab. În zona montană precipitaţiile vor fi mixte. În celelalte regiuni cerul va fi variabil, iar ploile se vor semnala cu totul izolat.

 Vântul va continua să prezinte intensificări la munte, cu rafale ce vor depăşi 80 km/h pe crestele înalte, iar în cursul zilei, local şi temporar şi în celelalte regiuni, cu viteze de peste 50…60 km/h. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 9 grade în nordul extrem al Moldovei, în depresiuni şi în deltă şi 20 de grade în Lunca Dunării, iar cele minime între 0 şi 8 grade.

 În Bucureşti, vremea se va încălzi uşor. Cerul va deveni variabil, mai mult senin noaptea. Vântul, în general moderat ziua, va slăbi treptat în intensitate în cursul nopţii. Temperatura maximă, în creştere faţă de ziua precedentă, va fi de 18…19 grade, iar cea minimă se va situa în jurul valorii de 5 grade.

 Curs valutar BNR  valabil azi:    1 EURO = 4. 5097 RON; 1 USD = 3. 2465 RON; 1 EURO = 1. 3891 USD; Francul elvetian 3. 6853 RON. Gramul de aur 140.2993 RON.

 „N-a citit Antena 3 cât a scris Pleşu Andrei“ şi „Repere, nu lichele“, principalele mesaje transmise la mitingul pentru susţinerea lui Andrei Pleşu. „N-a citit Antena 3 cât a scris Pleşu Andrei“ şi „Repere, nu lichele!“ au fost lozincile cu care a debutat mitingul de susţinere a scriitorului Andrei Pleşu, desfăşurat duminică după-amiază în Bucureşti. Manifestaţia a fost anunţată pe reţelele de socializare, unde s-a precizat că este vorba despre un protest faţă de „linşajul mediatic“ la care a fost supus scriitorul. Protestul a durat aproape două ore, fără să se fi înregistrat incidente. Scriitorul Andrei Pleşu a publicat, pe 10 martie, pe platforma de bloguri a ziarului „Adevărul”, articolul „Oameni de plastilină”, în care critica prestaţia unor oameni de televiziune. A doua zi, Pleşu a fost atacat şi insultat în emisiunea „Sinteza zilei, difuzată pe postul Antena 3. Ca reacţie la aceste atacuri, „Revista 22” a iniţiat un „apel la solidaritate cu Andrei Pleşu, împotriva linşajului mediatic produs de Antena 3”, iniţiativă la care au aderat peste 800 de intelectuali, între care Mihai Şora, Ion Caramitru, Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu şi Gabriel Liiceanu. Pe 13 martie a fost iniţiat protestul „Deschideţi cărţile, închideţi Antenele! Solidaritate cu Andrei Pleşu” , Circa 3-400 de persoane s-au strâns în zona statuilor de la Universitate la mitingul de susţinere pentru Andrei Pleşu. Majoritatea, potrivit corespondentului adevărul.ro la faţa locului, persoane trecute de 40 de ani, bine îmbrăcate, cu aer de intelectuali. Mulţi dintre ei au venit în Piaţa Universităţii cu cărţi în mână. UPDATE, 18, 15. Deşi mitingul era anunţat pentru ora 18,30, oamenii s-au strâns mai devreme. Aflaţi la faţa locului, filozoful Gabriel Liiceanu şi jurnaliştii Andreea Pora şi Andrei Cornea au luat cuvântul în susţinerea lui Pleşu. În mulţime se mai află, printre alţii, şi rapsodul Grigore Leşe. Integral aduce Adevarul. 

Traian Băsescu: România consideră ilegal referendumul din Crimeea și nu va recunoaște rezultatele acestuia. Președintele Traian Băsescu a transmis un mesaj cu privire la referendumul desfășurat duminică în Crimeea, în care arată că România nu va recunoaște rezultatele. „România consideră ilegal referendumul în curs de desfășurare în Crimeea și nu va recunoaște rezultatele acestuia în condițiile în care Curtea Constituţională a Ucrainei a declarat neconstituţională organizarea referendumului privind separarea Peninsulei Crimeea de Ucraina, iar preşedintele interimar al Ucrainei, domnul Oleksandr Turcinov, a semnat decretul de anulare a declarației de independență a acesteia”, se arată într-un comunicat al Președinției. Președintele mai arată că „un scrutin organizat sub amenințarea ocupației militare nu poate întruni normele unui proces democratic care să poată fi recunoscut și legitimat de comunitatea internațională. Rezultatul previzibil și lipsit de fundament legal al actualului referendum îl reprezintă «anexarea» Crimeei”. „Solicităm Federației Ruse să acționeze în relația cu Ucraina în conformitate cu Carta Organizației Națiunilor Unite și cu principiile de drept internațional, inclusiv prin prevederile Memorandumului de la Budapesta. Susţinem independenţa, integritatea teritorială şi suveranitatea Ucrainei şi sprijinim reglementarea crizei pe cale diplomatică”, se mai precizează în mesaj. Conform primelor rezultate, 93% dintre alegători s-au pronunțat în favoarea alipirii Crimeei la Rusia. B1TV

Scandal de 170 de milioane de euro în Liga 1. Modul misterios şi netransparent în care LPF a cedat drepturile de difuzare a meciurilor din prima divizie către o firmă malteză a stârnit curiozitatea tuturor şi a pus în circulaţie numeroase zvonuri. În noiembrie 2013, Dumitru Dragomir, pe atunci proaspăt debarcat din funcţia de preşedinte al Ligii Profesioniste de Fotbal (LPF), dezvăluia că, împreună cu noul preşedinte Gino Iorgulescu, avusese o discuţie interesantă cu Adrian Sârbu, care era interesat de achiziţia drepturilor de televizare pentru Liga 1 şi „avea un proiect“. Dragomir mai spunea atunci, potrivit paginademedia.ro, că LPF urma să primescă 34 de milioane de euro pe an pentru drepturile de difuzare, dar nu de la Sârbu, „ci din altă parte, dintr-o societate comunitară cu bani mulți, care dă garanții“. Câteva luni mai târziu (coincidenţă ori nu, anunţul a fost făcut exact în ziua în care s-a pronunţat sentinţa în Dosarul Transferurilor), LPF anunţa că a semnat un partneriat cu o companie din UE având ca obiect comercializarea drepturilor de difuzare a meciurilor din Liga 1.„În baza acestui parteneriat, LPF va încasa în următoarele cinci sezoane competiţionale, în mod necondiţionat, o sumă anuală netă egală cu valoarea sumelor anuale încasate din cedarea drepturilor de difuzare primite de LPF în sezoanele competiţionale 2011-2012, 2012-2013, 2013-2014. La această sumă se va adăuga suma de 1.000.000 de euro net anual în situaţia în care LPF va organiza «Cupa Ligii», precum şi 20% din veniturile nete din publicitate realizate de posturile TV cu ocazia transmiterii, în direct, a jocurilor.“  Cu alte cuvinte, LPF ar urma să încaseze de la misteriosul partener (care între timp s-a dovedit a fi compania malteză Intel Sky Broadcast) minimum 33,6 milioane de euro pe an (sau aproape 170 de milioane de euro pentru cei cinci ani de contract, cu TVA inclus). O sumă extrem de apropiată de cea anunţată de Dragomir cu patru luni mai devreme. Integral aduc Capital.

Cât scoate România din redevențe. 2014 – anul negocierilor pentru țiței și gaze. La sfârșitul acestei luni, toate companiile care posedă licențe sau permise de exploatare a resurselor naturale trebuie să încheie acte adiționale cu Autoritatea Națională pentru Resurse Naturale pentru stabilirea noilor redevențe majorate prin Ordonanța 102/2013 privind modificarea Codului fiscal. Noile redevențe pentru resurse minerale, cu excepția celor de petrol și gaze, majorate de guvern prin Ordonanța 102/2013 cu 25%, vor fi aplicate tuturor licențelor și permiselor de la data intrării în vigoare a ordonanței, adică 1 ianuarie 2014. În Ordonanță se mai face referire la o excepție, respectiv redevențele la metale nobile (aur, argint, platină) care cresc cu 50%. Redevențele la țiței și gaze nu pot fi modificate până în luna decembrie 2014, atunci când expiră o clauză din contractul de privatizare a Petrom, încheiat în 2004, care prevedea că redevențele rămân stabile timp de zece ani.Nivelul redevențelor la țiței și gaze, care reprezintă aproximativ 85% din totalul redevențelor colectate anual, urmează să fie negociat de Ministerul Economiei cu actorii de pe piață. Principalele companii din sectorul petrolului și gazelor din România sunt OMV Petrom, Rompetrol (deţinută de KazMunaiGaz din Kazahstan), Lukoil (Rusia), MOL (Ungaria), Eni (Italia) și Romgaz Mediaș.[…] În prezent redevențele din energie sunt cuprinse între 3,5 și 13,5% din venituri la petrol, respectiv între 3,5 și 13%, la gaze, din valoarea producţiei brute extrase. Creșterea redevențelor a fost convenită în negocierile de anul trecut cu Fondul Monetar Internațional și Comisia Europeană. Integral aduce Curs de Guvernare.

Argeş. Oamenii dintr-o comună au năvălit peste preot în altar. Ei reclamă taxele “exorbitante” pentru înmormântare. Scandal în biserică într-o comună din Argeș. 50 de localnici au intrat în lăcaşul sfânt peste preot, chiar în timpul slujbei, pentru a-l da afară. Oamenii spun că părintele cere sume exorbitante pentru slujbele de înmormântare. Spiritele s-au încins așa de rău încât a fost nevoie de intervenția polițiștilor. Zeci de enoriași s-au strâns în curtea bisericii din satul Pădureți, comuna Lunca Corbului. Nu pentru a participa la slujbă, ci pentru a-l scoate pe preot afară din altar. „Taxele sunt extraordinar de mari, foarte mari. Sunt exagerate. Am vrea să ştim cine fixează aceste taxe. Să fie stabilite şi puse undeva să ştii când îţi moare cineva cât ai de plată”, spun oamenii. „Mi-a luat pentru mama opt milioane, mi-a dat chitanţă de trei jumătate. Şi restul i-a băgat la buzunarul din spate”, este acuzat preotul. Iritați de faptul că preotul nu vine să discute cu ei, oamenii au dat buluc peste el în altar. Când a văzut că situația scapă de sub control, preotul a sunat la 112. Prezența poliţiştilor i-a scos din sărite pe săteni. După slujbă, preotul a discutat cu oamenii, dar sub atenta supraveghere a polițiștilor. Părintele totuşi se apără în faţa acuzaţiilor: „Eu pentru ceea ce am cerut, am dat chitanţă”. Oamenii nu au obţinut niciun răspuns de la preot şi spun că nu se vor opri aici. Sunt hotărâţi să-l schimbe pe părinte. Digi24

Cum a ajuns evaziunea fiscală o problemă de siguranţă naţională. Legislaţia fluctuantă, slaba eficienţă a Fiscului, corupţia demnitarilor şi funcţionarilor statului au favorizat creşterea îngrijorătoare a evaziunii fiscale, până într-acolo încât reprezintă un atac frontal la securitatea naţională. Cea mai mare parte a evaziunii fiscale la TVA se regăseşte în comerţul cu alimente. Mafia cărnii favorizează răspândirea de maladii în rândul populaţiei. Pagubele create bugetului de stat prin evaziune fiscală au atins cote îngrijorătoare, conform Consiliului Fiscal, cifra evaziunii fiscale fiind, numai în anul 2012, de peste 80 de miliarde de lei, adică circa 17,95 miliarde de euro. Ani de zile legislaţia a fluctuat, eficienţa Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) – în lipsa unei baze de date integrate – a fost slabă, iar corupţia a afectat importante instituţii ale statului. Toate acestea au făcut ca fenomenul să scape de sub control. Începând cu anul 2010 însă, autorităţile statului au început să tragă serioase semnale de alarmă cu privire la acest flagel, valoarea evaziunii atingând în acel an şocantul procent de 35 la sută din Produsul Intern Brut (PIB). Acum avem strategii de combatere a fenomenului şi acţiuni în prima linie desfăşurate de servicii secrete, poliţişti, procurori, lanţ care se închide cu decizia de condamnare dispusă de judecători. Integral aduce EVZ

Inalta Curte se pronunta luni privind presupusul plagiat al lui Victor Ponta. Inalta Curte de Casatie si Justitie urmeaza sa anunte luni decizia finala in dosarul privind presupusul plagiat al premierului Victor Ponta.Instanta suprema va trebui sa se pronunte cu privire la o contestatie facuta de Adrian Papahagi, Mihail Neamtu si Augustin Ofiteru, dupa ce procurorii au decis, in 21 mai 2013, neinceperea urmaririi penale in cazul acuzatiilor de plagiat aduse premierului de prestigioasa revista “Nature”. In rezolutia parchetului sunt citate si concluziile expertizei ORDA: “intre lucrarea cu titlul ‘Raspunderea in dreptul international umanitar’ autori Daniela Coman si Victor Ponta pe de o parte si lucrarile ‘Drept international penal’, autor Vasile Cretu, ‘Curtea Penala Internationala. Istorie si realitate’ autor Dumitru Diaconu si ‘Dreptul International Penal si Infractiunile Internationale’ autor Dumitru Geamanu nu exista identitate totala de structura, ci doar o identitate partiala de structura”. / “Nu se poate proceda la calcularea procentului de text identic preluat deoarece formatele lucrarilor, tipul caracterelor utilizate si paginatiile sunt diferite”. Integral aduce Hotnews

“Caracatita din Portul Constanta”. Cum a ajuns inima comertului romanesc jucarie pentru politicieni. Potentialul portului Constanta este formidabil: ca marime e al doilea din Europa dupa Rotterdam, dar ca activitate este mult in urma altor porturi europene. Capacitatea sa de operare – 120 de milioane de tone de marfuri pe an – nu e folosita nici la jumatate. Profitul „e ridicol”, spune primarul Mazare – 8-10 milioane. Infim pentru un adevarat colos, asa cum e Portul Constanta, intins pe 4000 de hectare, practic un oras langa oras. Imaginile din materialul video va vor convinge de valoarea acestei resurse a Romaniei. Terenul din port este domeniul public al statului si este gestionat de Administratia Porturilor Constanta care il inchiriaza pamantul celor aproape 800 de companii care fac afaceri de miliarde de lei. Si cum Portul Constanta este o mina de aur, nu e de mirare ca se dau lupte pentru controlul sau, lupte ascunse insa de ochii opiniei publice.„Caracatita din portul Constanta este mai puternica decat orice si reuseste sa stranga tentaculele atat de bine incat nimeni nu poate sa faca nimic”, spune unul dintre cei mai influenti oameni de afaceri din port. Administratia portului colecteaza bani de la operatorii portuari, dar si mai important, ii cheltuie in contracte generoase cu firmele de casa ale Constantei. Mizele sunt de miliarde de lei iar batalia se da la cel mai inalt nivel. In ultimii ani, primarul Radu Mazare si-a exprimat intentia de a prelua controlul Administratiei Porturilor Constanta de la Ministerul Transporturilor. Spune chiar el de ce: „Pentru ca ca am constatat ca in 24 de ani de la Revolutie el merge mai prost decat pe vremea lui Ceausescu”. Pe de alta parte, oamenii de afaceri cred ca „porturile nu sunt o jucarie pentru politicieni”. Mai mult despre intentiile primarului Mazare, in materialul video. Integral aduce ProTv

Cât de uşor e să faci evaziune fiscală. Cu doar o şpagă de 30 de lei, am introdus în ţară 500 kilograme de carne fără acte. Evaziunea fiscală la carne are un traseu pe cât de simplu pe atât de eficient. Începe la graniţa României, unde cu o şpagă de câţiva zeci de lei nimeni nu te întreabă de unde aduci carnea sau ce documente ai, şi se termină în târguri rurale sau în magazinele din oraş. În târgurile din apropierea Bucureştiului sau altor oraşe mari din România, carnea se vinde la tarabă fără bon sau casă de marcat, în văzul autorităţilor şi fără respectarea normelor de igienă. Reporterii României libere au refăcut, acest traseu al evaziunii fiscale în numai 24 de ore. SRI a anunţat că de peste un an lucrează la o investigaţie în urma căreia a descoperit două reţele de crimă organizată specializate în activităţi de fraudă fiscală de mare amploare cu produse din carne. Prejudiciul a fost estimat la 15 milioane de euro. După tot acest efort, autorităţile au reuşit să retragă de la vânzare doar 19 tone de carne deoarece nu respectau normele de igienă. Adică mai puţin de un tir. Aceste cifre par insignifiante dacă le comparăm cu uşurinţa prin care oricine poate introduce carne în România, fără să deţină o maşină frigorifică, fără să prezinte vameşilor documente justificative. În plus, în pieţele ţărăneşti din Bragadiru sau Călugăreni, dar pe străzile adiacente,  direct din portbagaj, în fiecare duminică se vând zeci de tone de carne fără respectare ca cineva să te întrebe dacă ai vreo autorizaţie sanitară, cum şi de unde ai procurat carnea, dacă mai este în teremnul de garanţie sau dacă a av ut vreodată aşa ceva. Integral aduce Romania Libera

Cum se încarcă „nota de plată“ în spitalele de stat. Cazul Bagdasar-Arseni: Firme de peisagistică angajate pentru curăţenie, mobilier şi dispozitive achiziţionate cu adaosuri de 2.000% după licitaţii realizate „pentru a da aparenţa de legalitate“.Spitalul de Urgenţă Bagdasar-Arseni din Capitală, centrul activităţii de neurochirurgie din România, ar fi cumpărat, prin intermediul unor distribuitori, mobilier şi echipamente medicale la preţuri ce conţin adaosuri care ajung şi la 2.000% prin intermediul unor licitaţii organizate „formal, pentru a da aparenţa de legalitate“, arată un raport al Corpului de Control al Primului-Ministru. Documentul scoate la iveală mai multe nereguli din cadrul spitalului, care s-au derulat în perioada 2008-2013 şi care se referă la servicii pentru realizarea regulamentului de organizare, la servicii de spălătorie şi curăţătorie, derulate prin „firme de familie“, şi la proceduri de atribuire a unor contracte pe baza datelor trimise anterior realizării licitaţiei de trei firme. Cu toate că există multe informaţii despre faptul că spitalele publice achiziţionează apa­ratură şi consumabile la preţuri foarte mari, chiar reprezentanţii Ministerului Sănătăţii, vorbind de mai multe ori despre diferenţele mari de preţ la care sunt achiziţionate mănuşile chirurgicale spre exemplu, Bagdasar-Arseni este primul caz concret care arată cum se încarcă „nota de plată“ în spitalele publice. Integral aduce Ziarul Financiar.

Va urez o zi buna!

Comerțul mondial cu armament a crescut cu 14% în ultimii cinci ani /raport SIPRI/. Volumul total al vânzărilor de armament a crescut cu 14% în perioada 2009-2013 comparativ cu precedenții cinci ani, potrivit unui raport publicat luni de Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace /SIPRI/ din Stockholm, relatează AFP. În perioada 2009-2013 cei mai mari furnizori mondiali de armament au fost SUA (29% din exporturile mondiale), Rusia (27%), Germania (7 %), China (6 %) și Franța (5%). Împreună, cele cinci state au controlat 74% din vânzările mondiale de armament în perioada 2009-2013 iar primele două peste jumătate (56%). În rândul importatorilor, pe primul loc la nivel mondial se situează în continuare India, țară ale cărei importuri de armament au crescut cu 111% în perioada 2009-2013 comparativ cu perioada 2004-2008, ajungând de la 7% la 14% din importurile mondiale. India a trecut în fața Chinei devenind cel mai mare cumpărător mondial de armament în 2010. Rivalul tradițional al Indiei, Pakistanul și-a majorat și el achizițiile de armament cu 119%, de la 2% până la 5% din importurile mondiale.  În prezent, clasamentul primilor cinci importatori mondiali de armament are următoarea ordine: India, China, Pakistan, Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită. Rusia a furnizat 75% din importurile de armament ale Indiei, în timp ce SUA au fost responsabile pentru 7%. În schimb, China a asigurat 54% din importurile Pakistanului iar SUA au fost responsabile pentru 27%. ‘Livrările de armament ale Chinei, Rusiei și SUA spre Asia de Sud sunt determinate atât de considerente economice cât și politice’, a declarat Siemon Wezeman, analist la SIPRI Arms Transfers Programme. ‘În particular, China și SUA par să utilizeze livrările de armament către Asia pentru a-și consolida influența în regiune’ a adăugat Wezeman. Potrivit SIPRI, fluxurile de armament au crescut puternic între 2008 și 2013 în direcția Africii, Americii, Asiei și Oceaniei dar s-au redus spre Europa. În timp ce exporturile de armament spre Africa au crescut cu 53%, importurile statelor europene au scăzut cu 25%. Marea Britanie este cel mai mare importator european de armament (12% din livrări), urmat de Azerbaidjan (12%) și Grecia (11%). Agerpres

Circulaţie alternativă a maşinilor la Paris, din cauza poluării. Poluarea care afectează de mai multe zile Parisul a determinat Guvernul să pună în aplicare, de luni, circulaţia alternativă în capitala franceză şi la periferia acesteia. Cu excepţia derogărilor, doar maşinile şi motocicletele care au plăcuţe de înmatriculare cu numere impare pot circula începând cu ora locală 05.30 (06.30 ora României). Şoferi ale căror maşini au numere pare vor trebui să găsească o alternativă: să meargă în maşină împreună cu alte persoane, să lucreze de acasă sau să folosească transportul în comun. Această decizie, inedită din 1997, a fost anunţată sâmbătă, cu opt zile înaintea alegerilor municipale, şi a fost aprobată de stânga şi ecologişti dar a declanşat critici acerbe în rândul opoziţiei şi asociaţiilor de şoferi şi motociclişti. În opinia preşedintelui UMP (dreapta), Jean-François Copé, această măsură “ţine de comunicare”. Măsuri superficiale, consideră candidata UMP la primăria Parisului, Nathalie Kosciusko-Morizet. “Pentru prima dată un Guvern îşi asumă responsabilităţile”, a declarat în schimb ministrul socialist al Sănătăţii, Marisol Touraine. Pentru a compensa imobilizarea forţată a jumătate dintre maşini, transportul public va fi gratuit. Staţionarea va fi, de asemenea, gratuită la Paris pentru maşinile cu numere pare. Pentru a supraveghea circulaţia alternativă, vor fi mobilizaţi aproximativ 700 de poliţişti, la circa 60 de puncte de control. Şoferii şi motocicliştii care vor sfida interdicţia vor primi amendă: 22 de euro pe loc sau 35 de euro după trei zile. Dacă refuză să se întoarcă, vehiculul lor va fi imobilizat. Integral la Mediafax

Armele Germaniei în conflictul din Crimeea. Rusia devine pentru Republica Federală un test major. Guvernul și președintele federal au anunțat la conferința de securitate de la Muenchen că politica externă a Berlinului va fi una mai fermă. Iar acum se va arăta, poate mai repede decât ar fi dorit autoritățile germane, dacă liderul politic și economic al Europei va impune într-adevăr sancțiuni împotriva Moscovei. Germania este datoare să depună mai multe eforturi pentru a rezolva crizele și conflictele actuale – Germania trebuie să facă mai multe pentru asigura securitatea în lume așa cu i-a fost ei asigurată securitatea de către alții timp de mai multe decenii – Germania nu poate să stea mereu în afara evoluțiilor internaționale și trebuie să își completeze arsenalul diplomatic de intervenție. Acestea erau anunțurile, e drept, destul de vagi, ale responsabililor de top de la Berlin pe tema noului curs al politicii externe germane. Din arsenalul de intervenție fac parte, în mod evident, sancțiunile comerciale. Germania nu are o armă mai puternică la nivel mondial. La urma urmei, Republica Federală este a treia putere comercială a lumii, iar pe nivel comunitar, UE este chiar cea mai mare putere comercială din lume. Din modelul de afaceri german fac parte relațiile comerciale cu regimuri cel puțin îndoielnice. Conform categoriilor formulate de Freedom House, Germania are un volum de comerț de 200 de miliarde Euro anual cu state dictatoriale sau parțial dictatoriale. […]Cu Rusia și celelalte republici sovietice (fără țările baltice), Germania are un volum de afaceri de 45 de miliarde de Euro în exporturi. Importurile sunt chiar mai mari: 50 de miliarde Euro. Moscova este mai importantă pentru Berlin dpdv comercial decât Japonia, India și Brazilia împreună. Cu China, relațiile comerciale sunt mai de amploare decât cele cu Italia și Marea Britanie adunate. Așadar, dacă Germania vrea într-adevăr să joace un rol mai activ în politica internațională, instrumentul comercial nu mai poate fi lăsat la o parte, în ciuda tuturor avertismentelor venite din partea afaceriștilor germani. Aceștia avertizaseră că 300.000 de locuri de muncă germane sunt dependente de relațiile comerciale cu Rusia. Nu există alt mijloc de presiune mai puternic în arsenalul german, iar folosirea acestuia ar fi un semnal bun apropo de cât de în serios își ia Germania rolul în lume. (Să nu uităm că Berlinul cere de ani buni un loc permanent în Consiliul de Securitate al ONU, așa că situația din Crimeea este un prilej de a afișa seriozitate). Integral aduce RFI

Boeingul Malaysia Airlines ar putea fi reutilizat ca „rachetă de croazieră“.Boeingul Malaysia Airlines, dat dispărut fără urmă de opt zile, ar putea să fi fost deturnat şi ascuns pentru a fi utilizat mai târziu ca „rachetă de croazieră”, a declarat duminică Michael McCaul, preşedintele Comisiei pentru Securitate Internă din cadrul Camerei Reprezentanţilor, relatează AFP. McCaul a subliniat că, la ora actuală, nu este sigur că dispariţia avionului în circumstanţe stranii ar fi legată de o acţiune teroristă, într-un interviu pentru postul Fox News. Însă, în opinia sa, autorităţile americane sunt îngrijorate la ideea că avionul ar fi putut să aterizeze undeva, să fi fost ascuns, iar ulterior să fie reutilizat ca o armă de distrugere. Avionul ar fi putut să se îndrepte în două direcţii, după ce a dispărut de pe radare, şi anume înspre nord, către Kazahstan, însă ar fi fost reperat cu siguranţă de către radare. „Cealaltă ipoteză este să fi aterizat într-o ţară ca Indonezia, unde ar putea să fie reutilizat ulterior ca rachetă de croazieră, aşa cum au procedat teroriştii pe 11 septembrie”, a declarat Michael McCaul. „Un lucru de care suntem siguri: nu este un accident. Este vorba despre o acţiune deliberată, intenţionată, iar întrebarea este cine se ascunde în spatele ei”, a adăugat el. În total 25 de ţări participă de-acum la căutările zborului MH370, care şi-a schimbat direcţia, a dezactivat sistemele de comunicaţii “în mod deliberat”, după care a dispărut, în urmă cu opt zile. Avionul, care asigura o cursă Kuala Lumpur-Beijing, avea la bord 239 de persoane. Anchetatorii efectuau duminică verificări asupra unor eventuale antecedente ale piloţilor şi pasagerilor. Integral la Adevarul.

FT: Ruşii retrag miliarde de dolari din băncile din Vest, în aşteptarea sancţiunilor economice. Băncile şi companiile din Rusia retrag miliarde de dolari din băncile occidentale care au operaţiuni în SUA, de teama îngheţării activelor sau altor posibile sancţiuni economice impuse de Washington în contextul crizei din Crimeea, potrivit unor surse bancare mosccovite, citate de Financial Times. Sberbank şi VTB, cele mai mari bănci din Rusia, precum şi companii importante din industria rusească, printre care LukOil, îşi “repatriază” fondurile deţinute în băncile din Vest, potrivit surselor citate. Retragerile de capital au accelerat după încheierea fără un acord a ultimei runde de negocieri dintre ministrul rus al Afacerilor Externe, Serghei Lavrov, şi secretarul de stat al SUA John Kerry.Investitorii aşteaptă cu îngrijorare rezultatul referendumului de duminică din Crimeea privind separarea de Ucraina şi aderarea la Federaţia Rusă. Traderii şi oamenii de afaceri anticipează că, în funcţie de rezultatul scrutinului, SUA şi aliaţii din Vest ar putea anunţa sancţiuni economice împotriva Rusiei încă de luni. Randamentul de referinţă al obligaţiunilor guvernamentale cu maturitatea la 10 ani ale Rusiei a închis vineri pe piaţa secundară la 9,7%, faţă de mai puţin de 8% în ianuarie. Rubla se tranzacţionează aproape de un minim istoric, încheind şedinţa de vineri la un curs de 36,7 unităţi pentru un dolar. Cel mai bogaţi 10 oameni din Rusia, în frunte cu miliardarul Alişer Usmanov, au pierdut 6,6 miliarde de dolari din avere în ultima săptămână, potrivit estimărilor publicate vineri de compania de cercetare Wealth-X. Acţiunile companiilor ruse au pierdut 20% din valoare de la începutul acestui an, continuând scăderile vineri. “Ironia este că sectorul bancar rus a realizat progrese importante în ceea ce priveşte interconectarea cu sistemul financiar global. Asta înseamnă că este vulnerabil, reprezintă o pârghie importantă de presiune”, a declarat Strobe Talbott, preşedinte al Brooking Institution şi oficial al Departamentului de Stat al SUA în timpul administraţiei Clinton. Valoarea titlurilor de Trezorerie SUA deţinute de instituţii străine a scăzut cu 105 miliarde de dolari în ultima săptămână, potrivit datelor publicate de Rezerva Federală din New York, care alimentează astfel zvonurile că şi banca centrală a Rusiei ia măsuri pentru reducerea expunerii la posibile sancţiuni. Potrivit Trezoreriei SUA, Rusia deţinea la finele anului trecut obligaţiuni guvernamentale americane în valoare de 138,6 miliarde de dolari. O sursă bancară de la Moscova a afirmat, pentru Financial Times, că 90% dintre investitorii ruşi se comportă deja ca şi cum ar fi fost introduse sancţiuni. Integral aduce Ziarul Financiar.

NOTA: Astazi vom avea editie dubla a “Stirilor Externe”. O editie dedicata “Crizei Ucrainiene” si o “Editie Generala” dedicata tuturor stirilor internationale.

Moscova: Parlamentul va adopta toate legile necesare pentru includerea rapidă a Crimeii în componența Federației Ruse. Duma de Stat, camera inferioară a parlamentului federal rus, va adopta ‘cât mai curând posibil’ o lege ce va permite Crimeii (republică autonomă din sudul Ucrainei) – care a votat cu o majoritate covârșitoare în favoarea alipirii la Rusia, în cadrul referendumului de duminică, considerat ilegal de către Ucraina și comunitatea internațională – să adere la Federația Rusă, informează Reuters și Interfax. ‘Rezultatele referendumului din Crimeea au arătat în mod clar că locuitorii peninsulei își văd viitorul doar ca parte a Rusiei’, a declarat pentru Interfax vicepreședintele Dumei și secretarul consiliului general al Rusiei Unite (partidul de guvernământ), Serghei Neverov, comentând rezultatele consultării de duminică, potrivit Reuters. Președintele Dumei de Stat, Serghei Narâșkin, a expus duminică seara etapele includerii Crimeii în componența Federației Ruse în cazul unei unui rezultat pozitiv al referendumului. ‘Din 2011, este în vigoare Legea cu privire la procedura de acceptare și formarea de noi subiecți. Aceasta definește cerințele și ordinea’ includerii în componența Federației Ruse, a indicat el, într-o declarație făcută la postul de televiziune Pervâi Kanal, citat de ITAR-TASS. Astfel, în conformitate cu acest document, dacă un stat străin adresează Moscovei o cerere privind aderarea la Federația Rusă și încheierea unui tratat internațional corespunzător, președintele Rusiei informează ambele camere ale Adunării Federale, precum și guvernul, iar, dacă este necesar, desfășoară consultări.Apoi, șeful statului sesizează Curtea Constituțională pentru a evalua dacă tratatul privind includerea unei noi entități în componența Federației Ruse nu contravine Constituției țării și, în cazul unei decizii favorabile din partea Curții, acordul internațional este trimis, spre ratificare, în Duma de Stat, împreună cu un proiect de lege federală constituțională, care stabilește numele, statutul și granițele noului subiect. Integral aduce Agerpres

Principalul propagandist al Kremlinului: Rusia poate reduce SUA la ‘cenușă radioactivă’. ‘Rusia este singura țară în lume capabilă să transforme SUA în cenușă radioactivă’, a declarat duminică prezentatorul-vedetă al televiziunii publice ‘Rusia 24’, Dmitri Kiselev, considerat principalul propagandist al Kremlinului, potrivit AFP. Kiselev a rostit aceste cuvinte pe fundalul unei imagini cu o ciupercă nucleară ridicându-se spre cer în cadrul emisiunii sale săptămânale ‘Informațiile săptămânii’, destinată să difuzeze punctul de vedere al Kremlinului asupra politicii internaționale. Emisiunea sa a avut ca obiect în special condamnarea de către SUA a referendumului de duminică pentru alipirea Crimeii la Rusia. Kiselev a fost numit în decembrie 2013 de către președintele Vladimir Putin în fruntea unei noi entități care regrupează fosta agenție de presă RIA Novosti, canalul de televiziune RT și postul de radio Vocea Rusiei. ‘Obiectivitatea este un mit care se vrea să ni se impună. Politica redacțională trebuie legată de iubirea de Rusia’, afirmase el când și-a preluat funcția. Odată cu criza ucraineană, Moscova și Washington s-au angajat într-o confruntare care a virat spre criză diplomatică majoră între cele două mari puteri, ceea ce le-ar putea afecta relațiile internaționale pe termen lung, estimează AFP. Agerpres

Alipirea Crimeei la Rusia din perspectiva dreptului internaţional. Occidentalii consideră ilegală o alipire a Crimeei la Rusia, în urma unui referendum organizat mulţumită unei intervenţii militare ruse, iar Angela Merkel denunţă o “anexare”, în timp de Moscova susţine că respectă dreptul internaţional, iar Putin neagă o intervenţie, relatează AFP. AFP prezintă opiniile unor specialişti în dreptul internaţional despre această situaţie. – Alipirea Crimeei încalcă dreptul internaţional? “Este o problemă nesoluţionată de drept internaţional, pentru că se contrazic două principii, şi anume dreptul la autodeterminare şi dreptul unui stat la integritatea teritoriului său. Aceasta era problema Kosovo”, relevă Sigmar Stadlmeier, directorul Departamentului de Drept Internaţional de la Universitatea din Linz (Austria). Exact precedentul din Kosovo a fost invocat de către Parlamentul din Crimeea pe 11 martie, la declararea independenţei. Independenţa a fost declarată atât “în baza Cartei ONU şi altor documente internaţionale privind dreptul popoarelor la autodeterminare”, cât şi în baza avizului consultativ al Curţii Internaţionale de Justiţie (CIJ) de la Haga, în 2010, care “confirmă, în cazul Kosovo, că o declaraţie unilaterală de independenţă a unei părţi dintr-un stat nu încalcă nicio normă a dreptului internaţional”.- Integritatea teritorială a Ucrainei este protejată de “Memorandumul de la Budapesta”? Rusia, Statele Unite şi Marea Britanie au semnat în 1994 “Memorandumul de la Budapesta”, prin care garantează “independenţa, suveranitatea şi frontierele existente ale Ucrainei”, care acceptă, în schimb, să retragă toate armele nucleare mobilizate pe teritoriul său în perioada sovietică. “Federaţia Rusă, Marea Britanie şi Statele Unite îşi reafirmă obligaţia de a se abţine de la ameninţa sau a utiliza forţa împotriva integrităţii sau independenţei Ucrainei, mai puţin în caz de legitimă apărare sau în conformitate cu Carta ONU”, se subliniază în acest document. Memorandumul garantează integritatea teritorială a Ucrainei “împotriva unei intervenţii externe”, afirmă Aslan Abachadze, directorul Catedrei de Drept Internaţional de la Universitatea pentru Prietenie între Popoare din Moscova. “Dar este vorba despre un proces de autodeterminare a populaţiei, (iar) acesta ne trimite la decizia Curţii Internaţionale de Justiţie”, apreciază el. Pe scurt, există o încălcare a dreptului internaţional numai în cazul unei intervenţii militare în Crimeea venind din străinătate. Integral aduce Mediafax

Reactii internationale la rezultatul referendumului din Crimeea: Washingtonul “respinge” referendumul. / Londra: “Referendumul este o farsa”. Statele Unite “resping” referendumul care s-a desfasurat duminica in Crimeea pentru alipirea la Rusia, un scrutin “contrar Constitutiei ucrainene”, organizat “sub amenintari cu violente” din partea Rusiei, afirma Casa Alba, relateaza AFP, citat de Mediafax. “Respingem ￂreferendumulￂ care a avut loc astazi (duminica)”, a anuntat Jay Carney, un purtator de cuvant al Executivului american, intr-un comunicat. “Actiunile Rusiei sunt periculoase si destabilizatoare”, a adaugat el. “Consiliul de Securitate (al ONU) a recunoscut aceasta stare de fapt ieri (sambata), intr-o rezolutie careia numai Rusia i s-a opus”, a subliniat Carney. “Indemnam toti membri comunitatii internationale sa continue sa condamne acest tip de actiuni si sa adopte masuri concrete pentru a impune costuri” Rusiei, a adaugat Casa Alba. “Aceasta interventie militara si incalcarea dreptului international vor avea un pret tot mai mare pentru Rusia, nu doar din cauza masurilor impuse de catre Statele Unite si aliatii lor, ci si ca rezultat direct al propriilor actiuni destabilizatoare ale Rusiei”, se arata in continuare in text. Locuitorii din Crimeea s-au pronuntat duminica in favoarea alipirii peninsulei la Rusia cu 93% din voturile exprimate, potrivit unui sondaj efectuat la iesirea de la urne, difuzat de catre autoritatile separatiste. Referendumul, prezentat ca un exercitiu de democratie populara de catre autoritatile separatiste si de catre Moscova, s-a desfasurat in prezenta a mii de militari rusi care detin controlul asupra regiunii, de doua saptamani, impreuna cu militii separatiste. “Nicio decizie cu privire la viitorul Ucrainei nu ar trebui sa fie luata fara Guvernul ucrainean”, apreciaza Casa Alba. “In plus, acest vot nu era necesar. Guvernul ucrainean si-a anuntat in mod clar vointa de a discuta despre o autonomie sporita pentru Crimeea, iar alegerile prezidentiale prevazute la 25 mai ofera o oportunitate tuturor ucrainenilor sa-si faca auzita vocea cu privire la viitorul tarii lor”, mai afirma Casa Alba. Integral aduce Hotnews

Estul Ucrainei se agita sub presiunea separatismului din Crimeea. Marile orase industriale din estul tarii ar putea deveni noi “puncte fierbinti”. Incurajati de reefrendumul separatist din Crimeea, partizanii Moscovei au organizat duminica demonstratii de forta in marile orase industriale din estul Ucrainei, pe cale sa devina noi “puncte fierbinti”, transmite AFP. La Donetk, fost fief al presedintelui destituit la sfarsitul lui februarie Viktor Ianukovici, manifestanti prorusi au patruns duminica in sediul Parchetului si in cel al Serviciilor Speciale (SBU), dupa un miting in favoarea alipirii la Rusia la care au luat parte in jur de 2.000 de persoane. Manifestantii au cerut eliberarea liderului lor, “guvernatorul”auto-proclamat Pavlo Goubarev, si au luat cu asalt cele doua cladiri practic fara sa intampine nicio rezistenta din partea fortelor de ordine. Ulterior, acestia au ocupat sediul Uniunii Industriale din Donbass, holdingul condus de oligarhul Serguii Tarouta, numit recent guvernator al regiunii Donetk de catre noile autoritati de la Kiev. In timp ce Crimeea vota, duminica, pentru alipirea sa la Rusia, aproximativ 6.000 de manifestanti prorusi au organizat la Harkiv, un oras putin mai nordic, in pofida interdictiei justitiei, un miting-referendum pentru autonomie si pentru “suveranitatea” limbii ruse. Organizatorii actiunii din acest oras industrial, o fosta capitala a Ucrainei, au distribuit “buletine” in favoarea “federalizarii economice” si “suveranitatii lingvistice”, pentru a fi completate si introduse intr-un sac din plastic.La inceputul manifestatiei, un executor judecatoresc a venit in fata manifestantilor pentru a-i informa de interzicerea adunarii. Huiduit de catre multime, el a fost nevoit sa se refugieze intr-un vehicul apartinand politiei, pe care manifestantii l-au blocat pentru o scurta perioada de timp, dupa care l-au lasat sa plece. Integral aduce HotNews

UE decide astăzi cum îl pedepseşte pe Putin, dar sancţiunile economice împotriva Rusiei sunt limitate din cauza dependenţei Europei de gazele ruseşti. Uniunea Europeană consideră „ilegal“ şi „ilegitim“ referendumul de duminică din Crimeea şi a anunţat că luni, în cadrul reuniunii miniştrilor de externe ai UE ar urma să fie decise sancţiuni, relatează AFP. “Referendumul este ilegal şi ilegitim, iar rezultatul său nu va fi recunoscut”, au declarat preşedinţii Consiliului European şi al Comisiei Europene, Herman Van Rompuy şi respectiv Jose Manuel Barroso, într-un comunicat comun, precizând că miniştrii de externe ai statelor membre ar urma să se pronunţe luni asupra unor noi sancţiuni. Dar mulţi anlişti sunt de părere că sancţiunile economice pe care ar urma să le ia UE ar putea să nu dea roade prea rapid şi să aibă un efect de bumerang. Exporturile de petrol şi gaze naturale în valoare de 160 miliarde de dolari pe an ar putea reprezenta cea mai importantă armă a Rusiei în înfruntarea cu UE şi Statele Unite privind situaţia din Ucraina, deoarece Europa nu se poate lipsi de energia rusească, potrivit unei analize Bloomberg. Washingtonul şi aliaţii săi europeni au puţine pârghii la dispoziţie prin care să poată descuraja intervenţia preşedintelelui rus Vladimir Putin în Ucraina, notează Bloomberg. Ameninţările cu îngheţarea activelor şi interdicţia de a mai călători în UE pentru apropiaţii lui Putin nu au avut efecte semnificative la Moscova. Vineri, şase ore de discuţii între secretarul de stat al SUA John Kerry şi ministrul rus al Afacerilor Externe Serghei Lavrov s-au încheiat fără un acord. Rusia este cel mai mare producător de petrol la nivel global şi a exportat în 2012, către Europa şi Statele Unite, petrol, carburanţi şi îngrăşăminte chimice bazate pe consumul de gaze naturale în valoare totală de 160 miliarde de dolari. Într-adevăr, un embargo pe aceste exporturi ar priva guvernul rus de fonduri semnificative, însă consumatorii din Europa ar putea avea prea mult de pierdut, iar măsura s-ar putea dovedi ineficientă, comentează pentru Bloomberg Jeff Sahadeo, directorul Institutului de Studii Europene, Ruse şi Euroasiatice din cadrul Universităţii Carleton. “Pe termen scurt, ar fi foarte dificil de realizat şi nu este clar dacă ar afecta comportamentul Rusiei. Dacă Vestul joacă cartea sancţiunilor pe exporturile de energie, cel care clipeşte primul pierde”, a explicat expertul. Cancelarul german Angela Merkel, care conduce cea mai mare economie europeană şi este cel mai mare partener comercial al Rusiei de pe continent, a declarat vineri că Germania este pregătită să suporte consecinţele economice ale unor sancţiuni împotriva Rusiei. Analiştii băncilor Goldman Sachs, Bank of America şi Morgan Stanley anticipează că Europa nu va sprijini sancţiuni care ar presupune reducerea livrărilor de petrol şi gaze naturale din Rusia. În 2012, statele europene membre ale Agenţiei Internaţionale pentru Energie au importat din Rusia 32% din necesarul de petrol, carburanţi şi îngrăşăminte chimice bazate pe cosumul de gaze naturale. Integral aduce Adevarul.

Pierderea Crimeei va împiedica Ucraina să devină independentă energetic şi apoi o ameninţare pentru statutul Rusiei de furnizor dominant de energie pentru Europa. Ucraina va rămâne fără companiile de stat cheie din sectorul energetic şi minier cu sediul în Crimeea dacă va pierde această regiune autonomă iar autorităţile rusofone crimeene vor pune în aplicare planul lor de naţionalizare a acestor jucători şi, mai grav, va pierde accesul la o parte considerabilă din resursele de petrol şi gaze naturale din Marea Neagră, care i-ar putea reduce dependenţa de energia importată din Rusia. Chiar şi dacă nu ajunge să exploateze aceste rezerve, prin simplul fapt că împiedică exploatarea lor de către Ucraina, Moscova previne ca acest stat să-i atace în viitor statutul de furnizor dominant de energie pentru Europa. Locuitorii Crimeei au ieşit ieri masiv la vot pentru a alege dacă regiunea autonomă se alipeşte Rusiei sau rămâne parte din Ucraina, dar cu mai multă autonomie, într-un referendum catalogat ilegal de Kiev şi de puterile vestice. Premierul Crimeei Serghei Aksionov, nerecunoscut de guvernul de la Kiev, a afirmat că toate companiile de stat care au legătură cu sectorul energetic şi cu cel minier vor fi controlate de parlamentul local, dar i-a asigurat pe proprietarii privaţi că nimeni nu se va atinge de activele lor. „Resursele energetice şi miniere ale Crimeei aparţin cetăţenilor republicii autonome“, a subliniat Aksionov, citat de Financial Times. În acest context, prim-vicepremierul republicii Rustam Temirhaliev a afirmat că una din diviziile grupului energetic naţional Naftogaz, compania Chorno­mornaftogaz, care desfăşoară lucrări de foraj în proiecte offshore în Marea Neagră şi Marea Azov, va fi naţionalizată. Aceeaşi soartă ar putea-o avea şi subsidiarele locale ale căilor ferate ucrainene, precum şi proprietăţile şi instalaţiile militare deţinute în Crimeea de statul ucrainean. Pierderea Chornomornaftogaz va avea consecinţe economice imense pentru Ucraina. Compania produce aproximativ 1,65 miliarde metri cubi de gaz pe an şi are potenţial de creştere a producţiei cu până la 3 miliarde de metri cubi. Kievul va pierde rezervele de gaze naturale din perimetrele unde compania desfăşoară lucrări şi care sunt estimate la aproximativ 66 miliarde metri cubi. Chornomornaftogaz a semnat în noiembrie un acord cu compania italiană Eni şi compania franceză EDF pentru explorarea unor perimetre de hidrocarburi în Marea Neagră, iar investitorii străini ar putea investi circa 350 milioane dolari în prima fază a proiectului. În prezent, Chornomornaftogaz acoperă necesarul de gaze naturale din Crimeea, iar în lunile calde, când consumul de energie din peninsulă este redus, furnizează gaze restului Ucrainei. Integral aduce Ziarul Financiar.

Articolul de fata nu are nici o legatura cu recentele evenimente de la Targul Mures sau Ziua Maghiarimii sarbatorita ieri, este insa o scurta descriere a unor tendintele politice, de multe ori antagoniste, intre interesele nationale si nationalismul politic exprimat de unele minoritati etnice care traiesc intr-un stat national – democratic, liberal si membru al Uniunii Europene. Intrebarile mele ar fi in legatura cu pozitionarea cititorilor nostri fata de drepturile si obligatiile minoritatii maghiare  in Romania contemporana.

 Bineinteles ca fiecare are dreptul la o opinie, care ar fi bine sa fie exprimata si bazata pe niste date relevante, fara folosirea sloganelor sintetice de gen “nationalism al secolului al XIX-lea” sau “anacronism” sau tot felul de dureri “MultiKulti”, legate mai mult sau mai putin de corectitudinea politica ce nu valoreaza nici macar oximoronul generat de legarea celor doua cuvinte intr-un singur termen.

 Nu trebuie sa fii mare destept sau super informat ca sa intelegi ca statul-national invinge pe zi ce trece, cu cat crizele adancesc sau metamorfozeaza sublima (fara ghilimele) idee a solidaritatii si interesului national, biruit de altruismul unionist. Mi-as dori ca inaintea folosirii sloganurilor uzate de timp si consumate de criza si evenimentele din Ucraina sa ne ocupam de cateva date autentice care formeaza realitatea in care traim.

 In primul rand trebuie sa mentionez ca in afara tarilor in care anumite etnii au hotarat sa traiasca, intr-un stat multi-national, ancorat printr-o constitutie si cu rezultate pozitive (mai mult sau mai putin) cum ar fi Elvetia (mai mult) sau Belgia (mai putin).

Etniile europene care apartin unui stat national si-au construit existenta prin participarea activa la promovarea intereselor statului ai caror cetateni sunt, fara incercarea de a-l submina sau in extremis dezmembra. Uneori, ca in cazul Cehoslovaciei, s-au produs despartiri pasnice pentru simplul fapt ca se putea teritorial, economic si cultural. Incercarile si “despartirile” in state cu regiuni interconectate teritorial, economic si etnic s-au terminat cu bai de sange, mii de morti si dezradacinatii cu tragedii umane fara numar.

 Din punct de vedere politic, etniile Europei care traiesc in state nationale au autonomii culturale si o repezentanta proportionala la numarul voturilor obtinute in alegerile pentru parlamentele tarilor respective si / sau in administratiile regionale in locurile de resedinta.

 Partidele politice care reprezinta minoritatile nationale in Europa sunt:

Austria: Minoritatile slovene din Austria – Enotna Lista;
Bulgaria: Partidul Minoritatii Turce – MRF, Uniunea Civila Roma – Euroroma;
Danemarca: Partidul Germanilor din Danemarca -Schleswigsche Partei
Estonia: Partidul Minoritatilor Ruse – Konstitutsioonierakond, alt Partid al Minoritatii Ruse – VEE;
Finlanda: Partidul Minoritatii Suedeze – Svenska Folkpartiet
Franta: Partidul Bretonilor – Parti Breton, alt Partid al Bretonilor – UDB, Alt Partid al Bretonilor – Emgann;
Germania: Partidul Frizonilor – Die Friesen, Partidul Minoritatii Daneze SWWV;
Grecia: Partidul Macedonilor din Grecia – Rainbow
Italia: Partidul Slovenilor din Italia – Slovenska Skupnost, Partidul Tirolului de Sud – PPS, Uniunea Tirolezilor – UfS, Alt Partid Tirolez (german) – Libertarienii , Uniunea Valdotana – UV;
Letonia: Partidul Minoritatii Ruse – PCTVL ;
Lituania: Actiunea Poloneza din Lituania – AWPL
Olanda: Uniunea Frizonilor – FNP, alt Partid al Frizonilor – DeFriezen
Polonia: Partidul Minoritatii Germane – Deutsche Minderheit;
Romania: UDMR , Uniunea Minoritatilor din Romania (in afara de cea Maghiara);
Slovacia: Partidul Minoritatii Maghiare – MK; Alt Partid al minoritatii Maghiare – Most–Híd.

Daca in majoritatea statelor occidentale lucrurile sunt tratate rational (exemplul Spaniei sau al Marii Britaniii), in Estul Europei lucrurile degenereaza de multe ori, in primul rand din cauza resentimentelor create de despartiri dureroase, in al doilea rand din cauza unor interese politice interne (ca la noi) sau geopolitice ca in tarile Baltice, unde rusii au interesul de a mentine o situatie pentru a destructura regimurile occidentale.

 Cred ca in Romania situatia minoritatii maghiare este mult mai buna (din punct de vedere civic) decat in Slovacia sau Serbia si la fel de proasta ca a majoritatii din punct de vedere economic.

 Din punct de vedere faptic cred ca situatia din Romania este foarte asemanatoare cu cea din Slovacia, din punctul de vedre a revendicarilor acestei etni. Diferentele sunt insa mari cand este vorba de forta politica. Desi procentual populatia maghiara din Slovacia este mai numeroasa, situatia drepturilor civice este mult mai buna in Romania.

Cateva intrebari:

1. Dupa parerea dumneavoastra – sunt maghiarii dezavantajati sau discriminati in Romania?
2. Credeti ca o comunitate romaneasca ar putea trai in Ungaria fara sa cunoasca limba maghiara? De exemplu comunitatea romaneasca cea mai numeroasa din Ungaria care traieste in orasul Giula (Jula, în maghiară Gyula);
3. Cum vedeti vitorul si modul cel mai eficient de convietuire cu aceasta minoritate etnica importanta?
4. Credeti ca UDMR si celelalte formatiuni politice maghiare doresc sincer sa-i reprezinte pe maghiarii din Romania sprijinind bunastarea lor economica, sociala si culturala?

Redactat de @Demeter

 Confreria Prerafaelită ( The Pre-Raphaelite Brotherhood ) a reprezentat un grup de pictori, poeți și oameni de artă englezi, fondat în 1848 de John Everett Millais, Dante Gabriel Rossetti și William Holman Hunt, cu dorința si intenția de a reforma maniera artistica, refuzând  manierismul artiștilor care i-au succedat lui Rafael și Michelangelo.

 Autorul ideii de a constitui o asociație “secretă” a fost Dante Gabriel Rosetti, prieten al lui Hunt, fiul unor emigranți politici italieni. În septembrie 1848 – an revoluționar – ei înființează “Confreria Prerafaeriților” (The Pre-Raphaelite Brotherhood – P.R.B.), din care mai fac parte misticul James Collison, criticul de mai târziu F.G. Stephens, sculptorul Thomas Wollner și William Michael Rosetti, fratele lui Dante Gabriel, care va fi secretarul asociației și va redacta programul grupului. Au căzut de acord să nu semneze tablourile pictate, ci să folosească toți inițialele P.R.B., a căror semnificație trebuia să rămână secretă.

Dante Gabriel Rossetti s-a născut în 1828 la Londra, ca fiu al unui emigrant italian. La botez a primit numele de Gabriel Charles Dante, mai târziu adoptă numele de Dante Gabriel pentru a sublinia interesul său pentru poezie. Frate al poetei Christina Rossetti şi al criticului literar William Michael Rossetti, se dedică de timpuriu  literaturii, în special poeziei şi urmează King’s College School, pe care însă o abandonează după patru ani.

 Interesul său pentru arta medievală italiană îl determină sa inceapa sa picteze,  urmand cursurile Academiei de Desen. Acolo il cunoaste pe William Holman Hunt, continuandu-si studiile cu pictorul Ford Madox Brown.

 Expune primele sale tablouri în 1849, la expoziţia londoneză “Free Exhibition”. Critica îi este la început favorabilă. Întreprinde împreună cu Hunt o călătorie în Franţa şi Belgia. Vizitează Louvre-ul şi admiră lucrările lui Giorgione, Leonardo da Vinci şi Tizian. În Franţa îl descoperă pe Ingres. În Belgia îi stârnesc admiraţia Van Eyck şi Memling.

 După calatoria in Tarile de Jos, Rosseti se întoarce la Londra si o întâlneşte pe Elisabeth Siddal, care îi devine model aproape permanent şi pe care după zece ani o va lua de soţie. Primele lui tablouri sunt atacate cu înverşunare de critici.  Rossetti se hotărăşte să nu mai expună. Timp de aproape zece ani, execută desene şi tablouri mai mici, inspirate din operele lui Dante, Shakespeare şi mitologia bretona. Pictorul îşi vinde lucrările prietenilor săi, în primul rând lui John Ruskin, care îi devine prieten şi protector.

 Anii ’60 ai secolului al XIX-lea nu-i sunt atat de propice. Rossetti ramane singurul  susţinător al idealurile mişcării prerafaelite. În 1859 se întoarce de la acuarela la pictura în ulei şi pictează numeroase  portrete de femei, portrete care devin caracteristicile stilului prerafaelit.

 In 1861, Elisabeth naşte un copil mort; dezechilibrata psihologic,  în februarie 1862 ea moare, după ce luase o doză prea puternică de tinctura de opium. În amintirea ei Rossetti pictează tabloul Beata Beatrix (1863). Tema provine din “Vita nuova” a lui Dante. Cu acest tablou artistul inaugurează un stil nou. El renunţă la contururile precise ale perioadei sale de început şi adoptă o forma mult mai lejera, mai schematică şi mai  decorativă.

 În acelaşi an, artistul pleacă la Paris pentru a vizita marea expoziţie retrospectivă a lui Delacroix. Acolo se întâlneşte cu Édouard Manet. Ajutat de Manet, Rossetti ia parte la numeroase expoziţii. Dupa o simpla conjunctivita netratata, pictorul începe să sufere de ochi. În iunie 1872, afectat de o stare depresivă, Rossetti încearcă să se sinucidă, salvat fiind in ultimul moment de un client intamplator. Între 1872 şi 1877, Rossetti lucrează la opt tablouri diferite cu aceeaşi temă: mitica Proserpina, fiica zeiţei Ceres, răpită de Pluton ca să fie regina infernului, dar a primit permisiunea ca o jumătate de an să trăiască pe Pământ. În decembrie 1881 paralizează parţial în urma unui atac cerebral. Moare la 9 aprilie 1882.

 Rossetti Opera Poetica

 Din 1850, Rossetti publică poezii în revista “The Germ” (Mugurele). În acest an apar poemele The Portrait (“Portretul”) şi The Blessed Damozele (“Tânăra binecuvantata”), o combinaţie de misticism cu erotica extrem de pronuntata. Colecţia de sonete The House of Life (1970-1881) conţine motive asemănătoare. O parte dintre aceste sonete reapar în volumul Ballads and Sonnets (“Balade şi Sonete”) publicat în 1881.

 În 1871, criticul Robert Buchanan publică în renumita revistă “The Contemporary Review” un articol virulent îndreptat împotriva lui Rossetti şi a întregii şcoli prerafaelite, intitulat “The Fleshy School of Poetry” (“Şcoala carnală a poeziei”), la care poetul răspunde în revista “Athenaeum” cu articolul “The Stealthy School of Criticism” (“Şcoala tăinuită a criticii”).

 Rossetti a tradus în limba engleză operele primilor poeţi italieni (“The Early Italian Poets”, 1861) şi poemul “Vita nuova” al lui Dante Alighieri. Nu am gasit poezii ale lui Dante Gabriel Rossetti traduse in limba romana . Mi-as dori sa stiu daca au fost traduse in limba romana, unde, de cine si cand. Multumesc!

Bibliografie note si citate:

Ash, Russell. Dante Gabriel Rossetti. London: Pavilion Book, 1995.
Hilto, Timoth. The Pre-Raphelites. London: Thames and Hudson, New York: Abrams, 1970.
Enciclopedia Britanica si Wikicommons (Eng. & Ro.)

Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.

 HotNews. Criza din Ucraina se indreapta spre faza acuta. Cum a fost cautionat Putin de liderii occidentali si care sint scenariile momentului pentru Rusia. Cristian Pantazi

 Lacomia, nevoia de resurse primare, autismul politic, deficitul de analiza sau pur si simplu prostia, plus expansiunea inerenta a pietei. Toate aceste ingrediente au determinat tarile occidentale sa considere Rusia in ultimii ani un partener legitim in plan politic si economic. Marile puteri din Vest au inchis ochii la derapajele evidente ale lui Vladimir Putin, trezindu-se abia acum, in mijlocul unei crize fara precedent.

Rusia e atit de conectata la marile fluxuri economice incit masurile punitive se pot intoarce ca un bumerang si impotriva companiilor si pietelor occidentale. Dar referendumul ilegitim de duminica din Crimeea si reactia Rusiei nu vor mai putea fi ignorate de comunitatea internationala. Ce pot face liderii lumii democratice, ce instrumente au la indemina pentru a readuce Rusia pe un curs firesc si care sint scenariile de lucru?

Cum a ajuns Rusia un actor global legitimat de Occident

Caderea comunismului si globalizarea au transformat Rusia intr-un actor important pe piata economica globala. Resursele sale naturale inepuizabile, piata de peste 140 de milioane de consumatori, companii cu o putere incredibila, fluxuri uriase de cash – toate au fost tinte pentru Occident.

Dar Rusia lui Vladimir Putin nu e doar o tara oarecare. E tara in care marile companii de stat sint instrumente politice (vezi Gazprom, Rosneft etc.), capitalul are origini dubioase, comportamentul economic e permanent distorsionat de comanda politica de la Kremlin. Integral aduce HotNews

Revista 22. US-Tăriceanu. Mizele anexarii. Andreea Pora

 Deocamdată, Tăriceanu nu se are decât pe el însuşi, dar cară în servieta, al cărui cifru e la Ponta, promisiuni de chiverniseală şi mărire. 

USL s-a rupt, dar pentru a salva apa­ren­ţele a rămas puţin gravidă cu Tăriceanu. Părea imposibil, dar iată că se poate. Strict tehnic, ar trebui să se numească UST, dar pentru succesul manipulării electorale e nevoie de „L“-ul din coa­dă. Să recunoaştem, puţini îşi imaginau că, totuşi, di­tamai PSD va renunţa la funcţia, importantă din ver­se şi perverse motive, de şef al Senatului şi va plan­ta acolo un om aflat formal în afara propriilor structuri. Mişcarea i se da­torează lui Ponta, care şi-a impus punctul de vedere în faţa unora precum Dragnea. Oricum, e o premieră postdecembristă ca postul, care, să nu uităm, genera sân­ge­roase bătălii politice (unele terminate la Curtea Constituţională) să fie ocupat de cineva care nu are propriul partid în spa­te. Mai exact de o „persoană fizică“. Deocamdată, Tăriceanu nu se are decât pe el însuşi, dar cară în servieta, al cărui ci­fru e la Ponta, promisiuni de chiverniseală şi mărire. Că Tăriceanu a muşcat cu poftă nemascată din ofertă, că s-a declarat „ono­rat“ nu miră, cunoscând profilul per­so­najului, ceea ce miră este acceptul dat de PSD şi precedentul creat. Ambele do­vedesc importanţa mizelor.

Prima este ruperea PNL. Pe termen scurt, se urmăreşte dizlocarea câtorva par­la­men­tari liberali pentru a se putea clama că USL nu a dispărut, că mai deţine în por­to­foliu o componentă liberală. Lui Tăriceanu nu i-a reuşit până acum misiunea, a ob­ţi­nut 93 de voturi în Senat, exact câte are noua majoritate, niciun vot de la PNL. E încă o dovadă că Antonescu controlează partidul. Pe termen mediu, după eu­ro­parlamentare, în situaţia unui scor prost al PNL, obi­ectivul trasat lui Tăriceanu este să-l înlăture pe An­to­nescu (aici e vorba şi de o miză personală) la pachet cu Johannis, perceput de PSD ca principalul pericol în perspectiva unei even­tuale confruntări la prezidenţiale. Reuşita este însă improbabilă, pentru că PNL are varianta rocadei Antonescu-Johannis, ni­ciun motiv de fond să meargă pe mâna lui Tăriceanu, perceput tot mai mult ca pion al lui Ponta şi trădător. Presupunând însă că strategia ar reuşi şi USL ar renaşte din propria cenuşă, rămâne întrebarea dacă PSD îl va accepta pe Tăriceanu drept can­didat în locul unuia propriu. Integral aduce Revista 22

Deutsche Welle. Greşelile lui Putin şi soarta regimului său. Petre M. Iancu

 Erorile de calcul ale Kremlinului se ţin lanţ. Una cu efecte foarte pernicioase pentru Moscova ar putea să fie pierderea unicului partener cu pondere de care a dispus, până de curând, regimul Putin, în vest. Propagandiştii lui Putin le atrăgeau atenţia, cu nişte luni în urmă, jurnaliştilor de la redacţia Deutsche Welle în limba română că ar gândi în termenii războiului rece şi n-ar fi înţeles cât de puternică este antanta ruso-germană. Decalaraţia guvernamentală rostită joi de Angela Merkel demonstrează, că, dimpotrivă, Moscova a supraapreciat disponibilitatea Berlinului de a înghiţi la nesfârşit, fără să crâcnească, agresiunile ruseşti precum cea recentă, din Ucraina. Concomitent, Kremlinul a supraapreciat şi dependenţa de gaz rusesc a Germaniei. În schimb, a subapreciat voinţa guvernului Angelei Merkel de a menţine coeziunea occidentală şi solidaritatea în NATO şi UE, alăturându-se demersurilor de sancţionare economică a agresorului. La Berlin, cancelarul a ţinut să-şi pregătească naţiunea pentru un demers pe moment impopular în rândul germanilor. Ea a exclus ce-i drept eventualitatea unei riposte militare occidentale, dar a subliniat că nu doar integritatea teritorială a Ucrainei e intangibilă, din unghiul Berlinului, ci “şi Republica Moldova şi Georgia se bucură de solidaritatea Uniunii Europene”. La adresa conducerii Rusiei, Merkel a reliefat iminenţa adoptării de sancţiuni economice. În mesajul transmis Moscovei, ca un soi de ultim avertisment înaintea proiectatului referendum din Crimeea şi posibila anexare a peninsulei, de către Federaţia Rusă, Merkel a atras atenţia asupra pericolului izolării internaţionale a Rusiei. Şefa executivului de la Berlin consideră că ţara condusă de Putin e pe cale să-şi provoace sieşi pagube majore, „politice şi economice” , ba chiar „să işte o catastrofă nu doar pentru Ucraina”. Pare că pierderea Germaniei ca partener riscă să devină una dintre cele mai grave inadecvări strategice ale lui Vladimir Putin, depozitarul unei gândiri cantonate inextricabil în modelele caduce ale secolului XIX.  De cealaltă parte, altfel decât după invazia Rusiei în Gerogia, occidentul pare să fi înţeles, în ansamblul său, necesitatea ineluctabilă a unei reacţii internaţionale în egală măsură bine calibrate, unitare şi viguroase la noua agresiune a lui Vladimir Putin. Această reacţie ar urma să lanseze un semnal clar, potrivit căruia vestul nu şi-a abandonat nici valorile, nici prietenii şi nici respectul de sine şi nu are de gând să permită aruncarea în aer a „puterii dreptului în virtutea dreptului celui mai puternic”, pentru a o parafraza pe Angela Merkel. Integral aduce Deutsche Welle.

Contributors. Minte-mă frumos, Gică Popescu! Sorin Ionita

 A devenit celebru, de câteva zile, acel bloc din Craiova unde locatarii plătesc întreţinerea alternativ, la doi administratori: unul corect, iar unul impostor, acuzat de fals în documente şi delapidare, lucru cunoscut de toată lumea (aici). Întrebaţi de ce continuă să achite în­tre­ţi­ne­rea la impostor, deşi ştiu că banii lor vor fi mânăriţi, res­pectivii răspund, „pentru că e mai ieftin“. Fabulos, nu?

 Nu vreau să cad în clişee de etno-psihologie, deşi aş stâr­ni cascade de comentarii (deci audienţă), publicul nostru ne­ştiind că această disciplină s-a perimat de cel puţin o jumătate de se­col. Totuşi, numai eu văd aici o legătură cu di­lema existenţială recentă, dacă să fie sau nu graţiat fotbalistul condamnat Gică Popescu, le­gătura nefiind neapărat aceea că şi el e tot de prin zona Craiovei? Nu vi se pare că, brusc, că­pătăm acces la resorturile intime ale ra­por­tării românilor la lege, la semenii lor, la ches­tiunile publice în general şi finalmente la sca­ra de valori într-o societate? Şi că ăsta e de fapt subiectul cu adevărat interesant aici, iar nu soarta unui fotbalist-afacerist?Cazul e prea nou ca să se fi făcut vreun son­daj de opinie pe tema graţierii sale, deci nu ştim cu adevărat „ce cred românii“. Însă fap­tul că populiştii de serviciu ai ţării din ultimii ani (Antonescu, Ponta, ultimul sprijinit de Zgo­nea) au dat năvală să ia partea infractorului, cu tot cu televiziunile şi ţuţerii din dotare, in­dică unde simt ei că stă inima norodului. Gro­sul votează pentru „minte-mă frumos, Gică, fă-mă la por­to­fel cu stil, cu sprezzatura, că tu eşti modelul meu în viaţă, cum erai şi când jucai în iar­bă, cu tine mi-am trăit eu prin delegaţie cele mai importante victorii ale vieţii mele de lo­ser, identificându-mă cu tine – ca român! – am fost şi eu oleacă campion, de pe ca­na­peaua mea deşelată, cu PET-uri goale de aşa-zisă bere ieftină prin preaj­mă“. Nu-i ăsta miracolul sportului, în fond: livrează dramă, suspans, apoi extaz, deci un sens existenţei, unor mase de oameni me­dio­cri (noi toţi) care stau cu fundul pe scaun şi nu vor fi în stare vreodată să facă ceva ge­nial, semnificativ sau măcar îndrăzneţ în viaţă? Integral aduce Contributors

Dilema Veche. Lamento. Andrei Pleşu

 De multă vreme trăiesc discrepanţa tragi-comică dintre solicitările care vin asupra mea şi capacitatea mea de reacţie. Cu cîţiva ani în urmă, am vrut să-mi notez fiecare telefon, fiecare rugăminte, fiecare propunere, fiecare invitaţie care, adunate laolaltă, puteau alcătui, pentru fiecare zi, o agendă suprarealistă. Am încercat să fac această experienţă, dar am obosit şi m-am speriat: deveneam colecţionarul masochist al tuturor agresiunilor (mai mult sau mai puţin tandre) cu care mă confruntam fără încetare. Mi se cereau şi mi se cer: job-uri, recomandări pentru burse în străinătate, pile pentru apariţii editoriale, interviuri, participări la dezbateri publice, discursuri aniversare, apariţii la televiziune, asumarea sau sprijinirea unor proiecte educative, umanitare, ştiinţifice sau politice, sfaturi de lectură, vizite la expoziţii sau ateliere de plasticieni, mici conversaţii de „cîteva minute“, reacţii prompte la evenimentele zilei etc. Mi se dau la citit: sute şi sute de pagini de proză, versuri, eseistică, filozofie, schiţe de reformă a învăţămîntului, strategii de politică externă, planuri de „acţiuni“ culturale. Totul, construit pe două presupoziţii: 1) Mă pricep la orice. 2) Pot scoate pe gură, fără pregătire, fără efort, panglici multicolore de cuvinte. „Haideţi, domnu’ Pleşu, ce înseamnă pentru dumneavoastră cîteva cuvinte bine simţite?“ Domeniul nu contează. Dau, s-ar zice, impresia – şi încep să cred că e vina mea – unei versatilităţi profesionale, a unei omniscienţe zglobii, care nu aşteaptă decît să fie pusă în priză, pentru a se desfăşura torenţial. Am fost abordat pe teme de bucătărie, irigaţii, istorie veche, gramatică, jurisprudenţă, ocultism, modă şi cîte şi mai cîte. Îmi petrec ore întregi ca să refuz politicos. După care fac crize de furie sau de depresie. Integral aduce Dilema Veche

Justiție Oarbă. Regatul Ebei. Lili Craciun

“Mă consider şi eu intelectuală. Am terminat o facultate, am terminat un masterat, voi face şi eu un doctorat” – Elena Băsescu

 Cu cât servilism trebuie să fii dotat ca să susții că Eba este un om politic bun care merită a fi votat în Parlamentul European? O votăm pentru tatăl ei sau pentru propriile ei calități? Întreb pentru că dacă te atingi de domnia sa cu un singur cuvânt care nu este laudă, sare lumea bună de dreapta și-ți dă în cap cu realizările lui Traian Băsescu. Unii spun (ehei, ce glumă!) că este cel mai activ euro-deputat român de la Bruxelles și că merită să mai aibă un mandat. De parcă noi nu pricepem că duduia citește cuvinte scrise de alții pe care nici măcar nu le înțelege. E ca și cum i-ai spune unei prompterițe de la televizor că este mare specialistă în știri.

 Și ce minte ciudată să ai ca să vii cu explicația: ”da’ce, Adina Vălean și Daciana Ponta sunt mai breze?” Nu, nu sunt nici ele mai breze dar dacă admitem că ele nu sunt bune în Parlamentul European atunci hai să tratăm toată lumea cu aceeași măsură. Altfel, nu suntem decât o filă de istorie la fel de murdară pe ambele pagini, fie ea de dreapta sau de stânga. Să susții că Eba a câștigat mandatul de europarlamentar ca independent, muncind ea, sărăcuța!, singură, singurică fără un partid în spate, înseamnă să jignești inteligența oricărui român. Sau, ca să fiu mai directă, să iei de prost poporul acesta. Nu-i om din nord până în sud și din vest până în estul României care să nu știe cât s-a zbătut PDLul ca Eba să devină euro-parlamentăreasă. Gurile rele spun că voturile pentru Eba au trebuit a fi raportate de PDL la prima oră de votare ca să se știe clar că intră ”fata lui tata”. Apoi a urmat Adio PDL că deh!, partidul n-a vrut-o pe Udrea președintă.  Integral aduce Justiție Oarbă

Gandul. Ucrainele. Lelia Munteanu

 E din ce în ce mai greu să citeşti comentarii despre Crimeea, vâslind printre construcţii lirico-patetice, când acolo nu contează bieţii oameni, cum n-au contat, la scara istoriei, nici victimele Euromaidanului din Kiev, iar realitatea e a naibii de prozaică, vorbind exclusiv despre sfere de influenţă.

 După cine să te iei? După declaraţiile publice ale marilor actori politici? E un joc de intimidare, în care vorbele poartă o altă încărcătură decât cea semantică. Kremlinologii au parti-prísurile lor ideologice, însă ei (nu mai sunt mulţi) trebuie citiţi. Am început cu Condoleezza Rice. În ”Washington Post” îi dă lecţii lui Barack Obama, pe un ton de propagandistă ofuscată (am preferat totdeauna s-o ascult cântând). Când, în 8 august 2008, ruşii au  invadat Georgia, declarând provincii independente Osetia de Sud şi Abhazia, domnişoara Rice era şefa Departamentului de Stat. Dinspre partea lor, reacţiile Germaniei şi Franţei au fost atunci, în 2008, la fel de palide ca astăzi.

 Politologul american Francis Fukyuama (autorul bestsellerului ”Sfârşitul istoriei şi ultimul om”, a cărui teză e infirmată chiar de situaţia din Ucraina) ne recomandă consideraţiile lui Zbigniew Brzezinkski, într-un dialog cu dr. Adam M. Garfinkle. Ce spunea Brzezinski, în 6 martie? Că nu crede ca Putin să-şi fi pierdut simţul realităţii şi să fi devenit victima unei megalomanii clinice, cum dau de înţeles analişti cu taxă inversă. (Zilele trecute, chiar cancelarul Angela Merkel, probabil ca să scape de întrebări incomode, a ridicat neputincioasă din umeri: Putin pare rupt de realitate!).  Brzezinski crede mai degrabă, într-o oarecare măsură încurajându-se singur, că ”operaţiunile din Crimeea par a fi construite inteligent, cu  o supapă de siguranţă”. Cu alte cuvinte, dracul nu-i atât de negru cât mai există un spaţiu de negociere. Problema este cine îşi asumă riscul să pună piciorul în prag (aici nu se abţine să arunce o săgeată maliţioasă către britanici, care tezaurizează în băncile lor banii oligarhilor ruşi). Piciorul în prag ar trebui să-l pună ucrainienii înşişi, e de părere Brzezinski. Dacă ei vor fi destul de uniţi (ştim că nu sunt), destul de determinaţi (unii sunt) ca să reziste, atunci în zonă se va declanşa un conflict important, ameninţător pentru vecinii din vestul Ucrainei, moment în care Statele Unite nu vor putea interveni direct, însă vor putea furniza asistenţă militară, ajutoare, suport diplomatic ”and so on”….

 Consideraţiile consilierului pe probleme de securitate al preşedintelui Obama nu sună deloc încurajator. Cu două zile înainte, Brzezinski publicase un editorial în care descria cealaltă faţetă a posibilei evoluţii a evenimentelor: “Dacă Ucraina va fi strivită, în timp ce Occidentul e spectator, libertatea si securitatea României, Poloniei şi a Ţărilor Baltice va fi ameninţată”.

 Despre Occidentul-spectator vorbeşte o analiză excelentă (poate cea mai bună de la izbucnirea crizei) a kremlinologului  Lilia Shevtsova. (Fukuyama ne-o recomandă şi pe aceasta). Titlul: ”Căzând în capcana lui Putin”. Doamna Shevtsova conchide: cu cât se apropie ziua referendumului din Crimeea (16 martie), ”democaţiile liberale par pregătite să accepte anexarea Crimeei de căte Rusia ca pe un fapt împlinit”, constatând că ”europenii sunt mult mai înclinaţi să-l ierte pe Putin decât e Washingtonul”. Finalul crizei din Ucraina (după referendumul care se va desfăşura în cătarea armelor ruseşti) va arunca în aer ordinea mondială, aşa cum a fost configurată după Războiul Rece. ”De acum e limpede că, atât Europa cât şi Statele Unite – incapabile să răstoarne cursul evenimentelor şi nedorind să plătească costul constrângerii Rusiei – sunt gata să participe la aventura lui Putin”. Integral aduce Gandul.

Redactat @clemy

Preocupati de soarta avionului malaesian disparut de aproape o saptamana, media nu a mai dat atentie evenimentelor din Crimeea. Pentru presa Americana, aceasta disparitie demna de filmele SF a fost o adevarata mana cereasca. Pentru ca in lipsa acestei enigme aviatice mass-media ar fi trebuit sa dea atentie unui fenomen extrem de rar, si anume tacerea in unison atat a stangii americane cat si a dreptei ultra-conservatoare (religioase) de peste ocean.

De regula aceste doua segmente politice se afla pe pozitii antagonice. De aceasta data insa amandoua tac malc. Aceasta mutenie politica isi are o singura explicatie: actiunile lui Vladimir Putin in Ucraina au daramat mituri dragi inimilor reprezentantilor acestor segmente politice.

Sa incepem cu stanga Americana, care a vazut cum criza ucrainiana a aratat nu doar vasta incompetenta si lipsa de autoritate internationala a presedintelui Obama, dar a demonstrat si ca politica ultimei decade de apropiere a Occidentului de Rusia nu a dat rezultatele scontate. Stanga Americana a lasat sa se inteleaga ca o Rusie conectata la relatiile economice internationale si parte a tot soiul de organizatii (ca G8 de pilda) vor tempera ambitiile imperialiste ale Moscovei. Teoria interconexiunilor economice care pune frana atitudinilor beligerante s-a dovedit complet gresita in cazul Rusiei, care nu si-a uitat niciodata trecutul imperial si a facut tot ce i-a stat in putinta pentru a-si recastiga acest statut. O alta linie de gandire a stangii americane ar putea fi exprimata prin teoria “soft power” pe care administratia Obama a promovat-o cu incapatanare. Aceasta teorie sustine ca nu puterea militara defineste o mare putere, ci o putere subtila: economica, politica, sociala si culturala, care reuseste sa influenteze in primul rand gandirea liderilor economici, a populatiei si in cele din urma gandirea clasei politice. Este continuare a teoriei stangii liberale a inteconexiunilor economice politice. In plus, administratia Obama a crezut intotdeauna ca SUA nu trebuie sa fie o mare putere globala si ca statutul de hegemon al Americii este o piedica in calea unei paci international durabile. Din perspectiva administratiei Obama, o America aflata pe acelasi plan cu alte state ar incuraja dialogul si ar netezi divergentele cu state-problema, ca de pilda Iranul. Ca aceasta politica a fost inteleasa de Rusia si de alte state drept slabiciune incepe sa accepte acum si stanga Americana. Stanga care nu vrea sa recunoasca public politica catastrofala dusa de administratia Obama si se teme ca intreaga criza ucrainiana nu il va afecta doar pe presedinte, ci si sansele “arhitectului” noii politici fata de Rusia: Hillary Clinton. Cu alte cuvinte se teme ca va trebui sa-si critice nu doar “presedintele post rasial”, si sa-i denunte greselile care pun in pericol inclusiv securitatea Americii, dar si candidatul la presedintie de la care se spera ca va ajunge prima femeie presedinte a SUA.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=XsFR8DbSRQE]

Dreapta ultra-conservatoare (religioasa) Americana s-a alaturat in tacere stangii pentru ca ii este greu sa recunoasca ca Putin nu este “baiatul bun” si “campionul” traditiilor adevarate, asa cum le place reprezentantilor acestei linii politice sa sustina. Dreapta religioasa a salutat de pilda legile impotriva homosexualitatii promovate de Vladimir Putin si a vazut in astfel de actiuni un model de urmat. Vladimir Putin a devenit exponentul luptei impotriva tendintelor exagerate ale stangii mondiale. Ca pe Vladimir Putin nu il intereseaza deloc problema homosexualilor si nici influentele culturale vestice care ar pune in pericol “sanatatea” societatii ruse a devenit evident. Putin actioneaza intotdeauna prin doua linii de atac: una evidenta, menita sa abata atentia opiniei publice internationale (cum a fost cazul legii anti-homosexualitate) si care da bine in interiorul Rusiei, si o a doua mai putin vizibila, dar mult mai periculoasa, aceea de a profita de agitatia creata de prima actiune pentru a-si consolida pozitia de principal lider regional si revenirea la statutul de mare putere globala. Caderea regimului “Fratiei Musulmane” in Egipt si ajutorul pe care l-a dat presedintelui Assad in Siria i-au consolidate pozitia de lider. Si unde in SUA Putin este vazut ca aparatorul religiei si al traditiei, in Orientul Mijlociu el este vazut ca un exponent al secularismului si al progresului.

Merita insa sa amintim ca in actiunile lui Vladimir Putin nu a uitat sa dezgroape vechea si foarte eficienta mantra a ortodoxismului, a Rusiei aparatoare a ortodoxilor opresati. O abila miscare de propaganda in mediile ortodoxe americane l-a transformat pe Putin intr-un erou sfatuit de calugarii de la Muntele Athos. Pentru dreapta ortodoxa Americana actiunea lui Putin in Crimeea nu este doar intemeiata, ci este pur si simplu binevenita pentru  ca ii apara pe rusii ortodocsi de …. Musulmanii tatari si de influentele catolice europene.

Inchei prin a sustine ca situatia din Ucraina are potentialul de a deveni mai periculoasa decat criza rachetelor. In cazul Cubei, Occidentul s-a confruntat doar cu o criza de lidership, in cazul Ucrainei avem de-a face nu doar cu o criza de autoritate din partea SUA, Germaniei, Marii Britanii si Frantei de pilda, ci si cu o criza de system. Atat UE cat si NATO se afla in pozitia de a nu fi doar capabile sa nu faca nimic, dar nici sa dovedeasca dorinta de a face ceva. Intrebarea cheie nu este daca Crimeea se va alipi Rusiei, aceasta pare sa fie un fapt implinit deja, ci daca Putin va incerca sa rupa tot estul Ucrainei si sa-l transforme intr-un stat satelit condus de deposedatul presedinte Ianukovici, sau va incerca sa-l repuna pe acesta in functie deasupra intregii Ucraine. Si cu cat UE, SUA si NATO vor dovedi ca nu sunt in stare sa actioneze intr-un front cat de cat comun, ci vor prefera sa joace vocal de partea Ucrainei si practic de partea Rusiei, Vladimir Putin va putea intelege ca nu are de ce sa se teama si ca poate avea mana libera in estul Europei. Asemanarile cu Germania cancelarului Hitler sunt absolut izbitoare.

Războiul Crimeii a durat din 28 martie 1853 până în 1856 şi a fost un conflict armat dintre Imperiul Rus, pe de-o parte, şi o alianţă a  Marii Britanii, a celui de-al doilea Imperiu Francez, a Regatului Sardiniei şi a Imperiului Otoman, pe de altă parte. Cele mai multe lupte ale războiului s-au dus în Peninsula Crimeea de la Marea Neagră.

 Originea crizei prin care s-a ajuns la Războiul Crimeii stă în chestiunea locurilor sfinte. Era vorba de reglementarea drepturilor pelerinajelor, pe de-o parte, ale catolicilor latini, pe de-alta, ale ortodocşilor în Locurile Sfinte din Palestina: la Ierusalim, Bethleem etc. Pelerinii ortodocşi erau mai mulţi decât cei latini. Împărţirea locurilor sfinte între grupurile de pelerini fusese reglementată, în 1757, printr-un act al sultanului, care fusese foarte exact. Spre exemplu, la Ierusalim catolicii primiseră în posesiune Biserica Sf. Mormânt şi, într-un anumit număr, şi alte locuri de pelerinaj; la Bethleem li se dăduse Biserica şi Peştera Naşterii, care se găseşte sub biserică. Ortodocşilor li se dăduseră capele de ordin secundar în aceleaşi locuri. Chestiunea era mai complicată, deoarece Franţa avea un rol tradiţional de protector al catolicilor din Orient, acordat de către sultan în 1740, printr-un acord special.

 Pe de altă parte, în 1774, prin Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, Rusia obţinuse protecţia pelerinilor de rit ortodox. Prin urmare, în afară de rivalitatea dintre grupurile de pelerini în realitate existau două rivalităţi de influenţă: influenţa franceză exercitată în folosul catolicilor şi influenţa rusă exercitată în folosul ortodocşilor. Ţarul Nicolae I al Rusiei a trimis în misiune, la Înalta Poartă, un diplomat, Alexandr Sergheevici Menşikov. Conform mai vechilor tratate, Sultanul Abd-ul-Mejid I se obliga să “protejeze religia creştină şi bisericile sale”. Menşikov a încercat să negocieze noi tratate, care să fi permis să se amestece în afacerile religioase ale Imperiului Otoman ori de câte ori ruşi ar fi considerat inadecvată protecţia Sultanului.

 În acelaşi timp, guvernul britanic al primului ministru George Hamilton-Gordon l-a trimis în misiune în Turcia pe Lord Stratford, care a aflat de pretenţiile ruşilor imediat ce a ajuns la Istambul. Lord Stratford a reuşit să-l convingă pe sultan să respingă cererile ruşilor, demonstrându-i că acestea compromit independenţa turcilor. Benjamin Disraeli a acuzat acţiunile guvernamentale care făceau războiul inevitabil, pornind procesul prin care primul-ministru avea să fie forţat să demisioneze. Imediat după ce a aflat de eşecul diplomatic al lui Menşikov, ţarul a ordonat armatei ruse să intre în Moldova şi Muntenia, (principate autonome sub suzeranitatea otomană, în care Rusia era considerată ca un apărător special al bisericii ortodoxe), folosindu-se de pretextul eşecului rezolvării problemei locurilor sfinte. Nicolae I a crezut că puterile europene nu aveau să protesteze la acţiunea rusă de ocupare a unor teritorii periferice aflate în sfera de influenţă otomană. În plus, ţarul spera ca aceste puteri să-i fie recunoscătoare pentru rolul Rusiei la înăbuşirea revoluţiilor europene de la 1848.

 Când ţarul şi-a trimis trupele în cele două principate române, (“Principatele Dunărene”), Marea Britanie, încercând să apere Turcia, a trimis o flotă în Dardanele, unde i s-a alăturat şi o flotă din Franţa. În tot acest timp, puterile europene încercau să găsească o soluţie de compromis. Reprezentanţii britanici, francezi, austrieci şi prusaci s-au întâlnit la Viena, unde au redactat o notă, pe care sperau să o găsească acceptabilă atât partea rusă, cât şi partea otomană. Nota a fost aprobată de ţar, dar a fost respinsă de sultan, care a considerat că redactarea ambiguă lăsa cale liberă pentru prea multe interpretări diferite. Anglia, Franţa şi Austria au sugerat părţii ruse o serie de amendamente care i-ar fi calmat pe turci, dar această nouă iniţiativă a fost ignorată de Curtea de la Sankt Petersburg. În vreme ce englezii şi francezii au renunţat la ideea negocierilor, austriecii şi prusacii mai sperau, totuşi, intr-o posibilitate de unei înţelegeri. În această situaţie, sultanul a declarat război, armatele sale atacând forţele ruseşti în apropierea Dunării.

 Ca răspuns, flota rusă a atacat flota otomană pe care a distrus-o în bătălia de la Sinope, la 30 noiembrie 1853, ceea ce făcea posibilă debarcarea trupelor terestre pe pământ otoman. Distrugerea flotei otomane şi creşterea ameninţării ruseşti au alarmat guvernele francez şi britanic, care au luat măsuri imediate pentru ajutorarea turcilor. În 1853, după ce Rusia a ignorat un ultimatum anglo-francez, care cerea retragerea din Principatele Dunărene, Marea Britanie şi Franţa au intrat în război de partea otomanilor.

Războiului Crimeii a ajuns să fie renumit pentru incompetenţa militară şi logistică de care au dat dovadă toţi liderii armatelor implicate în conflict. (Vezi şi: Atacul Brigăzii uşoare). Holera a făcut ravagii printre militarii francezi în timpul asediului Sevastopolului. În noapte de 14 noiembrie 1854, o furtună violentă a scufundat 30 de vase de aprovizionare cu materiale medicale, hrană, haine şi alte mărfuri extrem de necesare. Tratamentul revoltător la care au fost supuşi militarii răniţi în iarna grea care a urmat a fost raportat de corespondenţii de război, ducând la introducerea metodelor moderne de îngrijire a bolnavilor pe câmpul de luptă. Printre noile tehnici folosite pentru tratarea răniţilor a fost şi folosirea pentru prima oară a unui vehicul de tip ambulanţă. Războiul Crimeii a introdus pentru prima oară şi folosirea din punct de vedere tactic a căilor ferate şi a altor invenţii moderne ca telegraful.

 În timpului Războiului Crimeii, care este considerat de unii cecetători primul război modern, s-au folosit la scară largă tranşeele şi bombardamentele oarbe de artilerie (care se bazau mai mult pe datele obţinute de patrulele de recunoaştere decât pe observarea directă a câmpului de luptă).Folosirea gloanţelor Minié şi a armelor cu ţevi ghintuite au crescut în mod semnificativ puterea de foc a aliaţilor. În timpul Războiului Crimeii, militarii britanici şi francezi au învăţat de la camarazii lor turci să folosească “trabucele din hârtie” – ţigările – prin folosirea tutunului mărunţit presărat într-un petec de hârtie de ziar rulat manual.

 Se presupune că înfrângerea din acest război l-a făcut ţarul Alexandru al II-lea să ia măsura abolirii iobăgiei în 1861. Armata britanică a abolit practica cumpărării gradului militar ca urmare a dezastrului din bătălia de Balaclava.

Tratatul de la Paris din 1856

Tratatul de la Paris din 1856 a pus capăt, în mod oficial, Războiului Crimeii dintre Imperiul Rus, pe de-o parte, şi o alianţă a Imperiului Otoman, Regatului Piemontului, Celui de-al Doilea Imperiu Francez şi Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei, pe de altă parte. Tratatul a fost semnat la 30 martie 1856, principalele lui prevederi privind transformarea Mării Negre în teritoriu neutru, închis tuturor navelor militare, pe ţărmul mării fiind interzise construirea de fortificaţii sau prezenţa armamentelor de orice fel. Tratatul a marcat un uriaş pas înapoi pentru Rusia şi pretenţiile sale de dominaţie a regiunii. De asemenea, era stabilită libera circulaţie pe Dunăre sub supravegherea Comisiei Europene a Dunării.

 Alte prevederi priveau statutul Principatelor Dunărene – Moldova şi Muntenia – care rămâneau, în mod oficial, sub suzeranitatea otomană, dar cărora li se acorda dreptul de a avea propriile constituţii şi adunări legislative şi care aveau să fie puse sub supravegherea puterilor victorioase. A fost stabilită organizarea unui referendum în chestiunea dorinţei de unire a populaţiei celor două principate şi înfiinţarea Adunărilor ad-hoc la Iaşi, respectiv, la Bucureşti. (În 1857 aveau să fie organizate consultări ale întregii populaţii a Principatelor Române, iar reprezentanţii tuturor păturilor sociale au hotărât în unanimitate unirea celor două Principate). Basarabia rămânea, în continuare, în stăpânirea Imperiului Rus, dar partea sa sudică (Cahul, Bolgrad şi Ismail şi, implicit, controlul asupra gurilor Dunării) era retrocedată Moldovei.

 Pacea de la Paris a confirmat eşecul politicii ţarului Nicolae I: (1) Rusia a pierdut controlul asupra gurilor Dunării; (2) Rusia a fost obligată să abandoneze pretenţiile de protecţie a intereselor creştinilor ortodocşi din Imperiul Otoman (rol pe care îl păstra Franţa); (3) Rusia şi-a pierdut influenţa asupra Principatelor Române, care, alături de Serbia, au primit un grad de independenţă sporit.

 De atunci si pana in zilele noastre Rusia va considera Tarile Romanesti ca teritorii “pierdute” de ei si va incerca sa le recastige direct prin prezenta armata (de 3 ori) sau de sute de ori prin sumedenia  de agenti de influenta directi sau sub acoperire.